Uneori , cerul nu este altceva decat o oglinda a sufletelor ce-si poarta crucea , suferind;
o oglinda a sentimentelor,a trairilor speciilor ,o reflectie cosmica a existentei kharmice a fiecarei entitati … acesta devine schimbator asemenea imaginii magice din globul unui vrajitor…Uneori este albastru ca speranta,speranta de a trai,speranta de a triumfa asupra vietii insasi,care nu este altceva decat un examen,un test,menit sa puna in evidenta textura imateriala a sufletului in vederea trecerii catre un stadiu superior vietii,ceva ce nu putem defini ,dar stim ca exista ,fiindca ,altfel ,dincolo de viata nu ar mai exista nimic,n-ar mai exista speranta si nici cer albastru…Alteori cerul este rosu ca iubirea,in amurg,cand pacea se lasa pe pamant,incet ,lent,lasciv ca o partida de slow sex,invaluita in soapte,dar nu este decat o iluzie ,apoi cerul devine negru ,invariabil negru,este noaptea si regatul sau oniric,da…rosu apoi negru…rosu ca iubirea – negru ca ura ,findca, nu-i asa?,iubirea nu este nimic altceva decat germenele urii,si poti sa ma contrazici ,dar, stii…da, stii…de cate ori ai iubit pe cineva ,pentru ca ,dupa ceva timp sa-l urasti,sau macar sa-l detesti ,sau sa-l ignori,sau sa-l uiti,si ce este uitarea decat o materializare non violenta si in registru eufemistic al urii…DA…alteori este violet ca frica ,frica ,cel mai puternic dintre sentimente,combustibilul evolutionismului,motorul supravietuirii intr-o lume in care crima este lucrul cel mai obisnuit,fie ca este vorba de lumea animala sau de cea vegetala…ai privit vreodata un fir de grau sufocat de buruieni?…e o crima cu sange rece,ma rog, seva vegetala rece,doar ca are loc la o dimensiune ,unde tacerea este starea de fapt,iar strigatul de durere al celui ucis nu va veni niciodata,poate ca acolo,la acel nivel s-a inteles ca este inutil sa strigi,nimeni nu te aude,toti se lupta cu fanatism pentru viata ,si pana la urma,nu-i asa ,nici o mila pentru fanatici…alteori cerul este galben ca gelozia,sentiment blamat,desi pana la urma nu este decat iubire dusa la extrem,vecina cu …ura, ce ziceam?!,dar chestia este ca indiferent ce spui,gelos esti, fiindca ,altfel inseamna ca nu iti pasa,sau ca …”au disparut sentimentele..”…si atunci ce ramane?!…Gri?Ca disperarea,disperarea de a nu intelege ce rost ai,de ce existi,cine esti…sau intrebari primare pentru cei aplecati catre latura concreta a vietii:ce manac,unde dorm,pe cine…Sau portocaliu ,cum ar fi nebunia,dar de fapt cine sunt nebuni,cei carora le punem etichete,sau noi pentru ca nu putem intelege un alt punct de vedere?… scoti un pahar de apa din mare si intrebi ce culoare are apa ,iar el iti spune albastra si tu razi,esti nebun,iar el iti raspunde ,nu,este albastra ,fiidca este o parte de mare iar marea este albastra ,iar atunci tu esti nebun,fiindca ai o perspectiva ingusta ,pe cand el vede totul la un alt nivel… noi cei multi,ii spunem nebun,fiindca majoritatea decide!…traiasca spatiile inchise…Si multe alte culori…Este de ajuns sa privesti si vei sti ce este in jurul tau,realitatea, care deseori este alfel decat o poti percepe,fiindca traim intr-o lume plina de aparente…Uneori te intrebi ce ne face sa ne intrecem in a ne purta altfel decat suntem,intr-o incercare disperata de a ne mula tiparelor acestei societati decrepite,o incercare disperata de a ne gasi un loc intr-o lume care respinge din start noul,individualismul,o lume care iubeste multimile,sentimentul xenomorf,o lume in care gloata invinge,gloata care dezinhiba,si da senzatia unei libertati de exprimare,la adapostul conferit de numarul mare al celor ce se comporta identic…In fond,nimic altceva decat o comuniune tacita a indivizilor zdrobiti de responsabilitatea propriei individualitati,a celor care prefera o alipire simbiotica cu alti indivizi,mii,milioane,miliarde,pentru a obtine…senzatia sociala,patrunderea in Sistem…Anularea personalitatii,sentimentul de a fi parte a ceva superior…Lumea actuala…Jungla urbana…O lupta tacuta ,incrancenata intre tendinta orwelliana spre uniformizare si tyranocratie,si cea spinradiana spre un iad psychotic cibernetizat dominat de cultul violentei…Totul cladit pe ruinele principiilor umane…Cum vor arata doi tineri facand dragoste intr-o lume terna si fara idealuri sau intr-una dominata de siliciu …Distopic …Dar distopiile par mult mai probabile decat o utopie,antagonica temperamentului uman …
Cum spunea ala …Va veni oare o zi /Cand lumea asta va pieri?…
… mda.
… dement,moare pe buzele tale
un rictus,zambet pretinzand a fi…
fragment „on a brink of misery”
Silence's Blog 