Ghost Town

Prahova,  in special zona Dealu Mare – Tohani, este o zona renumita in industria vinului … Exista cateva trasee incluse in itinerariul numit „Drumul Vinului” care te poarta prin zona, ajutandu-te sa intelegi cate ceva din secretele productiei vinului … Ai ocazia sa vezi podgorii, sa vizitezi cateva crame, sa iei masa la cateva restaurante …

 Sincer, nu  stiu daca acest demers cu substrat turistic are succes … Nu am vazut ambuteiaje cauzate de autocarele de turisti … Insa indicatoarele care te avertizeaza ca te afli pe „Drumul vinului” exista, asa ca eforturile sunt laudabile …

Exista insa cateva locuri, care au devenit, as spune, un peisaj clasic prahovean, in care acele itinerarii nu te vor duce … Sunt locuri izolate, uitate intre vii, unde rasuna inca sunete dintr-un trecut „muncitoresc”, trecut pierdut si care nu cred ca va fi regasit prea curand …

Marile ferme viticole comuniste administrau suprafete vaste de vii, imprastiate pe dealurile prahovene… Acestea erau impartite in ferme, fiecare ferma fiind condusa de un inginer care avea in grija o suprafata de vie si cateva imobile … Imobilele erau fie cladiri vechi, construite de mosierii din perioada precomunista, fie cladiri noi, construite dupa venirea comunistilor la putere …

Astfel fiecare ferma avea birouri, o cantina, ateliere si, eventual, camine pentru zilierii care veneau aici in perioada „campaniei”, la cules …  Am copilarit in astfel de ferme, si imi aduc aminte de felul ingrijit in care aratau … Borduri si pomi vopsiti cu var, brazi ornamentali atent tunsi, peluze cu iarba siflori, cladiri ingrijite …

Toamna era o agitatie frenetica, mai ales atunci cand erau aduse la cules hoarde de liceeni si studenti, multi dintre acestia fiind cazati in dormitoarele amenajate intre vii … Era ca in tabara, munca nu era elementul cel mai important, distractia era si ea prezenta … Acolo intre vii era posibil sa uiti de lipsurile comunismului … Era placut … Imi amintesc ca … zambeau …

Anii au trecut si, la un moment dat, brusc, anii heirupismului au apus, fara avertisment … Sunt convins ca ultimii studenti care au plecat din cladirile dintre vii in toamna lui ’89 nu si-au inchipuit ca nu vor mai reveni niciodata acolo … Nici ei si nici altcineva …

Caderea comunismului a adus cu sine fenomenele care au dus treptat la prabusirea agriculturii centralizate … Marile IAS-uri s-au prabusit si s-au dezintegrat, podgoriile fiind sfasiate cadastral si retrocedate catre fostii proprietari …  Multe au fost efectiv parasite iar fermele dintre vii s-au afundat in intuneric si uitare …

Unele au fost cumparate si reintroduse in circuitul economic, insa multe, situate in zone greu accesibile sunt replici la scara mica ale celebrului ghost town, Prypiat … Iar o vizita acolo, fara pericolul contaminarii radioactive, iti poate oferi o ideea asupra felului in care ar arata lumea dupa ce oamenii vor fi plecat … in alta parte …

Fostele alei sunt invadate de vegetatie iar cladirile aflate intr-un stadiu avansat de degradare se sufoca intre arbori … Lent, cimentul dispare sub un strat de vegetatie moarta …

Am avut oarece retineri sa intru in acest univers, avand in vedere ca mi-este teama de caini … Mi-am dat seama rapid ca, fiind atat de departe intre vii, nici macar cainii vagabonzi nu se stabilesc aici, preferand probabil ceva ce un astfel de loc nu prea le ofera … Apropierea omului …

Nu este liniste pentru ca fiecare insecta si pasare tine cu indarjire sa se faca auzita, iar tufisurile colcaie de soparle, insecte si, posibil serpi (miturile copilariei), desi pe astia nu i-am vazut aproape niciodata … Dar este … pace …

Iar daca ai fost intr-un astfel de loc cu mai mult de 20 de ani in urma, si privesti prin fereastra unei vechi cantine, asa cum am facut astazi, cred ca poti inca sa auzi clinchetul de tacamuri si hohotele de ras … Un cliseu, dar pana la urma, este nimic altceva decat caracteristica de baza a unui oras fantoma … Sau a unei miniaturi, uitata intre vii, undeva in Subcarpatii Prahovei …

Publicitate

4 răspunsuri

  1. trist, nu?

    • ca un fan al scenariilor postapocaliptice, as spune ca mi-a placut experienta … dar altfel, este extre, de trist … Dezolant ! …

  2. o zona abandonata dar sunt destul de frumoase imaginile 🙂 mie imi plac si casele parasite. odata chiar am si intrat in una.. e destul de scary 😀 mereu am avut impresia ca ma urmareste cineva :))

    • si pe mine ma atrag. si recunosc ca nu m-am simtit in largul meu … niciodata …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: