Meci frumos, aseara, pe Camp Nou. Chiar fabulos pentru cei care prefera fotbalul latin. Nu imi place fotbalul spaniol, asa ca nu ma voi perde printre superlative. Meciul a fost, insa, cel putin la nivelul spectaculosului City-Tottenham. Doar ca in Anglia a existat suspansul, iar finalul meciului de la Manchester a oferit ceea ce Spania nu a avut aseara. Picatura de hazard care sa arunce o galerie in extaz iar pe cealalta in agonie. Ingredientul acela care face fotbalul sa fie viu. Imprevizibil.
Pe Camp Nou, rezultatul a fost inevitabil. Este ca in povesti. Acum vreo doi ani spuneam ca Mourinho poate fi “acuzat” de magie (neagra ?) pentru modul in care reusea sa se lipseasca de victorii. Apoi apare posesorul unei baghete mai puternice iar soarta lui Mou, antrenor urias, indiferent ce vor spune detractorii sai, pare a fi luat o turnura fatalista. Real a jucat mai bine decat in tur. De fapt, a jucat, pur si simplu mai bine. Decat Barcelona, insasi.
Mourinho incepe a deconta “norocul” de pe Old Trafford, cand Porto egala in ultimile secunde si elimina United pentru a castiga prima UCL din CV-ul portughezului. Ghilimelele sunt pentru golul anulat lui Scholes. Aseara, bara lui Ozil putea sa dopeze echipa Realului. Asa, macar, datele ar fi fost similare, pentru cele doua echipe 
. Fotbalul a vrut insa ca lucrurile sa stea altfel si, in loc ca Realul sa isi faca calcule cum poate de lovitura deciziva in a doua repriza, la pauza Mourinho a fost nevoit sa isi determine elevii munci pentru a evita o rusine.
A fost mai intai faza aia la care Messi a dezvaluit cam cum vede el fotbalul. Inzestrat cu o tehnica extraordinara si convins ca orice intrare a adversarului, la minge sau nu, va fi sanctionata cu cartonas, argentinianul o ia la fuga, preferand ca adversarul sa fie mereu in urma sa. Astfel, va fi ori faza de gol ori cartonas. Rosu. Depinde de ce prefera cel din carca-i. O mentatlitate simpla si absolut eficienta. Cum de fuge atat de repede, ramane un mister . Pentru toata lumea. Sau poate nu. Yannick Noah stie mai bine ce si cum …
Apoi, Madridul a intrat in coma dupa ce Alves a reusit prima din cele doua faze cu care a castigat meciul. Un sut exceptional, cum, pe vremuri, reusea si Lampard. Era 2-0 si mai lipsea un singur lucru, pentru ca totul sa fie perfect. Acest lucru a venit …
In general, fotbalistii profesionisti care au atins un anumit nivel, sunt adevarate masini pe care se testeaza tot felul de tehnologii noi, de la tricourile care transpira in locul lor pana la injectiile care le fac muschi sa se dezvolte mult dincolo de bunul simt. In general, oamenii astia sunt modelati ca atunci cand ii lovesti cu ranga sa sara scantei, nu sange. Astfel, ca a anula un gol pentru ca Alves a cazut ca in piscina cand Ramos l-a tras de mana, mi se pare jenant. Mai ales ca “neputinciosul” era un individ cu imagine de macho care tocmai pulverizase mingea in vinclul lui Casillas, obiectul tracand pe langa spaniol cu vreo 800 km/h. Apoi, brazilianul nici nu aterizase in iarba plina de roua diminetii ca si privea catre cel “amigo” in negru, care flutura disperat din steag.
Misiune indeplinita, Barcelona infigea inca un cui in cosciugul proiectului unui nou Real galactic, golurile Madridului nu faceau decat sa dea aparenta unui suspans, dublat de un destin, din pacate pentru toata lumea, inevitabil. Ma intreb daca cei care admira fenomenul asta isi dau seama ca este nesanatos ca fotbalul spaniol sa fie dominat in felul asta. Ma intreb daca I se pare cuiva ciudat … Ma intreb daca este corect ca cineva sa sara mai sus, inutil, insa, doar pentru ca mai jos se afla Dani Alves.
Sa fie asta fotbalul perfect ?
sursa imagini : Byaki 
… Pe undeva, a fost mai bun decat “Shark Night”.
