Louisiana Bayou si Sid Haig. In principiu, o combinatie care ar trebui sa insemne ceva pentru orice experiment horror. Din pacate, in cazul “Creature”, cele doua elemente raman singurele puncte tari, daca se poate spune asta despre un Haig mai simpatic ca niciodata. Cat despre mlastinile Louisianei, acestea isi respecta statutul si ofera cadrul perfect pentru ceva dramatism si groaza …
Din pacate, regizorul nu a putut decide in ce barca sa stea. Asa, “Creature” a devenit un hibrid dominat de indecizia de a urma calea batuta de slasherele outdoor tip “Hatchet” sau de a se limita a fi un tribut adus acelor monster movies care au dominat genul horror in anii ’50-’60. Indecizie care a diluat serios fiorii transmisi de film, mai ales ca monstrul debutantului Fred Andrews arata ca dracu’. de fapt, i-ar fi convenit asta. In realitate arata lamentabil.
“Creature” este filmat bine, insa scenariul este atat de ancorat in clisee incat vei sti permanent ce urmeaza sa se intample. In lipsa de idei salvatoare, se merge pe mana unui truc din ce in ce mai folosit in ultimul timp, asa ca sunt livrate cateva doze softcore la care nu participa tocmai personajul cel mai interesant. Recte, don’soara Swan, remarcata de toata lumea dupa “Tron: Legacy” sau mai recentul “Breakout Kings”. Probabil, de vina a fost bugetul.
Poate ca o alta scena softcore ar fi salvat, oarecum, ultima impresie, insa Andrews si-a gasit sa fie serios si a livrat un final demn de nota-i de pe IMDB. Totusi, filmul nu este chiar de 3.7. Poate, de 4 
… Pe undeva, a fost mai bun decat “Shark Night”.
