Europa League : De parca mai conteaza …

Anglia sta prost de tot, in momentul asta. Este destul de aiurea sa vorbesti de orizonturi largi si cer senin intr-un campionat in care spectacolul a scazut vizibil amenintand a trage dupa el si cel mai important fenomen al afacerii “Premier League” si anume cash flow-ul.

Anglia nu prea stie ce vrea in momentul asta. In materie de fotbal, vreau sa spun…

Echipa nationala, Anglia se incapataneaza a crede ca marea sa problema este Terry, caruia ii tot ia in serie banderola. Cred ca i-au luat-o de vreo cinci ori pana acum. Problema este ca aproape toate motivele au fost ridicole, iar daca argumentul ca in cazul in care Terry nu ar fi fost ostracizat, atunci lotul ar fi fost nemultumit,  este acoperit de ralitate, atunci nationala Angliei este in aer. Pentru ca John Terry este singurul care pare capabil a strange in jurul sau echipa in conditiile in care Gerrard pare a fi iesit din starea de gratie iar Lampard pare preocupat a isi completa formularele de pensionare. Rooney ar putea dar a avut grija UEFA, cu indulgenta, evident, sa nu aiba de-a face cu Europeanul decat intr-un moment cand s-ar putea ca jocurile sa fie deja facute. Nu Terry este problema Angliei ci, de exemplu, amanunte de genul celui ca unul ca Heskey a prins lotul pentru un Mondial. In rest …

Echipele de club. Este evident ca a disparut discrepanta dintre echipele mari si cele mici, in materie de fotbal jucat. Din pacate, asta inseamna ca si cei mari joaca la fel de prost precum cei mici. Cu cateva exceptii. Cateva meciuri, vreau sa spun. In Premier League fenomenul nu era atat de vizibil, fiind transpus intr-o mai mare doza de incertitudine atunci cand vine vorba de rezultatele unor meciuri, altadata batute in cuie. In Europa, insa, masura dezastrului este data exact si pentru un fan al fotbalului englez, este infioratoare.

UCL a fost o calamitate, anul asta. Ramane doar ca Chelsea sa semneze tratatul de capitulare. Arsenal nu mai are nimic altceva de facut decat sa spele ceva din onoare, desi notiunea este hilara dupa ce s-a intamplat pe San Siro. Chelsea are sanse. Mici, dar are. Ramane de vazut daca echipa vrea sa riste a ramane cu Villas Boas sau daca va boicota pana la capat proiectul portughezului. oricum si daca va juca, Chelsea nu are parte de certitudini. Napoli joaca cel mai entuziast fotbal din Europa si daca ar fi avut in spate potenta financiara care sa ii permita a isi tine/blinda echipa, putea ajunge mai importanta decat in epoca Maradona.

Echipele de umplutura din EL au disparut, Stoke fiind ultimul dintre dinozauri. Cele doua renegate ale UCL fac nota discordanta. Mancini, spre lauda sa, a reusit sa faca legiunea de mercenari din subordine sa ia in serios fosta castigatoare a competitiei iar porto a fost demolata intr-o dubla mansa surprinzatoare, avand in vedere ca lumea se astepta la ceva echilibru. United, insa, demon streaza ca Ferguson nu prea mai stie ce vorbeste, iar solidul sau lot, varza pe sticla, dar indeajuns de bun pentru a nu avea nevoie de transferuri, reuseste sa se faca de rahat in aceeasi EL, unde Ajax nu doar ca reuseste sa chinuie ingrozitor fosta campioana a Angliei dar, mai are cateva minute si poate da lovitura. Parca nici tribunele de pe Old Trafford nu mai stiu a canta, pentru ca nu i-am auzit decat pe olandezi. La final,AF parea multumit. S-a calificat, insa coeficientul Angliei este la pamant.

Anglia nu prea stie ce vrea. Nationala in deriva, fostul Big Four s-a dezintegrat, Mourinho este un vis umed, duo-ul Wenger&Ferguson pare a isi fi spus povestea, Tottenham vine din spate, insa intrebarea este care ii sunt limitele, iar un 0-4 cu Real nu spune lucruri bune.

Singurul lucru bun ar fi ca cele sase echipe care isi disputa locurile pentru Europa, sa isi refaca loturile si strategiile pentru viitor. Plecand de la acelasi nivel , pentru ca acum  toate joaca prost, fostul Big Four ar putea deveni un Big Six, despre care s-a tot vorbit. Doar ca, deocamdata, pare, mai degraba, un Big Losers Six. Ceea ce e naspa …