incomplete

u14_4131

Se ridica greoi …

Dar mai intai, intinse mana si se sprijini de sticla de bere precum copilul ce se sprijina de degetul mamei sale…

Era fericit …

Parasi masa aproape pe nesimtite si nimeni nu il intreba unde se duce. Se indrepta spre malul marii ,aflat la cativa pasi.Pasi pe digul ce indraznea sa infrunte marea.Scaldati in lumina lampioanelor,cei de la masa nu il puteau zari cu claritate.Era doar o silueta ce se indrepta agale catre bolovanii uriasi ce delimitau capatul digului …

Era fericit …

In ciuda cimentului ud ,ce nu ii asigura aderenta, se simtea ciudat de sigur pe sine …

Stia de unde vine aceasta siguranta. Izvorase din ochii ( negri ,de aceasta data ) ce il privisera atent intreaga seara din partea opusa a mesei .Habar nu avea ce insemnau ,concret, acele priviri ,dar premisele pareau dintre cele mai bune …

Marea era calma , parea un lac scanteind argintiu sub lumina lunii . Nu vazuse de multe ori reflexia ei ,precum o carare de lumina indreptandu-se undeva , departe , acolo unde cerul saruta marea… 

Era fericit …

Atat calm , iar in spate vorbaria si hohotele de ras ale prietenilor sai … promitand la intoarcere reintegrarea intr-o atmosfera placuta…Contactul linistitor cu acei ochi ( negri ,de data aceasta)…

O umbra trecu fantomatic prin fata lunii …Un pescarus , bantuit de vise precum el , probabil …

Se aseza pe un bolovan imens , aflat in spatele unora chiar mai mari …Isi balangani picioarele ,atingand apa , si raceala acesteia ii facu bine , alungand oarecum arsita ce-i dilata gandurile …

Era fericit …

Mult timp, pentru el fericirea a insemnat marea, luna , chitara ,cainele si o anumita persoana.

Ideal ar fi fost ca toate coordonatele sa se uneasca la un singur moment dat. Marea, luna , cainele chitara au fost la momente de timp diferite …Dar nu si aceea persoana … Sau fusese ,dar nu pentru el …

Dar …

Era fericit …

Auzi pasi …

Stia cine este . Nu trebuia sa se intoarca pentru ca simtea …

Inspira adanc si, isi permise sa spere …

Nici macar nu tresari sub stransoarea de menghina a unui brat , in timp ce lama rece ii sectiona gatul dintr-o parte in alta , chiar sub maxilare …

Maini dibace il pipaira in buzunare … nu gasira nimic …apoi, pasi grabiti …

Undeva in spate cineva rase zgomotos , cu siguranta in urma unei glume bune .

Ar fi vrut sa se intoarca sa se alature celorlalti , insa, in mod ciudat, el alerga pe cararea de lumina a lunii , catre locul unde marea saruta cerul …

Era fericit …

Dar pentru el definitia avea sa cuprinda doar marea, luna , cainele , o chitara …

Idealul nu exista …

Iar fericirea era incompleta …

………………………………………………………………………………………………………………………………………..

Undeva ,in spate , ceva ce fusese el , privea spre cer, trist , cu ochii stinsi , intr-o balta de sange …

Nori se adunara , acoperind luna …

Iar din reteta fericirii , nu ramasese decat intunericul …

Ca doi ochi negri …

Atat de … incomplet … 

fragment”on a brink of misery”

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: