sursa imagini : Byaki 

 

 

Photo : Crengux, Inutza13, Carmen, Costin

 

Louisiana Bayou si Sid Haig. In principiu, o combinatie care ar trebui sa insemne ceva pentru orice experiment horror. Din pacate, in cazul “Creature”, cele doua elemente raman singurele puncte tari, daca se poate spune asta despre un Haig mai simpatic ca niciodata. Cat despre mlastinile Louisianei, acestea isi respecta statutul si ofera cadrul perfect pentru ceva dramatism si groaza …

Din pacate, regizorul nu a putut decide in ce barca sa stea. Asa, “Creature” a devenit un hibrid dominat de indecizia de a urma calea batuta de slasherele outdoor tip “Hatchet” sau de a se limita a fi un tribut adus acelor monster movies care au dominat genul horror in anii ’50-’60. Indecizie care a diluat serios fiorii transmisi de film, mai ales ca monstrul debutantului   Fred Andrews arata ca dracu’. de fapt, i-ar fi convenit asta. In realitate arata lamentabil.

“Creature” este filmat bine, insa scenariul este atat de ancorat in clisee incat vei sti permanent ce urmeaza sa se intample. In lipsa de idei salvatoare, se merge pe mana unui truc din ce in ce mai folosit in ultimul timp, asa ca sunt livrate cateva doze softcore la care nu participa tocmai personajul cel mai interesant. Recte, don’soara Swan, remarcata de toata lumea dupa  “Tron: Legacy” sau mai recentul “Breakout Kings”. Probabil, de vina a fost bugetul.

Poate ca o alta scena softcore ar fi salvat, oarecum, ultima impresie, insa Andrews si-a gasit sa fie serios si a livrat un final demn de nota-i de pe IMDB. Totusi, filmul nu este chiar de 3.7. Poate, de 4 … Pe undeva, a fost mai bun decat “Shark Night”.

 

Te-ai putea astepta la mai mult, privind afisul “Boy Wonder”. probabil, ceva agresivitate hoodies, un mesaj antisocial sau macar anti sistem. Nu prea ai de a face cu asa ceva … Filmul spune o poveste urbana despre dorinta de razbunare distilata intru obsesie. O poveste pusa in scena decent, fara ca actorii sa faca roluri memorabile. O viziune interesanta a regizorului, in nuante intunecate, un produs finit de bun augur pentru un debut absolut.

“Boy Wonder” este un film indie oarecare spre anost, timp de vreo 87 de minute din cele 93. Ar fi fost uitat la cateva ore dupa vizionare, in cazul in care pretul biletului/DVD-ului nu ar fi pastrat mai mult amintirea. Salcie. Ultimile cinci minute ale filmului schimba total perspectiva asupra muncii lui  Michael Morrissey, pentru ca aceste cinci minute merita toti banii.

Film de cinci-cinci si ceva, final de zece. 6.9 pe Imdb, absolut justificat datorita deznodamantului. Noroc ca drumul nu este prea lung pana acolo. Ar fi fost tragic daca Morissey si-ar fi expus ideea in vreo 180 de minute.

 

“The Art of Getting By” pleaca, din punctul meu de vedere, cu ghinionul de a fi unul dintre cele mai subevaluate filme ale anului 2011. Greu de inteles, de unde vine aceasta aversiune impotriva unui film extrem de sincer. O drama “coming-of-age” saturata de clisee care nu are nici o secunda pretentia de a se erija intr-o capodopera a cinematografiei moderne. Pur si simplu sectioneaza viata si o prezinta in registru flegmatic, punand pe tava o poveste absolut realista si atat de comuna incat este imposibil a nu ajunge la receptorii emotionali ai celor care au trait cosmarul “hai-sa-fim-doar-prieteni”. Si sunt multi, foarte multi. Atunci … why so bad ?

Amintind destul de mult de personajul principal din “Submarine”, George, personajul jucat impecabil de catre Freddie Highmore, poate fi oricare dintre adolescentii actuali, referindu-ma la cei inteligenti, dar lispiti de interes vis-à-vis de viitorul care ii asteapta.Nihilismul sau este atat de comun incat atmosfera filmului iti devine rapid extrem de familiara. Amuzant pe alocuri si beneficiind de o coloana sonora buna de tot, filmul are un final previzibil , capabil, insa, de a starni emotii. Atunci … why so bad ?

O mare bila alba pentru cei doi protagonisti ai filmului,Highmore si Emma Roberts, foarte naturali in interpretare. Placuta si reintalnirea cu Alicia Silverstone care aproape ca scapa neremarcata, sub machiajul timpului.

Notat cu 6.4 de IMDB si cu un indecent 17% pe Rotten Tomatoes, “The Art of Getting By” este unul dintre acele filme care ar fi putut foarte usor sa aiba cotatii spre 8. Si te-ai fi intrebat de ce nu se invarte pe undeva, in jur de 7. Asa, insa, probabil, s-a “nascut” sub o zodie potrivinica …

Pur si simplu, un film bun. Parerea mea.

Cinefilia : Georgiana, Florin, Marian, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Poison Whiskey

Pe Camp Nou, rezultatul a fost inevitabil. Este ca in povesti. Acum vreo doi ani spuneam ca Mourinho poate fi “acuzat” de magie (neagra ?) pentru modul in care reusea sa se lipseasca de victorii. Apoi apare posesorul unei baghete mai puternice iar soarta lui Mou, antrenor urias, indiferent ce vor spune detractorii sai, pare a fi luat o turnura fatalista. Real a jucat mai bine decat in tur. De fapt, a jucat, pur si simplu mai bine. Decat Barcelona, insasi.

Mourinho incepe a deconta “norocul” de pe Old Trafford, cand Porto egala in ultimile secunde si elimina United pentru a castiga prima UCL din CV-ul portughezului. Ghilimelele sunt pentru golul anulat lui Scholes. Aseara, bara lui Ozil putea sa dopeze echipa Realului. Asa, macar, datele ar fi fost similare, pentru cele doua echipe . Fotbalul a vrut insa ca lucrurile sa stea altfel si, in loc ca Realul sa isi faca calcule cum poate de lovitura deciziva in a doua repriza, la pauza Mourinho a fost nevoit sa isi determine elevii munci pentru a evita o rusine.

A fost mai intai faza aia la care Messi a dezvaluit cam cum vede el fotbalul. Inzestrat cu o tehnica extraordinara si convins ca orice intrare a adversarului, la minge sau nu, va fi sanctionata cu cartonas, argentinianul o ia la fuga, preferand ca adversarul sa fie mereu in urma sa. Astfel, va fi ori faza de gol ori cartonas. Rosu. Depinde de ce prefera cel din carca-i. O mentatlitate simpla si absolut eficienta. Cum de fuge atat de repede, ramane un mister . Pentru toata lumea. Sau poate nu. Yannick Noah stie mai bine ce si cum …

Apoi, Madridul a intrat in coma dupa ce Alves a reusit prima din cele doua faze cu care a castigat meciul. Un sut exceptional, cum, pe vremuri, reusea si Lampard. Era 2-0 si mai lipsea un singur lucru, pentru ca totul sa fie perfect. Acest lucru a venit …

In general, fotbalistii profesionisti care au atins un anumit nivel, sunt adevarate masini pe care se testeaza tot felul de tehnologii noi, de la tricourile care transpira in locul lor pana la injectiile care le fac muschi sa se dezvolte mult dincolo de bunul simt. In general, oamenii astia sunt modelati ca atunci cand ii lovesti cu ranga sa sara scantei, nu sange. Astfel, ca a anula un gol pentru ca Alves a cazut ca in piscina cand Ramos l-a tras de mana, mi se pare jenant. Mai ales ca “neputinciosul” era un individ cu imagine de macho care tocmai pulverizase mingea in vinclul lui Casillas, obiectul tracand pe langa spaniol cu vreo 800 km/h. Apoi, brazilianul nici nu aterizase in iarba plina de roua diminetii ca si privea catre cel “amigo” in negru, care flutura disperat din steag.

Misiune indeplinita, Barcelona infigea inca un cui in cosciugul proiectului unui nou Real galactic, golurile Madridului nu faceau decat sa dea aparenta unui suspans, dublat de un destin, din pacate pentru toata lumea, inevitabil. Ma intreb daca cei care admira fenomenul asta isi dau seama ca este nesanatos ca fotbalul spaniol sa fie dominat in felul asta. Ma intreb daca I se pare cuiva ciudat … Ma intreb daca este corect ca cineva sa sara mai sus, inutil, insa, doar pentru ca mai jos se afla Dani Alves.

Sa fie asta fotbalul perfect ?

   sursa imagini : Fishki

Sincer, eu nu mai am rabdare …

12.02.2012