Casa de la capatul lumii

Undeva departe , in Sud, intr-un punct pe harta , dincolo de care nu se gaseste decat ger si gheata … Nu o sa inteleg vreodata de unde a aparut fascinatia pentru acest loc … Fiindca nu am fost , si daca nu ma va ferici un noroc extraordinar , nu cred ca voi calca pe acele plaje de roca straveche , urme dezolante ale unui continent disparut … Este ceva in peisajul acela , care imi trezeste amintiri atavice, pe care nu le pot identifica insa … Prima data cand  am vazut poze ale tinutirilor din pragul Antarcticii am avut un sentiment ciudat … Parca vedeam poze de acasa … O casa prea departata , dar totusi atat de aproape mie … Numele sau : South Georgia …

Ma voi axa doar asupra Insulei SG …

Din punct de vedere geopolitic, South Georgia este , alaturi de arhipelagul South Sandwich , un teritoriu Britanic “de peste mari”. Un teritoriu nelocuit , dar a carui importanta geostrategica a facut sa aiba o istorie zbuciumata. Se spune ca a fost vazuta pentru prima data de catre Anthony de la Roche , un negutator londonez , de unde si numele ei timpuriu , Roche Island. Numele actual i-a fost dat de legendarul James Cook , care a navigat in jurul sau si a debarcat pe insula in 1775. A numit-o Isle of Georgia, in onoarea Regelui George al III-lea, revendicand acest teritoriu in numele Imperiului Britanic. Pana in 1985, SG a facut parte din “Teritoriul dependent al Insulelor Falkland” cunoscute datorita Razboiului Malvinelor dintre UK si Argentina.

Argentina a revendicat SG in 1927, iar in 1982 , in timpul razboiului contra Marii Britanii a ocupat pentru putin timp insula.Chiar si in acest moment, exista dispute asupra posesiunii .

SG a fost un bastion al vanatorilor de foci in secolul IX , iar in secolul XX a fost unul din centrele importante ale industriei vanatului de balene, pana la interzicerea acestuia in anii’60. Prima baza terestra a vanatorilor de balene din SG a fost infiintata in 1904 la Grytviken de catre norvegianul Carl Anton Larsen. Aceasta a operat pana in 1965Alte sase baze pentru baleniere au operat in SG pe baza unor licente oferite de Guvernatorul Insulelor Falkland , toate fiind situate pe coasta de Nord , in porturi naturale ferite de intemperii. Nici una nu a operat mai tarziu de 1965 , cand vanatul balenelor a incetat , iar majoritatea au functionat intre 1904 si 1930, cand activitatea a fost la apogeu. Acum cu exceptia catorva cladiri din Grytviken (muzeul si biserica), nu au ramas decat ruine dezolante , care se degradeaza in continuare.

In 1916, expeditia transantarctica condusa de Ernest Shackelton a esuat la 800 mile Sud Vest de SG , pe insula Elephant. Shackelton si cinci memri ai expeditiei au pornit in cautare de ajutor , si in 10 Mai, dupa o calatorie incredibila cu o mica barca, pun piciorul pe SG, in golful King Haakon, pe coasta de Sud. In timp ce trei oameni raman pe coasta langa ambarcatiune, Shakelton si doi tovarasi, parcur 22 mile , traversand insula, printr-un peisaj absolut ostil, pentru a cere ajutor la baza de vanat balene Stromness. Ulterior, naufragiatii de pe Elephant au fost salvati. Dupa sase ani, intr-o altaexpeditie, Shackelton moare in largul coastelor SG. Este ingropat la Grytviken.

In timpul WWII , a existat o baza a Royal Navy, care opera cateva vase comerciale modificate pentru lupta, care patrulau marile Atlanticului de Sud. Aceasta baza si navele erau operate de voluntari norvegieni, recrutati dintre vanatorii de balene.

In 1982, in timpul razboiului Malvinelor, argentinieni care pretindeau ca sunt comercianti de fier vechi au ocupat una dintre bazele parasite ale vanatorilor de balene , iar dupa doua saptamani (2 Aprilie) au ocupat Grytviken. Pe 25 Aprilie britanicii recuceresc insula.

In acest moment nu exista populatie nativa in SG sau pe insulele apropiate. Singurii localnici sunt reprezentantii Guvernului Britanic, oameni de stiinta, cercetatori ai British Antarctic Survey, precum si personalul muzeului din Grytviken.

SG se afla la 1,390 kilometri de Insulele Falkland, in Marea Scotiei , facand parte din Arcul Scotiancare se intinde de la Anzi la Peninsula Antarctica. SGreprezinta  un grup de insule cu o suprafata total de 3,756 kilometri patrati,  intre care SG este cea mai mare avand 3,528 kilometri patrati , restul fiind un numar de insule mici si foare mici aflate in vecinanatea acesteia (opt la numar) sau izolate la aproape 200 kilometri spre vest (2 stanci) si la 56 kilometri spre  (1 stanca) de SG.

Este o insula rece si sterila, expusa vanturilor antarctice , care se ridica abrupt din  mare , oferind privirii un relief muntos si dezolant.Unsprezece varfuri muntoase se ridica la peste 2,000 metri altitudine, pantele lor fiind brazdate de vai adanci acoperite de ghetari. Zonele inalte sunt permanent acoperite de gheata, 56% din suprafata insulei fiind acoperita de ghetari. Cel mai inalt varf, Muntele Paget atinge 2,934 metri. Insula se intinde pe o lungime de 160 kilometri. Apele sale sunt extrem de periculoase aici avand loc nenumarate naufragii , printre cele mai renumite fiind cele ale navelor Sally (1796), Regulator (1799), Canada (c 1800), Earl Spencer (c 1801), Admiral Colpoys (1817), Hope (1829), Fridtjof Nansen (1906) si EmestoTomquist (1950).

Climatul maritim inghetat este influentat de marea permanent rece. Vremea este foarte instabila si extrem de dura. Temperatura variaza in mod obisnuit in SG la nivelul marii intre 0 si -5 grade C in timpul iernii australe si are o medie de 8 grade C in timpul verii australe. Rar temperatura scade sub -10 grade C, si, deasemenea, depaseste rar 20 grade C. Cea mai ridicata temperatura inregistrata este de 23,5 grade C , la Grytviken. Vanturi dinspre Vest bat tot timpul anului cu scurte perioade de calm. Asta face ca partea estica a SG sa beneficieze de o clima ceva mai placuta. Datorita vremii , insula este greu de abordat dinspre mare , insa in partea de Nord exista numeroase porturi naturale potrivite ancorarii. Marea este rece intregul an datorita apropierii Curentului Antarctic. Apa are temperaturi intre 0 grade C iarna si 4 grade C vara.In general nu se formeaza banchiza , insa portiuni de gheata subtire apar in golfuri, iar iceberg-urile sunt un fapt obisnuit.

Climatul maritim inghetat este influentat de marea permanent rece. Vremea este foarte instabila si extrem de dura. Temperatura variaza in mod obisnuit in SG la nivelul marii intre 0 si -5 grade C in timpul iernii australe si are o medie de 8 grade C in timpul verii australe. Rar temperatura scade sub -10 grade C, si, deasemenea, depaseste rar 20 grade C. Cea mai ridicata temperatura inregistrata este de 23,5 grade C , la Grytviken. Vanturi dinspre Vest bat tot timpul anului cu scurte perioade de calm. Asta face ca partea estica a SG sa beneficieze de o clima ceva mai placuta. Datorita vremii , insula este greu de abordat dinspre mare , insa in partea de Nord exista numeroase porturi naturale potrivite ancorarii. Marea este rece intregul an datorita apropierii Curentului Antarctic. Apa are temperaturi intre 0 grade C iarna si 4 grade C vara.In general nu se formeaza banchiza , insa portiuni de gheata subtire apar in golfuri, iar iceberg-urile sunt un fapt obisnuit.

Fara o populatie indigena, economia SG este restransa la emiterea de timbre si marci postale, activitatile turistice si eliberarea de licente de pescuit oceanic. Pescuitul care aduce cele mai mari incasari, se refera in principal la pestele dinte antarctic, codul antartic si krill-ul .Turismul a devenit o sursa de venituri (prin taxe si vanzare de souvenirs-uri) din momentul in care vasele de croaziera au introdus insula in itinerariile lor. In general se combina vizite in SG si Peninsula Antarctica. Vasele ancoreaza in larg , fiind interzisa acostarea la vechile cheiuri ale vanatorilor de balene. Timbrele emise sub sigla SG sunt produse in Marea Britanie si sunt foarte populare printre colectionari. Acestea apar intr-un numar limitat in fiecare an.

 

Fauna SG se limiteaza la un numar de cerbi  naturalizati intre 1910 si 1925 pentru a oferi alternative surselor de hrane traditionale, la soareci si sobolani si la un numar impresionant de pasari si mamifere marine. Albatrosi, o colonie impresionanta de pinguini Regali, numeroase alte specii de pinguini, pescarusi si alte pasari ale caror denumiri nu le cunosc. Apoi diferite specii de balene si foci. Vegetatia inseamna  ierburi, muschi, licheni, ferigi si alte plante . Nu exista arbori sau arbusti.

Undeva , acolo in Sudul inghetat iarna musca din ruinele ruginite ale vechilor ucigasi de balene … Imi pot imagina suieratul vantului arctic printre epave dezolante, povestind sinistru despre vremuri care au apus si nu se vor intoarce … Ramane doar fascinatia inextricabila pentru un loc bantuit de fantome …

surse imagini, harti, informatii : wikipedia , btinternet , aici , jim mclaren , mclaren.gs , pbase , komar , Sven Johannes Winsnes