Manuae octombrie 31, 2011

In afara atolului cu acelasi nume din Cook Islands, in Polinezia Franceza se afla un altul, numit Manuae, cunoscut si sub numele Scilly Atoll. Acesta face parte din arhipelagul Insulelor Societatii si se afla la o distanta de 350 km vest de Bora Bora si la 550 km vest de Tahiti, fiind cel mai vestic atol al Society Islands. Am mai vorbit, pe aici, de Maupihaa, sau Mopelia Atoll, aflat la aproximativ 60 de kilometri nord-vest de Manuae. Atolul este cunoscut si sub numele Fenua Ura sau Putai, in tahitiana, sau Isla de Pajaros, in spaniola.

Manuae este un atol tipic, fiind format dintr-un inel de corali pe care se gasesc un sir de insule nisipoase (motu), cu plaje de nisip alb, marginite de pasaje putin adanci. Insulele nu se ridica la mai mult de cativa metri peste nivelul marii si sunt acoperite, in mare parte de cocotieri si tufisuri tropicale (pe latura nord-nord-estica aatolului).

Laguna este cunoscuta pentru fauna marina luxurianta. Atolul are un diametru de aproximativ 10-11 kilometri, iar suprafata totala de uscat este de aproximativ 3,5 kilometri patrati.

 sursa imagine : Wikipedia (author : NASA)

Atolul avea in 2002 o populatie de 17 persoane. nu am reusit sa observ decat doua zone cu constructii, pe Google earth, iar acestia extrem de mici. Din 2002 acesta este considerat rezervatie naturala. Plajele sunt populate cu specii rare de testoase, iar laguna adoposteste populatii imense de stridii.

 sursa imagine : Wikipedia (author : EVS-Islands)

Primul european ajuns aici a fost navigatorul englez Samuel Wallis, in 1767. Ramasitele satului intemeiat de acesta sunt inca vizibile in extremitetea nordica a insulei principale. In 1855 aici a naufragiat nava Julie Ann, aflata in drum catre USA dinspre Australia, supravietuitorii, intre care 24 de femei si copii, traind doua luni pe atol, pana cand au reusit sa construiasca o barca cu ajutorul careia sa navigheze pana in Raiatea. Incepand cu 1952 atolul a fost vizitat regulat de catre comerciantii de copra, acestia incepand sa extermine populatiile de testoase, ceea ce a facut ca, incepand cu 1971, vanatoarea sa fie interzisa prin lege.

 sursa imagini : Wikimedia (author : Hobe / Holger Behr)

In prezent atolul este detinut de „Compagnie Française de Tahiti”, care a cultivat pana la 57,000 de cocotieri in anii ’20, plantatia fiind acum parasita. Un alt naufragiu a avut loc in 2005, cand o familie californiana a esuat cu catamaranul Emerald Jane pe atol.

sursa imagini & info : Wikipedia

Primul … octombrie 31, 2011

Grapefruits, apoi Oana au lansat o provocare fara adresa care mi-a atras atentia … „Primul comentator” … In cazul meu a fost vorba de Alexandru care mi-a facut marea surpriza de a raspunde unui post despre „cazul Mailat„. Trecuse mai putin de o luna de la debutul acestui blog, si eram in faza in care cautam o formula a acestui demers, formula pe care nu am gasit-o nici in ziua de astazi, dovada faptul ca structura acestui blog este complet diferita de ceea ce intentionasem in momentul in care am pornit la timp. Presupun ca mi-am dat seama ca nu despre mine imi doream sa scriu ci despre lumea in care mi-as dori sa traiesc, si, pe undeva, ma gandesc ca este o decizie corecta …

In timp a disparut relativa virulenta (oricum, cenzurata) cu care imi imaginam ca voi scrie, iar asta se datoreaza celor care in timp au comentat aici, pentru ca in aproape trei ani de posting nu am intalnit decta una sau doua comentarii , sa le spun, agresive …

Revenind, Alexandru a fost o perioada singurul meu comentator. Teatimeandsmokes (Laura) si Zalmoxys (vechea adresa) … Au aparut, apoi, Florin (aici 😆 ) si adi4streetcore iar treaba a devenit serioasa …

Chiar dramatica, dupa fiecare esec al lui United 😆 …

Grey … octombrie 31, 2011

O idee plecata de la Piratul Cinefil imbie la a povesti despre un film necunoscut care mi-a ramas in memorie. Nu stiu cat de necunoscut este “The Gray Man”, insa pot spune ca nu inteleg sub nici o forma motivul pentru care acest film este atat de subapreciat. Este vorba de o poveste macabra pe care eu am privit-o ca o completare a subiectelor capodoperei “Changeling” si a excelentului “The Lovely Bones”. Practic , din punctul meu de vedere, este vorba de aceeasi poveste, spusa din perspective diferite. “Changeling” vorbeste din punctul de vedere al parintelui care isi pierde copilul, “The Lovely Bones” din punctul de vedere al copilului rapit, iar “The Grey Man” din punctul de vedere al rapitorului.

Trei povesti realizate cu mijloace diferite, “The Gray Man” fiind cea mai saraca dpdv al distributiei si al experientei regizorale, fara ca aceasta sa-l transforme intr-un esec.

Un film bun, trist, intunecat si ingrozitor de credibil. Florin il demoleaza, dar eu raman la parerea ca este un film de vazut.

Red State octombrie 31, 2011

 

Acest film mi-a fost indicat initial de catre Lusio (@Summerday), asteptarile fiind destul de inalte. Din pacate, rasplata nu a fost deloc pe masura. Eticheta horror n-are nici o legatura cu ceea ce se petrece in acest film, fiind mai degraba un film politist de factura submediocra.

Subiectul este bun si ar fi putut fi valorificat in mod excelent in cazul in care filmul nu ar fi deviat catre expunerea excesiva a ideologiei unui sectant fanatic. O expunere mult prea insistenta pentru a mai putea salva acest film dpdv al actiunii . Astfel, „Red State” devine un film documentar despre un caz asemanator cu unul relatat de presa cu mai multi ani in urma, cand americanii au luat cu asalt ferma unei secte de prin State.

Filmul este un indie veritabil, care promite pana pe la jumatatea filmului. Catastrofa se prefigureaza , si imi pare rau sa spun asta, in momentul in care intra in scena John Goodman, aflat la, probabil, cel mai slab rol al carierei. Iesit din rol si aproape de nerecunoscut fizic, Goodman pare un actor batran adus in acest film doar pentru a da o pojghita aurita unei productii care nu se ridica deloc, mai ales prin finalul fad, la asteptarile publicului larg.

Nota extrem de indulgenta pe IMDB, 6.4 fiind mult peste ceea ce i-as da acestui film. Rotten Tomatoes il coteaza cu 59% freshness. As spune ca este un film slab. Incepe bine insa a doua jumatate este nimic altceva decat o mostra reprezentativa a filmelor politiste de „marti seara” …

Opinie in oglinda : Poison Whiskey

Indian Summer … octombrie 30, 2011

Vara indiana in Ploiesti … Galati si pretutindeni …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Photo Blogs : Carmen, Costin

American Horror Story octombrie 30, 2011

 

Mica familie a serialelor horror se inmulteste iar cel mai nou sosit este acest „American Horror Story”, un serial despre care nu auzisem absolut nimic pana atunci cand mi-a fost mentionat de unul dintre colegi. In principiu, ideea este extrem de buna. Serialul preia cateva clisee  ale filmelor ghost story si le mixeaza intr-un decor absolut veridic, o casa in stil victorian peste ai carei pereti s-a dat cu var, dedesubt ramanand, insa, viu si turbat trecutul violent al cladirii …

Atmosfera este impecabil realizata, demna de un lung metraj de gen, ceea ce nu poate decat sa atraga pareri pozitive. Efecte speciale bune de tot, personaje bine definite inca de la episodul pilot, o coloana sonora interesanta si un joc al actorilor care”ameninta” a trece peste standardele impuse de gen.

Doua Golden Globes (Dylan McDermott & Frances Conroy) plus doua Oscar-uri, in persoana legendarei Jessica Lange, asigura cartea de vizita a unui serial care s-ar putea sa ofere mari surprize.  Cel putin, primul episod, da ocazia de a vedea una dintre cele mai bune scene de disputa casnica de la „Note on a Scandal” incoace.

Serialul a debutat pe cablu luna aceasta si are o cotatie ce da sperante , 8.5 pe IMDB.  daca ramane la nivelul asta va incanta fanii horror.

Trespass octombrie 30, 2011

 

„Trespass” este un film extrem de asemanator cu „Hostage” din 2005, unul dintre primele filme in care Bruce Willis a dat semne de oboseala. Asemanator insa nicidecum o clona. Din pacate, nu reuseste sa treaca de nivelul acestuia, ba chiar receptia filmului lui Joel Schumacher este mult mai slaba decat a esecului de box office in care a jucat Willis.

Intr-un decor de un lux opulent, Nicolas Cage si Nicole Kidman joaca rolurile unor soti aflati pe panta care duce catre divort. Daca Kidman joaca absent si dezinteresat, departe de standardul la care s-a ridicat, de exemplu, in „Rabbit Hole”, se poate spune ca Nicolas Cage a reusit aici sa isi aduca aminte ca a fost un actor urias.  Omul joaca bine, intretine tensiunea si ridica nivelul unui scenariu care nu ii merita prestatia.

Daca pe parcurs intriga mentine interesaul finalul este , din pacate, extrem de slab si lipsit de idei. Ceea ce erodeaza intreg efortul depus pana atunci, ultima impresie a filmului fiind aceea ca ai asistat la un film mediocru, un proiect inceput fara a avea cea mai mica idee cum avea sa se termine …

Pacat. Oarecum subevaluat de IMDB, la 5.4, si executat public de catre Rotten Tomatoes (3.6 ; 14% freshness). I-as da 6. Nici o zecime in plus …

Cinefilia :  Florin, Marian, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Waven

Poza de la miezul noptii : „WTF ?!?!?!?!” octombrie 29, 2011

 sursa imagine : Warnet

Eye Contact 88 octombrie 29, 2011

 

 

 

 

 

 sursa imagini : Otvali & internet

Lume nebuna … octombrie 29, 2011

via Xoxma

Breakout Kings in varianta thai … octombrie 29, 2011

Capital thailandeza, bangkok, este afectata de inundatii catastrofale. Cum o pacoste nu calatoreste niciodata de una singura, localnicii sunt nevoiti sa fie atenti si la altceva … Niste locatari ai unor ferme din zona au decis ca asta este sansa lor pentru o viata mai buna …

 

 

 

 sursa imagini : Xyyandex

… Sunt convins ca Hollywood-ul ia deja notite …

Premier League : Killing spree … octombrie 29, 2011

Ma voi referi destul de putin la meciul lui United, castigat cu 1-0 pe terenul lui everton. Asta pentru ca nu ar fi prea multe de spus despre o victorie fara nici un pic de glorie, venita dupa un gol al lui Chicharito aflat acolo unde trebuie pentru a ii calma pulsul lui Sir Alex, intrat intr-o pasa obsesiva prin insistenta de a juca cu un distrus precum Welbeck.

United a jucat slab si intr-un mod care nu prea da sperante, cu exceptia faptului ca oscilatiile astea incep sa devina tipice pentru un campionat care deja a inceput sa o ia razna … Cel mai suparator aspect a fost finalul, care i-a gasit pe cei din manchester jucand in 9-1-0, cu berbatov in careul propriu, facand pressing. Asta pentru ca prezenta lui rooney in aparare a devenit obisnuita, omul putand fara probleme sa concureze la titlul de cel mai bun mijlocas defensiv din insula … Tragerile de timp au lasat cortina pe un meci ce se vrea a fi rapid uitat. Ferguson are de cautat in buzunare bagheta magica cu ajutorul careia sa reinvete echipa-i in deriva sa joace fotbalul miraculos care a ghilotinat Arsenal pe Old Trafford.

Arsenal care a trecut de la un apocaliptic 2-8 la un incredibil 5-3 pe terenul unei Chelsea incapabila sa inteleaga ce i se intampla. A fost un meci incredibil astazi pe Stamford bridge, desi, paradoxal, se poate spune despre ambele echipe ca nu au stralucit, dincolo de entuziasmul evident al ambelor echipe de a juca fotbalul. Asa cum s-au priceput mai bine …

Chelsea a jucat decent insa a fost injunghiata in mod repetat de serial killer-ul Van Persie, aflat la cel mai bun meci al sau din ultima suta de ani.  Au fost, in primul rand, doua incredibile greseli in defensiva. Mai intai faza la care un Walcott deja cazut a avut tot timpul din lume pentru a recupera o minge pierduta in timp ce mediocrul Mikel si bezmeticul Bosingwa se invitau reciproc la interceptie. Apoi pasa cu copyright Banel a lui Malouda, care l-a pus in cur pe Terry si pe van Persie fata in fata cu Cech, pe o suprafata goala de teren vasta cat stepele din Kazahstan. A fost faza care a ucis entuziasmul lui Chelsea rezultat din golul senzational al lui Mata, vanit dupa o interventie inteligenta, desi la limita legalitatii, a impresionantului (fizic) Lukaku (ce a mancat asta , frate !?!?!).

Olandezul a lovit cat a putut poarta unui Cech care desi nu a gresit flagrant n-a reusit sa opreasca nici una din mingiile sutate cu ura nascuta din frustrare a echipei lui Wenger, o echipa care a urlat din toti bojocii ca inca traieste.  Cred ca meciul asta a trezit in Arsenal dorinta de a trai iar Anglia se poate baza pe un campionat care devina clar cel mai echilibrat din Europa,  avand sase echipe capabile sa bata pe oricare dintre cele cinci contracandidate la un loc de cupa europeana. Arsenal, City, Liverpool, Tottenham, United si Chelsea vor oferi meciuri extrem de tari intre ele, singurul regret fiind acela ca aceasta echilibrare este rezultatul unei scaderi de forma a deja legendarului Big Four care acum cativa ani calca in picioare Europa. Deocamdata, nici una dintre cele sase echipe nu poate ridica pretentia de a fi mai buna decat duo-ul singuratic al Spaniei, insa fotbalul are o ironie proprie care poate oricand iesi la iveala …

Chelsea 3-5 Arsenal, si Wenger isi poate din nou privi in ochi Board-ul …  In timp ce Boas incepe a intelege unde a venit. Chelsea ramane la distanta de  surorile incestuoase din Manchester, City se poate distanta linistitor, pentru o vreme, iar lupta pentru cele doua locuri de UCL devine inca din aceatsa toamna un razboi pentru ca pe langa cele sase echipe mentionate mai sus a inceput sa scoata capul si Newcastle. Care are de partea sa trecutul nu prea indepartat cand un anume Asprillia punea in genunchi o anume Barcelona la care jucau niste „anonimi” pe nume Figo, Luis Enrique sau Rivaldo …

3-5 … Meci nebun … Nebun … Nebun … Va era dor de Arsenal ?!

Bling nommnom … octombrie 28, 2011

Postam ceva despre chestia asta acum vreun an si ceva … Vad ca Deli Garage sunt inca in piata cu un produs extrem de ciudat … O vopsea comestibila care poate transforma orice masa intr-un festin tematic … € 24,80, insa nu se face shipping in Romania. Ceea ce ma „amuza”, este lista de ingrediente … Oare, chiar suntem in stare sa bagam orice in noi ?! …

 

 

 sursa imagini : Yaplakal

Poza de la miezul noptii : Pana la urma, toata lumea mananca … octombrie 28, 2011

… Nu imi dau seama, insa, ce este  … Audi ?! Scump carucior pentru piata 😆

 sursa imagine : Fishki 

 

Boardwalk Empire octombrie 28, 2011

 

In nici un caz nu ma pot erija intr-un expert in domeniu, pentru ca este, de departe, teritoriul lui Florin, insa auzind atatea despre acest serial, mi-am calcat pe inima si am aruncat o privire in lumea gangsterilor si a Prohibitiei … Primul lucru care m-a frapat a fost exceptionala senzatie de imersie intr-o lume care, iti dai seama privind acest serial, nu a disparut niciodata …

„Boardwalk Empire” este un exceptional film de epoca, oarecum atipic, pentru ca priveste lumea interlopa interbelica  dintr-o perspectiva inedita, evitandu-se cliseul tocit al mafiei italiene din State. Insa povestea este alambicata, intervenind in scena majoritatea gruparilor care cangrenau societatea americana a vremurilor de la KKK la gruparile interlope irlandeze sau italiene, si, sincer sa fiu, ma astept chiar la o divesificare …

Jocul actorilor este fara cusur, iesind in evidenta cu mult dincolo de evidenta impusa de amploarea rolului, senzationalul Buscemi. De prin anii ’90, (impecabil rolul sau in „Con Air”), consider ca Buscemi si Gary Oldman sunt doi actori pentru care lipsa din CV a Oscarurilor este absolut revoltatoare …

Fantasticul Steve Buscemi nu joaca altfel decat in stilul sau propriu, insa reuseste performanta de a transforma un monstru politic corupt pana in nucleul ultimei sale celule, un personaj simpatic. Carisma care a reusit cu siguranta, sa il mentina pe adevaratul Enoch Johnson in varful pirmidei crimei.

N-are rost sa mai spun ceva despre receptia filmului, avand in vedere ca a starnit deja o emulatie uriasa. Serialul este senzational, chiar si pentru cineva care nu se da in vant dupa productiile inspirate din jocurile pentru putere din perioada romantica a Americii.

Din punctul meu de vedere nimic nu se compara, INCA, cu „Games of Thrones”, insa Boardwalk Empire este un concurent redutabil pentru oricare alt serial al momentului …