Love Story


sursa imagine : hollywoodteenmovies

Acum ceva timp, ma gandeam sa propun sotiei un film mai „comestibil”, si, cautand ceva, am dat peste un DVD pe care l-am primit cadou cu mult timp in urma, de la cineva care mi-a spus atunci …” las’ ca o sa vezi tu si filme de astea !” … M-am hlizit atunci, dar cum ziua de ieri a avut o semnificatie aparte pentru noi, am zis sa sarbatorim cu un film … aparte.

Love Story” a facut istorie, dar nu mi s-a parut un film care sa impresioneze prin jocul actorilor … De curans, am vazut si „Kramer vs. Kramer”, care mi s-a parut mult, mult mai bun … O’Neal nu mi s-a parut a iesi prea mult in evidenta , in timp ce Ali McGraw mi s-a parut stravezie rau de tot … Sau mai bine zis, deloc naturala, iar ceea ce imi sustine teoria este CV-ul sau, deloc impresionant. 

Nu stiu daca subiectul a atacat vreun taboo al acelor vremuri, pentru a deveni un film atat de vestit. Sunt convins, insa, ca faima i-a fost adusa in primul rand de tema sonora, celebra dealtfel, si de mesajul extrem de puternic pe care il transmite. Acela de a te bucura de fiecare clipa alaturi de cel drag. Pentru ca, la un moment dat, fiecare clipa poate deveni un lucru extrem de pretios …

Filmul merita vazut, macar din punctul acesta de vedere …

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Cred că în afară de mesaj, filmul a „şocat” atunci prin limbajul care li se părea extrem de colorat pentru lumea universitară unde se desfăşura acţiunea. Erau nişte ani cuminţi în vremea aceea. Una dintre cronicile timpului îl descria, pe scurt: „Un Romeo şi o Julietă care vorbesc ca la uşa cortului”. Drept să zic, în afară de un „fac pe el de Paris”, nu-mi amintesc de alte cuvinte urâte. L-am văzut taaare de demult, aşa că poate mă înşeală memoria.

    • nu, nu, ai mare dreptate. nu m-am gandit, dar la un moment dat am constientizat ca mai ales O’Neil vorbea cam aiurea.
      Dar nu am insistat pe idee.

  2. Nu sunt sigur dacă nu cumva mai întâi cartea lui Erich Segal a făcut vâlvă, iar apoi studiourile s-au decis pentru ecranizare. Nu ştiu. Dar, privind în urmă, ai dreptate, e un film slab.

    • da. am senzatia ca totusi, cinematografia a mers inainte, pe un drum bun. lasand la o parte violenta, atat de blamata …

  3. eh, pe vremea aia se puneau alte accente la filme. sincer, plang la filmul asta de la inceput si pana la sfarsit. cred ca stau prost cu nervii 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: