California este din nou lovita de incendii … Asa cum se intampla in fiecare an, in ultimul timp … Si ma intreb cat timp vor mai fi in stare sa reconstruiasca … Pentru ca nu vor putea face asta la nesfarsit … Haosul in California este ultimul lucru de care US au nevoie … Si intreaga lume , dealtfel …
sursa imagini : webpark
Una dintre cele mai ciudata forme de arta despre care am auzit era pictura pe bobul de orez … Am vazut adevarate capodopera, fiindu-mi imposibil sa constientizez rabdarea necesara pentru a realiza asa ceva … ei bine, aceasta forma de sculpotura mi se pare la fel de migaloasa ca pictura pe orez … Si la fel de … greu de observat, as spune …
sursa imagini : swteam
… cum ai da-o pe bugetara asta afara ?! 🙂 🙂 🙂
sursa imagine : swteam
Candva un dilm facea furori, daca nu istorie … Se numea „Species” si pe langa charisma Natashei Henstridge se baza pe o distributie de exceptie … „Splice” aducea extrem de mult cu acel film, cel putin din trailerele difuzate inaintea lansarii … Din pacate nu a reusit sa depaseasca stadiul unei clone updatate … Pana la urma totul se rezuma la „pofte”, lucru care confirma esecul scenaristului de a se desprinde de influenta filmului mai sus mentionat …
In ciuda faptului ca Adrien Brody este capabil sa se aseze pe un scaun si sa se uite 120 de minute la tine, iar cu asta sa castige un Oscar, sau doua, in ciuda faptului ca frantuzoaica Delphine Chaneac este infiorator de „aliena” in rolul Dren, in ciuda faptului ca efectele speciale sunt bune de tot … In ciuda acestor bile albe, senzatia de deja-vu este atat de puternica incat slabeste enorm impactul asupra celui care priveste …
Filmul exploreaza dezumanizarea in conditiile incercarii obsesive de a te juca de-a Dumnezeu … Sincer nu prea sunt amator de senzatii bestiary, asa ca daca nu ai astfel de dorinte ascunse, ai putea avea un oarece soc 🙂 … Cel putin in „Species” oamenii nu au mers atat de departe …
Un SF „terestru” cu vagi valente horror care ar putea prinde doar la fanii genului, iar asta doar prezentei lui Brody, care ramane unul dintre marii actori ai momentului … Incepuse prin a avea peste 7 pe IMDB, dar vad ca a ajuns pe la 6,6 si cred ca va mai continua sa scada o perioada …
1. Bignay (Antidesma bunius)
sursa imagine : Wikipedia (author Asit K. Ghosh Thaumaturgist)
Bignay, (scris si bugnay sau bignai) este un arbore fructifer intalnit in Asia de SE, Filipine si Australia de Nord. Este originar din aceasta zona. Se dezvolta atat sub forma unor arbusti scunzi cat si sub forma unor arbori inalti de pana la 30 de metri. Are frunze mari, de forma ovala, care formeaza un frunzis des. Florile au un miros puternic, destul de neplacut. Fructele sunt asemanatoare cireselor, fiind albe la inceput si devenind apoi rosii, pentru a ajunge negre la maturitate. Cresc in ciorchini dar se coc neuniform astfel ca un ciorchine poate avea fructe de diferite culori. Pielita fructelor contine un suc rosu in timp ce pulpa alba contine un suc incolor. Fructele au un singur sambure. Au un gust asemanator afinelor, atunci cand sunt necoapte. La maturitate prezinta un gust dulce acrisor. Fructele sunt folosite pentru gemuri si dulceturi, iar copacul este cultivat ca arbore decorativ in Java.
2. Canistel (Pouteria campechiana)
Canistel este un arbore peren care creste in America Centrala si Mexicul de Sud. A fost naturalizat si in Brazilia, Taiwan sau Vietnam. In Filipine i se spune Tiessa. Este des confundat cu lucuma. Arborele atinge 10 metri si produce fructe de culoare galbena sau portocalie care ating pana la 7 centimetri lungime. Au o pulpa dulce, a carei textura este similara albusului de ou fiert. Este inrudit cu abiu.
3. Chempedak
sursa wikipedia
Chempedak este un arbore originar din Asia de SE, fiind intalnit din Malaysia de Vest pana in West Irian, in Papua Noua Guinee. A fost naturalizat si in Queensland, Australia. Fructele sale au forma unui salam atingand intre 22 si 50 centimetri lungime si o circumferinta de la 10 la 17 centimetri. Coaja este subtire si verde fiind formata din mici hexagoane plate sau iesite in relief. Pulpa dulce si zemoasa imbraca semintele care sunt necomestibile. Gustul este asimilat unei combinatii intre jackfruit si durian. In Malaysia pulpa este inmuiata intr-un aluat si apoi prajita. Nu stiu daca asemanarea la gust cu durian-ul implica si mirosul emanat de catre acesta.
sursa imagine : wikipedia (author – wonderferret)
Buddha’s hand este o specie de citrice extrem de inmiresmate. Fructele sunt segmentate sub forma unor degete. Creste sub forma unor arbusti sau tufisuri ale caror ramuri sunt acoperite cu tepi. Produc flori albe extrem de aromate. Fructul are o coaja foarte groasa ceea ce lasa putin spatiu pulpei. In general nu are suc si nici seminte. Fructul este folosit de chinezi si japonezi pentru a aroma camerele si hainele. Pielita poate fi zaharisita si este folosita ca mirodenie in bucataria occidentala. Maduva alba nu este amara ca la alte citrice astfel ca “degetele” pot fi maruntite si folosite la salate. Fructele au si o semnificatie religioasa in templele budiste, fiind oferite ca ofranda. Este originar din NE Indiei sau din China. Copacul este intolerant la frig dar si la caldura excesiva sau seceta.
5. Coco de Mer (Lodoicea maldivica),
Coco de Mer, singurul membru al genului Lodoicea, este un palmier care crested oar in insulele Praslin si Curieuse din Seychelles. A existat sip e alte insule ale arhipelagului dar a disparut. In trecut, cand Seychelles erau nelocuite, a fost cunoscut sub numele de Cocotier de Maldive. Nucile, care dupa terminarea procesului de germinare pot pluti, au f ost purtate de curentii marini pana in Maldive unde erau colectate de pe plaje si considerate extreme de valoroase fiind comercializate, avand asociate utilizari medicinale, datorita formei care inspira imaginea unei femei. Se credea ca nucile cresc intr-un arbore mitic , ce crestea pe fundul marii. In Europa, nucile erau slefuite si impodobite cu pietre pretioase devenin piese de colectie. Adevarata origine a nucilor a fost descoperita abia in 1768. Acum copacul este protejat avand in vedere aria restarnsa in care creste. A fost naturalizat si pe insulele Mahe si Silhouette din Seychelles unde este folosit si ca arbore decorative. Arborele ajunge la inaltime de 34 metri. Fructele au 40-50 centimetri in diametric si ating 15-30 Kg. Fructul care are nevoie de 6-7 ani ca sa ajunga la maturitate si de inca doi ani ca sa germineze, mai este cunoscut si sub denumirea de” nuci de Seychelles”. Este singurul caz de gigantism din flora insulelor. Specia detine recordul de cel mai mare fruct inregistrat vreodata (42 kg).
sursa imagini : wikimedia commons
A fost o perioada cand , probabil din comoditate, cumpoaram tot felul de mizerii la conserva sau plic … Cred ca am incercat toate felurile de „zacusca bulgareasca” facuta pe la Voluntari sau prin apropiere si toate porcariile de supe la plic, romanesti sau vietnameze … Culmea este ca uneori mi se parea ca sunt chiar de calitate, ceea ce era un efect placebo extrem de periculos … Nesimtirea impachetata in borcanele sau cutiile acelea de metal era uneori atat de mare incat imi puneam intrebarea cat de mult sperau producatorii sa functioneze marketing mix-ul in conditiile unui produs atat de prost incat iesea din piata, din punctul de vedere al unui consumator, inca de la prima atingere a unui desfacator de conserve …
Dar ceva mai oribil decat asta de mai jos nu cred ca am vazut vreodata …
sursa imagini : 2 krota
O perioada am crezut ca fanii Star Wars au disparut ori au „evoluat” in suporteri SG … M-am inselat, sunt mai activi ca niciodata … Asa ca astept al saptelea episod …
sursa : Sew Can Do via Like Cool
Eastern Design Office este o companie infiintata la Kyoto in 2003 de catre arhitectii Anna Nakamura si Taiyo Jinno. Am gasit pe Ziza un exemplu a ceea ce poate iesi din mintile acestora … Un exemplu ce imi alimenteaza dorinta de a imi permite , candva, sa pot locui o casa proiectata de niste adevarati profesionisti …
Cred ca ultimul film macabru pe care l-am vazut a fost „Deadgirl” … In nici un caz o capodopera, ci mai degraba un film ciudat si menit sa te tina in ceata, in privinta subiectului … Adica doua caracteristici care imbraca si filmul cvasidebutantului, polonez (banuiesc), cu un nume pe care prefer sa nu ma incume a il reproduce aici …
Macabru … Fara a friza dementa in forme violente precum in multe alte horror-uri contemporane, „After Life” atinge usor aria filmelor de groaza, fara a isi alege ca ultim scop insuflarea fricii … Mai degraba ridicarea unor intrebari care nu capata raspuns, sau cel putin nu prin intermediul acestui film care dpdv al mesajului mie mi s-a parut oarecum evaziv …
MA intreb … Daca vrei sa faci un film macabru, pe cine ai alege in rol principal daca nu pe micuta Wednesday devenita acum o femeie in toata puterea cuvantului … Evident, un rol pe care il duce la capat aproape ireprosabil desi acesta nu consta in nimic altceva decat a sta goala pe o masa si a arata spooky …
Cum insa asta nu era de ajuns sa produca un material cinematografic cat de cat acceptabil, distributai a fost completata cu un Liam Neeson care isi completeaza CV-ul cu un rol atipic dar decent si cu Justin Long, un actor pe care l-am remarcat in genialul semi-esec ” Drag Me To hell” si care aduce a Keanu Reeves chiar si dincolo de asemanarea fizica …
Subiectul abordeaza misterul trecerii in lumea celor drepti intr-o maniera nonconformista, in afara cliseelor gen „if you see a long tunnel, stay away of the light! ” … Desi are o actiune oarecum statica filmul expira tensiune desi nu pare a fi un thriller clasic ci mai degraba un mistery movie care indeamna la reflectie …
Mai multe puteti afla si la Marian …
„After Life” are o nota de 6,3pe Imdb care nu mi se pare departe de valoarea reala a filmului … Sincer, mi-a placut mai mult „Awake” …
Apele calde ale Oceanului Indians calda cea mai mica subdiviziune teritoriala a Indiei, numita Lakshadweep sau Laccadive Islands (pana in 1973). Acesta este un grup de insule aflatin Marea Laccadive (parte a Marii Arabiei), la o distanta de 200 pana la 300 Km de coasta Indiei. Este impartit administrativ in trei subdiviziuni : Amindivi , Laccadive si Minicoy.
sursa wikipedia ; Copyright : Lenish Namath
Arhipelagul este format din 12 atoli, 3 recifi (de fapt atoli aproape scufundati , cu cateva insule joase de nisip – cays, fara vegetatie) si 5 bancuri scufundate (atoli acoperiti de apa), care formeaza in total 36 de insule. Majoritatea atolilor sunt orientate dela NE catre SV, cu insulele pe partea estica a inelului de corali, catre India. Suprafata totala de uscat este de 32 Km patrati. Unsprezece dintre insule sunt locuite, sase in Amindivi, patru in Laccadive si Minicoy.
Kavaratti (sursa wikimedia commons ; author Mehdi Hassan)
Insule importante ca suprafata sunt Agatti (3.84 Km patrati), Androth ( 4,90 Km patrati) si Kavaratti ( 4.22 Km patrati), aflate in grupul Laccadive si Minicoy ( 4.80 Km patrati) aflata in grupul cu acelasi nume. Suprafata totala a lagunelor este de 4,23.14 Km patrati.
Kavaratti (sursa : wikimedia commons)
Capitala este Kavaratti, aflata pe insula cu acelasi nume. Populatia totala a insulelor era de 60,595 in 2001. Pe insula Agatti se afla un aeroport care pune la dispozitie zboruri directe catre India.
Agatti ( sursa wikimedia commons)
Din punct de vedere etimologic numele arhipelagului inseamna “o suta de mii de insule” in sanscrita. Locuitorii insulelor din partea Nordica vorbesc un dialect al limbii malayala, in timp ce locuitorii atolului Minicoy, aflat in sudul extrem al arhipelagului vorbesc Mahl, o variant a Divehi, limba din Maldive. Din punct de vedere etnic acestia sunt apropiati de maldivieni in timp ce ceilalti locuitori sunt inruditi cu populatia Malayali din India, desi au suferit puternice influente din partea arabilor.
sursa imagine : wikimedia commons
Urme arheologice budiste atesta locuirea insulelor inca din secolul VI sau VII. Conform traditiilor islamul a fost adus aici in secolul VII de catre un arab numit Ubaidulla, al carui mormant se afla pe atolul Androth. In secolul XVII portughezii au luat controlul asupra insulelor, interesati fiind de fibra nucilor de cocos, insa au fost alungati de catre insulari. Istoria insulelor este strans legata de cea a diferitelor dinastii care au condus zonele apropiate ale Indiei, aceste familii avand autoritate asupra insulelor timp de sute de ani. Din 1956 insulele formeaza un teritoriu al statului Indian, condus de un administrator numit de catre guvernul central.
Kadmat (sursa imagine : wikimedia commons ; author Mahendra Bhangui)
Principalul produs al insulelor este nuca de cocos, Lakshadweep fiind cel mai important producator al Indiei. Nucile de aici sunt de o calitate ridicata, fiind cultivate pe nu mai putin de 2,598 hectare. Principala industrie este legata de cocos. Exista cinci fabric care extrag fibra de cocotier precum si alte unitati de productie care prelucreaza material prima furnizata de cocotier.
sursa imagini : wikimedia commons
In ultimul timp insulele au devenit o atractie din punct de vedere touristic, intrucat guvernul Indian vede in turism viitorul zonei, incapabile sa sustina activitati industrial de alt fel.
sursa NASA via wikimedia commons
Este nevoie de permis special pentru a vizita insulele, Indian sau nu, si chiar si asa anumite insule sunt interzise strainilor. Cel mai simplu este sa rezervi un pachet turistic prin tour operatorul guvernamental ( http://www.lakshadweeptourism.com/ ). Strainii au voie sa stead oar pe Agatti,Bangaram si Kadmat, plus tranzitul de maximum 12 ore prin Kavaratti .
sursa imagine : wikimedia commons ; author Rupankar Mahanta
Cu exceptia insulei Bangaram, alcoolul este interzis cu desavarsire. Deteriorarea coralilor este pedepsita sever. Pe insule nu ai alternative : te poti deplasa pe jos au cu biciclete inchiriate.
sursa : wikitravel
Atractiile insulelor sunt viata marina bogata, vagetatia luxurianta, resorturile turistice si moscheele din Kavaratti (aproximativ 52 dintre care cea mai cunoscuta este Ujra). Insula Kadmat, una dintre cele mai vizitate pune la dispozitie o laguna intinsa. O alta laguna, cunoscuta la nivel mondial pentru luxurianta viata marina este in insula Kalpeni. Bangaram este recunoscuta ca una dintre cele mai bune destinatii din lume datorita plajelor sale si a palmierilor deosebiti. Insula se afla la aproximativ 8 Km de Agatti, care este poarta de intrare in Lakshadweep. Aici sunt unele dintre cele mai bune plaje din lume, pentru amatorii de inot. Sunt dis[ponibile sporturi ca snorkeling, deep sea fishing, sailing, water skiing, kayakingl si scuba diving. Totusi Lakshadweep este o destinatie scumpa. Sistemul all-inclusive este prezent aici.
sursa : wikimedia commons
Resort-uri :
Agatti Island Beach Resort , Bangaram Island Resort , Kadmat Island Resort .
Sezonul turistic se intinde intre Decembrie si May cand este mai uscat si racoare. Din May pana in Septembrie este sezonul musonic, caracterizat prin averse abundente.
surse : wikipedia, wikimedia commons & wikitravel
sursa imagine : trinixy
Am ales versiunea aceasta in locul celei a lui Cohen pentru faptul ca „Shrek”, pe care l-am revazut de curand, este un film incredibil, si pentru ca datorita acestui film am aflat de „Hallelujah” …
Dwayne Johnson, Samuel L Jackson, Michael Keaton, Will Ferrel si mai ales Mark Whalberg … Adica indeajuns pentru a convinge din punct de vedere al distributiei … Acum, ramane de vazut in ce masura va avea succes un action-comedy care , ca gen, a cam dat rateuri in ultimii ani … cam de cand a inceput sa imbatraneasca Bruce Willis …
2. devil
Fara nume mari filmul asta propune doua lucruri : horror & M. Night Shyamalan … Mai este nevoie sa spun ceva ? 🙂
3. Legend of the Guardians: The Owls of Ga’Hoole
O animatie australiano-americana in care isi imprumuta vocile cativa acrori uriasi precum Hugo Weaving, Hellen Mirren, Geoffrey Rush sau Sam Neill … In afara de asta din trailer iti poti da seama ca grafica va fi de exceptie … Citeam un interviu, cred ca era vorba de Cameron, iar acesta spunea ca valul 3D abia urmeaza … Iar filmul asta vine si in 3D … Asa ca ma astept la un festin vizual …
Povestea lui Zuckerberg si a geniului sau care a dus la aparitia fenomenului Facebook … un fenoomen care pe mine , personal, nu m-a atins dar a carui geneza ma intereseaza, astfel ca astept cu nerabdare filmul, desi nu ma astept sa fie o capodopera … probabil ceva in genul „Antitrust” …
Sticla asta nu are nimic deosebit … Nici macar eticheta sau forma nu o fac sa iasa in evidenta … de fapt, ma grabesc atunci cand pomenesc despre eticheta, pentru ca din cunostintele mele ingrozitor de vagi in ale limbii lui Goethe am observat ca berea asta este produsa in cea mai „ceva” berarie din lume … Si m-am pus pe cautat …
Urmarindu-si radacinile pana in anul768, cand un document mentioneaza ca la manastirea benedictina Weihenstephan Abbey (Kloster Weihenstephan) era produsa bere. Abia in 1040 este infiintata oficial Weihenstephan Brewery. ceea ce ii da dreptul sa aspire la titlul de cea mai veche berarie din lume, desi onoarea este revendicata si de Weltenburger Klosterbrauerei. Din 1803 beraria este proprietatea statului Bavaria (sau bundesland, cum am senzatia ca se numesc regiunile la ei).
Weihenstephaner Original este o bere usoara de 5,1% ABV , dar ceea ce este mai important ar fi ac este produsa chiar la sursa si nu in vreo locatie preluata sau sub licenta.
………………………………………………………………………
O discutie purtata astazi cu o colega mi-a prijeluit alunecarea catre trecut, catre o perioada de care imi aduc aminte cu placere desi perspectivele inguste ale copilariei in „paradisul comunist” nu ar fi un argument in favoarea acelor vremuri … Probabil ca este vorba de asocierea perioadei cu inocenta si candoarea copilariei, altfel nu imi explic fascinatia …
Exista un joc la moda atunci, caruia noi ii spuneam „ruble” … Sunt convins ca era o activitate indragita si in alte locuri, cu siguranta sub alte nume … „Rublele” nu erau altceva decat fetele cutiilor cu chibrituri, pe care le colectam cu religiozitate, pentru a ne juca apoi mica dar inestimabila avere in spatele blocului sau pe strada copilariei …
sursa imagine : Modoro
Pentru asta trebuia sa alegem o piatra plata care se numea „paia”, piatra pe care o aruncam razant cu solul incercand sa lovim „rublele” stranse gramada la o distanta de 15-15 metri … Nu am fost niciodata un campion, dar ma descurcam, faceam rost de alte ruble folosind senzationalul troc al copilariei … Suruburi, resturi, nimicuri, timbrte, „surprize” de la guma de mestecat, totul putea fi schimbat iar acel sistem „economic” nu dadea gres si nu cred ca va da vreodata … Nu exista „criza” cand vine vorba de bucuriile copilariei …
Cele mai pretioase chibrituri erau cele facute la Gherla … Altele erau produse in fabricile de la Braila sau Bucuresti … Cateva dintre modele, inclusiv cel celebru, cu „Daciada”, le puteti vedea aici …
Insa de cateva ori am facut rost de niste chibrituri absolut exceptionale … Erau nimic altceva decat mici bucati de culoare infiltrate in cenusiul comunist … Era perioada cand la mare ajungeau turisti straini, asta daca erau turisti iar paronoia lui Ceausescu era exclusiv o paranoia … Acestia aduceau cu ei tot felul de FMGC-uri ale caror ambalaje deveneau veritabile piese de colectie pentru un copil venit dintre dealurile subcarpatice …
Nu poti intelege acum, in epoca emo & iPod, ce insemna atunci o cutie de aluminiu de Coca Cola sau niste baterii uzate Panasonic …
Era vorba de culoare, rosul ala intens al Coca Cola, de sticla aceea a carei forma este considerata dpdv al design-ului ca fiind perfecta, erau mesaje de dincolo, de undeva unde viata insemna si altceva decat planificare cincinala si rationalizare si ode aduse unui satrap nenorocit care intre timp , prin nesimtirea incomensurabila a progeniturilor ar putea ajunge BRAND …
Merg seara cu masina prin oras iar retina imi inregistreaza neobosit mii de combinatii de neon, care formeaza nenumarate denumiri de banci si farmacii, combinatii care incearca sa iti vanda de la ceasuri de lux la masini de superlux sau nu numai, de la alimente la vicii impachetate in ambalaj legal … Ma scald in stralucirea luminilor orasului si imi amintesc fascinatia simtita atunci cand un suedez din Orebro mi-a daruit un pachet albastru in care am gasit ceva ce nu am putut intelege, atunci, ce era … Am putut buchisi ca pe punga aceea scria, atunci ca si acum, Gillette …
Si ma gandesc … Cat de cenusiu era universul ala pe care unii il regreta acum … Abraziv pentru suflet si cenusiu pentru retina … Neon-ul a venit si ne-a dat culoare insa ne-a rapit imaginea nealterata a cerului … Capitalismul nu este si nici nu s-a dorit a fi vreo opera de binefacere … Dar imi doresc, doar, ca cenusiul lui Ceausescu sa fi disparut odata cu el … In fum cenusiu de Kalashnikov …
 | Toni Rozance la Manie langa Ceahlau |
| Florea Dragomir la Oeno | |
 | oglasnik masaža la The Hangover Part II |
 | Aurelio Drapeau la Poza de la miezul noptii : Sfa… |
 | klausen1976 la Sapporo Premium Lager. Te… |
 | Cristian Alexandru la Sapporo Premium Lager. Te… |
 | Joan Colopy la Dracula Untold |
Silence's Blog 