Rutina

rutina

 … ma trezesc uneori , si ma izbesc violent de culorile diminetii, confuz, navigand intre lumi , amestecand visul cu realitatea , refuzand cu obstinatie provocarea unei noi zile …          

habar nu am ce ma asteapta , intuiesc doar rutina zilnica , moara perfida zdrobind clipe, timp sustras precum piesele de sah intr-un joc lipsit de fair play …

va trebui sa zambesc ?

urasc zambetul asta impus, marca inregistrata a bunului simt , ce trebuie afisat iar si iar  , ori de cate ori situatia ar impune mai degraba un urlet de furie sau o replica acida sfasiind sentimente … replica acida ce ,in general, din directie opusa apare cu o frecventa ce te face sa te intrebi uneori daca nu este ceva in neregula cu parerea pe care o ai despre tine … intotdeauna increderea in propria persoana graviteaza idiot in jurul parerii altora despre persoana ta , desi se aud mereu sintagme de genul ” mie nu imi pasa „… nu dispun de privilegiul de a putea spune asta si drumul pana la umilinta se micsoreaza de multe ori cu cateva statii de metrou … lipsa de reactie este penalizata in general cu frustrarea materializata in monologul intarziat in care replici tarzii iti vin in minte , spunandu-ti CE AR FI TREBUIT sa spui , ce ar fi trebuit sa replici , intru obtinerea unei asa zise victorii , care cu siguranta nu ar fi facut altceva decat sa nasca viitoare conflicte. Situatia devine si mai penibila in cazul in care monologul se transforma in dialog soptit , muiat in cafea si afumat de tigara …

va trebui sa ma prefac trist ?

urasc tristetea la cerere , doar pentru a ma inscrie in peisaj , pentru a-mi mula personalitatea pe tiparul social temperamental al celor care ma inconjoara , cu scopul ,nicidecum al meu, de a le asigura confortul psihic in registru custom …(da! imi place sa complic exprimarea desi totul nu este decat un demers estetic). Ce treaba am eu cu cel de langa mine pe care l-a exilat nevasta pe canapea ori in cada ?Nu ma interseaza ca n-ai tencuiala pe casa !!! rad acum pentru ca asa simt si plang in cinci minute pentru asta simt peste cinci minute …Regula e valabila si din sens invers si de multe ori apar situatii conflictuale sfarsind in paranoice taceri de saptamani de zile …Tehnica este absolut matematica, transpusa intr-un cerc perfect …intai tace unul ,apoi celalalt tace la randul sau ca sa plateasca polite … pana la urma, totul revine la normal , fiindca intr-un fel asta inseamna cativa oameni stransi la un loc si care sunt in cele din urma prieteni …

va trebui sa ma … ascund ? …

In spatele unor gesturi false , menite sa atenueze intentii , pana la anihilarea lor, lasand la voia norocului interpretarea corecta a acestora ? „Poate ar trebui sa vorbesti  … Poate ca ceilalti nu inteleg ceea ce gandesti ” …spune un clasic in viata , expert in executii rituale , dupa anumite meciuri ale unui sport pe care e evident ca il … adora …Poate ca ar trebui sa vorbesc …Sau poate asta fac, dar  modul ambiguu , echivoc , nu este decat recunoasterea faptului ca lumea mea poate fi rasturnata cu un singur cuvant …Va trebui sa indur ideea ca la sfarsitul unei zile , privind inapoi voi vedea ca mai nimic din visul destramat in racoarea diminetii nu s-a materializat pentru mine ?…

pana la urma o alta noapte sta inaintea mea … un alt vis …

un alt vis …

asa ca …raman un optimist …

sunt optimist ?!?!?!?!?…

fragment „on a brink of misery”

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: