stiu dar nu inteleg …
stiu ca nu esti diferit , doar optiunile fac diferenta … in general in defavoarea intentiilor tale …
aceeasi vedere tridimensionala , acelasi spectru de culori , aceleasi sinapse neuronale …
proiectia acelorasi dorinte ramase fara raspuns … aceeasi tendinta de a minti , aceasi frica de esec , aceeasi apetenta pentru vulgar …
acelasi tel , aceasi tinta si totusi atat de diferita prin rezultatul demersurilor zilnice , perpetuare absurda a unui esec izvorat din atavice blesteme…
fatalism jalnic sau cinic realism?…
mai degraba o alternanta patologica a starilor euforice cu caderi de tonus mai degraba absurde decat justificate , dar de neoprit in implacabilitatea lor …
realitatea intrupata in plasmuiri fantasmagorice loveste perfid si nu are memorie … ritmicitatea traumatizanta a loviturilor pe fond docil duce cu gandul la un masochism latent , materializat intr-un fel in cautarea permanenta a umilintei …
o euforie a caderii , diferita structural de explozia de adrenalina a jumperului bungee , ce-si gaseste extazul in senzatia de libertate intrerupta de smucitura brusca a elasticului ce-i da certitudinea ca este in siguranta … este cu totul altceva atunci cand smucitura insemna ca te-ai zdroit de realitatea in stare bruta , necosmetizata de zambete fariseice si empatii exersate … iar sportul ajunge dincolo de extrem atunci cand spectacolul se reia cu un singur actor … tu si nimeni altul … repetand obsedant acelasi act al aceleiasi piese jucate in fata celor ce te inconjoara orbi,autisti fata de propria-ti lume…
dar parca nu , nu , este cineva acolo care te priveste … nimic altceva decat imaginea ta in oglinda , contrapunctul propriului eu … unii ii spun constiinta …
sau dedublarea personalitatii in functie de rezultatul dialogurilor la ceasul existentialelor dileme …
si nimic nu doare mai mult decat zambetul trist , dezamagit , pecetluind inutilitatea revoltei, intrucat automutilarea psihica va continua in momentul in care dependenta de chin va ameninta sa degenereze in sevraj …
stiu dar nu inteleg …
nu inteleg de ce tii la niste asa zise principii ?… sunt la fel de false precum juramintele in care crezi cu fanatism pentru o clipa de gratie , pentru a le descoperi erodate dupa primele lovituri de baros ale infidelitatii, minciunii, perfidiei…
nu inteleg de ce continui sa crezi in Mos Craicun ? …sunt lame de ras inchistate in acadele ! si corbi putrezind in ciorapii spanzurati pentru cadouri …
nu inteleg de ce vibrezi in fata caldurii de o clipa a unei priviri ce iti da incredere …obsesia pentru albastru-verde … sfarsind in resemnare …
tot ce este frumos esueaza in nuante cenusii dupa un timp …
orice postludiu esueaza in rutina …
orice promisiune esueaza in uitare …
dar pana la urma stiu …si inteleg …
nu vrei decat ACELASI LUCRU … DAR DIFERIT …
acelasi lucru ramas in locul din care plangand l-ai adus …
nu imi este mila de tine ! … oricum nu iti pasa …ravasit de turbate indoieli ma ignori … rob al idealului tau putrezind …
ma intreb …
ce ar fi daca as raspunde la fel ? …
carnivora idee … ma devora …
descompune-te in pace !!!…
NU O FACE …TE ROG ?!?!? …
buimac m-am trezit … nu stiu daca a fost ceva in ceea ce mi-am turnat pe gat …
pur si ssssssimplu m-am trezit si ma intreb doar …
unde am fost ? cat de idiot am fost ? cat de …
mai e timp ?…
undeva o voce izvorand din amurg imi sopteste complice :
„no time for us / our pain is eternal / in this world of silence …”
cred ca dorm … si a inceput din nou …
trezeste-ma …
trezeste-ma …
trezeste-ma … te rog …
…mila de tine …nu iti pasa…ma ignori …ce ar fi ?…
LINISTE …

fragment „on a brink of misery”