Ultima data am fost la circ acum mai mult de 20 de ani, inainte de Revoluite … Nu imi amintesc prea multe … Desi au venit multe circuri ambulante in oras, printre care unele faimoase precum Medrano, nu am mers … Nu as putea spune ca m-a oprit ceva anume, nu as vrea sa fiu ipocrit … Insa imaginile de mai jos imi spun ca am luat o decizie buna … Sper sa o urmez si de acum inainte …
Imaginile arata nimic altceva decat chinul indurat de animale pentru a ajunge sa incante copii si parintii aflati in public … Se inclina frumos elefantii, nu este asa ?! … Poate ar trebui sa ne invatam copii si ce inseamna acele plecaciuni, ce truda si chin se afla in spatele lor … poate ar trebui …
sursa imagini : fishki
Silence's Blog 
Ştii de ce îmi amintesc fotografiile astea? De chinurile pe care le suportă gimnastele noastre în neîndurătoarele ore de antrenament, la o vârstă când alte fetiţe se joacă cu păpuşile încă. Uită-te la chipul Nadiei. Încă nu a învăţat să zâmbească nici acum, chiar dacă uneori are o grimasă ce aduce a aşa ceva. Asta apropos si de ultima ta postare. 🙂
da. povestea cu gimnastele este inca un subiect pe care as putea sa il abordez … trist si cinic … este motivul pentru care nu il suport pe Belu, desi este din orasul meu …
Eu nu suport. Am fost odata la circ, cred ca mai bine de 14 ani in urma. Eram plod. De atunci, n-am mai fost niciodata. Lumea vede zambete.. niste ”scamatorii”, toata lumea rade. Eu personal vad niste animale CHINUITE si le vad pe ele plangand cand toata lumea rade ! NOI suntem niste animale de multe ori. Si o dovedim in N feluri. Nu am sa mai particip niciodata la un astfel de ”spectacol”
si mie intotdeauna mi s-a parut trista lumea circului … trista si iata, chinuita … ai perfecta dreptate