Palmyra

Palmyra este un atol administrat de catre guvernul federal al Statelor Unite. Situat in Pacificul de Nord, la 1,778 Km sud de Honolulu, la jumatatea distantei dintre Hawaii si Samoa Americana, atolul face parte din arhipelagulul Line Islands. In vecinatatea sa se gasesc Kingman Reef, in sud-estd si grupul nordic al  insulelor Line ce apartin statului Kiribati. Insula se afla intr-un punct de intalnire al curentilor oceanici din nordul si sudul Pacificului, ceea ce a dus la aglomerarea plajelor cu resturi vegetale si gunoaie.

Atolul are 14 Km de coasta si un loc de ancorare numit West Lagoon. Este format dintr-un recif exterior, doua lagune putin adanci si aproximativ 50 de insulite din coral si nisip, acoperite cu vegetatie deasa, in general cocotieri, Scaevola si arbori Pisonia.  Suprafata atolului este de 12 Km patrati, dintre care 3,4 Km patrati de pamant.

In functie de nivelul fluxului,  insulele atolului sunt legate intre ele cu exceptia Sand Islan , a celor doua Home Islets din vest, si ai Barren Island din est. Insulele sunt joase, si s-au format in varful unui munte vulcanic scufundat care se ridica abrupt din mare. Cea mai mare dintre insule este Cooper Island, aflata in nord, urmata de Kaula Island din sud.

Clima tropicala calda este caracterizata de precipitatii bogate ( 4,000 -5,000 mm/an) si de o temepratura medie de 29 grade C, tot timpul anului, ceea ce a favorizat dezvoltarea unei vegetatii luxuriantei. Aici se afla une dintre cele mai mari paduri de plaja, formata din arbori Pisonia, care nu a fost inca afectata de activitatea umana, din bazinul Pacific.  Cu alte cuvinte un loc perfect pentru mine J …

Nu exista populatie permanenta pe insula, singurii locuitori fiind angajati ai rezervatiei naturale (4 pana la 20). In 2004 au fost construite, in nordul Cooper Island, cateva bungalow-uri pentru doua persoane, precum si instalatii sanitare. Nu exista surse naturale de apa, proviziile provenind din colectarea apei de ploaie.

Copper Island este proprietate privata, apartinand The Nature Conservancy, si avand un statut de rezervatie naturala. Restul atolului apartine US Fish and Wildlife Service, apartinand astfel statului american. Din punct de vedere statistic, Palmyra face parte din teritoriile americane Minor Outlying Islands. Anumite zone ale atolului sunt strict interzise oricarui vizitator, datorita proiectilelor neexplodate din WWII.

Activitate economica nu exista pe insula, drumurile, construite in perioada WWII, fiind acum scoase din uz. Pe Cooper Island exista cateva relicve ale infrastructurii din anii ’40, acum abandonate, precum si o pista de aterizare, nepavata, cu o lungime de 2 km. In laguna se afla doua dane de acostare.

Palmyra a fost descoperit in 1798 de catre americanul Edmund Fanning of Stonington, aflat in drum spre Asia. Primii occidentali care au ajuns pe atol au fost membrii echipajului vasului american Palmyra, naufragiat aici in 1802. In 1859 Palmyra a fost revendicata de USA prin Actul Guano Islands, insa nu a existat niciodata o mina de guano, in lipsa materiei prime. Incepand cu 1862 atolul a fost oficial anexat Regatului Hawaii, devenind teritoriu American din 1898 si ajungand dupa o serie de tranzactii in proprietatea privata a lui Henry Ernest Cooper, in 1912.

Atolul a fost subiectul mai multor tranzactii, dupa aceea, fiind detinut in prezent de cele doua organizatii mentionate mai sus si de familia Cooper care detine inca doua dintre cele cinci Home Islands.

Palmyra este parte a “The Pacific Remote Islands Marine National Monument”, aria protejata intinzandu-se pana la 12 mile nautice de atol, aici fiind interzis pescuitul comerical. Vizitele sunt premise in conditii stricte si doar cu aprobarea Nature Conservacy.

Palmyra a atras atentia lumii intregi in 1974 cand un cuplu bogat din San Diego, Malcom si Eleanor Graham, a sosit aici la bordul yacht-ului lor, cu provizii pentru 1 an, cautand vacanta ideala. Au gasit un cuplu de fugari, slab aprovizionati, care, in final, i-au ucis si le-au ascuns trupurile. In 1981 au fost descoperite doar parti ale trupului femeii, intr-un cufar erodat, ingropat partial in laguna. Povestea  a constituit subiectul unei carti, “ And the Sea Will Tell”, publicate in 1991.

FOTO  HARTA

Sursa imagini & info : Wikipedia , Wikimedia , Refuge Friends , Wikitravel

10 răspunsuri

  1. Urata pasare ba baiatule ba 😆

    • jurassic 🙂 … nu toti dinozaurii erau frumosi … 🙂 🙂

    • Nu-i urata. Mie chiar imi place. 😀

      • mie imi pare … rea ! … 🙂

  2. Cate locuri absolut mirifice sunt in lumea asta, de care eu nu am/aveam habar…

    • e frumoasa lumea asta iar Pacificul este senzational … abia acum, recent, am reusit sa conving si eu un coleg de asta … a dat o fuga pe acolo 🙂

  3. Pai nici acum nu prea avem.. ca le vedem doar in poze.. explorat 0 😆

    • e bine si asa … zic astia ca in vreo doi ani o sa fie mari probleme cu retelele de electricitate … nu imi inchipui cum as putea trai un an fara curent … 🙂

  4. Multi nu ne-am inchipui.. suntem FOARTE dependenti de curent.. aia de la tara poate ca nu’s asa dar noi de la oras.. innebunim fara ea.

    • si daca stateam in padure, aveam aceeasi problema … ca as fi avut un laptop, presupun …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: