O lume fara noi …

asdasa

Tresari atunci cand copilul ii atinse umarul , incercand sa o trezeasca …

Un moment se lasa prada dorintei de a dormi , zdrobita sub oboseala ca o piatra de cavou care ii torsiona neuronii dandu-i o senzatie de greata , in timp ce pleoapele i se transformau in  perdele de lana uda , grele , atat de grele …Apoi se gandi la o noua zi de munca , acolo in biroul sau intunecos , plin de hartoage,  in fata acelui monitor care devenise parte din viata sa , interfata prietenoasa cu o lume stralucitoare , pe care ea ,ca mic functionar al statului , nu putea sa o acceseze decat virtual , visand doar la  plajele cu nisip alb si palmieri incovoiati sub greutatea nucilor de cocos …

Isi imagina un croisant cu unt langa o ceasca de cafea fierbinte , si astfel, considerand ca era o piatra de hotar multumitoare pentru o noua zi , deschise ochii … 

Deschise ochii , insa doar pentru a infrunta cosmarul pe care il traia de ani intregi , de cand lumea sa se prabusise, iar civilizatia isi pierduse busola, dezintegrandu-se in haos si barbarie …Nu stia foarte clar de la ce pornise totul… Poate de la sfarsitul petrolului si al hranei care dusese la revolte sociale inforiatoare … Razboiul care urmase nu a fost unul conventional , pentru simplul fapt ca poparele nu au mai avut a se lupta unele impotriva celorlalte … A fost ceva mult mai intim , a fost un conflict al fiecaruia impotriva celui de langa el … Motivele nu au mai fost dominatia economica, controlul demografic, experimentele militare, spatiul vital …A fost vorba de altceva … Au fost conflicte pentru apa si mancare , iar combatantii au fost fiecare din cei peste sase miliarde de oameni care parazitau planeta …Totul a parut a se fi petrecut brusc, dar semnele au aparut cu mult inainte, insa in aroganta  ei, specia umana a ales sa le ignore … Agricultura a sucombat in fata schimbarilor climaterice , incapabila sa sustina o populatie scindata intre subnutritie severa si consum compulsiv … Economia expansiva  a urmat spirala progresului , pentru a ajunge la un moment dat intr-un punct in care autoreglarea a devenit imposibila … A urmat un haos , despre care se spunea ca este controlat , insa s-a dovedit a fi o himera , caderea incepuse iar efectul snowball a facut ca intreg esafodajul economic sa se surpe , angrenand impreuna cu el si structurile sociale viabile, lumea afundandu-se apoi in conflicte locale care s-au raspandit precum o plaga , cuprinzand intreaga planeta … Porniri atavice indelung reprimate au inceput sa se manifeste iar forta pumnului a luat locul justitiei constitutionale , transformand lumea intr-o jungla …

In fiecare dimineata , isi imagina un croisant si o cafea , si in fiecare dimineata stia nu va avea parte de ele … In schimb, stia ca ziua care urma va insemna aceeasi goana dupa hrana , aceeasi lupta de a supravietui , intr-o lume in care foamea transformase oamnenii in fiare … Pe cei care mai erau , fiindca , in cei noua ani de la apusul civilizatiei , prea putini mai traiau, capabili sa isi spuna povestea …

Se ridica si isi indrepta spatele care riposta dureros, facand-o sa se gandeasca o clipa doar, la amintirea unui pat normal , intr-o casa normala , intr-o lume normala … O clipa doar , apoi isi dadu seama ca isi face singur rau … Se concentra asupra realitatii imediate, constienta insa ca in fiecare zi, aceste amintiri o vor chinui, pana in momentul in care va sfarsi , cel mai probabil , ca fel principal pe masa unor semeni de-ai ei …

Se scutura gandindu-se la fapturile canibale care pandeau printre ruinele fostelor orase , unde era nevoita sa se aventureze in cautarea hranei …Oameni ca si ea care alesesera sa involueze pana la stadiul de animale , coborand pana la baza piramidei lui Maslow … Isi privi mana stanga al carei deget mic lipsea , si decise inca o data ca era prea mult sa ii considere oameni … Probabil nu au fost niciodata , iar aceasta lume noua , fara reguli, le daduse ocazia sa fie ei insisi …Bestii insetate de sange …

Isi stranse lucrurile in rucsacul vechi , unul dintre putinele lucruri  pe care le mai avea din viata ei enterioara … Un cutit , doua conserve pescuite din orasul pe care il strabatuse cu o saptamana in urma ( niciodata nu vazuse atat de multi caini la un loc), cateva haine si cel mai de pret lucru al sau ,un aparat foto digital  fara baterii care continea tot ce o mai lega de viata sa anterioara …Nu mai privise pozele de ceva timp, dar inca mai spera sa gaseasca niste acumulatori functionali… Era unul dintre motivele pentru care intra in fiecare oras pe care il intalnea, desi stia ca era posibil sa moara acolo…

Mangaie sigla Timberland , ca pe chipul drag al unei fiinte care nu mai ara acolo si isi infrana impulsul de a se gandi la familia ei … In general reusea sa faca asta , dar uneori claca , si se afunda in agonie, plangandu-i pe cei care nu mai erau ..

Iesi afara din epava camionului in care isi petrecuse noaptea si privi in jurul sau, cautand copilul care deja se aventurase pe ruinele unei foste autostrade , care undeva in zare parea sa treaca pe langa un oras , candva impunator …

Copilul se intoarse spre ea si ii zambi … Undeva , putin mai departe , epava unei masini ruginea , precum amintirea unei lumi care nu mai exista …

Cobora povarnisul deasupra caruia se afla si pasi pe asfaltul crapat , plin de rani …

Ajunse copilul care inca o privea zambind, trase aer in piept si pasi …

O noua zi , un nou drum …

Intr-o noua lume …

O lume fara noi …

Ramai cu bine …

trywyr

fragment ” on a brink of misery”

sursa imagine 1 : aici 

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: