Contrar sau nu asteptarilor, “The Way Back” este un film dominat total de duetul Ed Harris – Saoirse Ronan. Contrar, pentru ca te-ai fi asteptat ca prezenta lui Colin Farell sa aduca mai mult filmului, si conform asteptarilor pentru ca daca Harris poate fi considerat un actor urias, tanara speranta Saoirse Ronan se poate spune ca se transforma cu fiecare rol intr-o certitudine.
Filmul este povestea unei calatorii epice, inspirata de controversata carte “ The Long Walk” a polonezului Sławomir Rawicz . Aparent monoton, personajele interactionand extrem de putin cu populatia de-a lungul imensului lor mars, “The Way Back” este o combinatie intre un “survival” movie si un “road trip” movie, aducand pe undeva cu excelentul film australian “Van Diemen’s Land”. O replica a unui personaj, care in debut compara Siberia cu o inchisoare, anunta esenta a ceea ce va urma. Evadatii nu au a se lupta cu un sistem, lupta lor este dusa impotriva naturii, impotriva unei tari uriase care ii despartea de libertate. Actiunea se rezuma a prezenta chinuitorul mars al unor oameni in mijlocul unor peisaje, altfel incantatoare, experienta celor de la National Geographic fiind evidenta in modul in care camera a surprins natura si maretia sa.
Revenind la actori, personajele nu sunt extraordinar de bine construite, cel jucat de Colin Farell fiind destul de confuz si incomplet dezvoltat, mai ales ca este retras surprinzator de repede, ceea ce ma face sa cred ca bugetul a fost dramuit cu atentie 🙂 . Iese in evidenta, insa, Smith, americanul jucat impecabil de Ed Harris, la un nivel asemnator aflandu-se prestatia lui Ronan, in rolul tragic al unei poloneze fugind de propriul sau destin. Merita amintit rolul lui Dragos Bucur, aclamat de presa americana. Romanul face fata cu brio “concurentei”, insa rolul sau pacatuieste prin aceeasi lipsa de profunzime care poate fi pusa mai degraba pe seama scenariului si a regiei decat pe seama interpretarii. Nici celalalt actor roman, Alexandru Potocean, nu se face de ras, insa rolul sau este chiar mai straveziu decat celelalte.
Filmul a fost bine primit, avand o medie de 7.4 pe IMDB, in timp ce Rotten Tomatoes il coteaza bine cu un 76% freshness. In ciuda faptului ca nu va fi, probabil, bine vazut de catre amatorii de spectacol, “The Way Back” ramane o poveste emotionanta despre vointa si dorinta de libertate.
Excelent, il recomand cu caldura.
Silence's Blog 
Mi-a placut si mie mult.. si totusiiiiiiiiiiiiii 😈 ===>
Si daca tot vorbeam in urma cu ceva timp de 127 hours.. chestia cu supravietuit in conditii extreme mi-a placut mult mai mult in The Way Back. Macar aici era chiar necesara si chiar impusa o trecere prin asa ceva. La 127 am fost spechless.. intr-un sens rau 🙄
Si totusi m-a suparat ceva la filmul asta.. in mare parte evadarea prea usoara de unde erau dar cred ca baza s-a pus mai mult in supravietuirea pana la destinatie, nu si-n treaba EVADAM de acolo.
, ca sa vezi o evadare spectaculoasa.. evadarea mi s-a parut chiar easy si seaca pe alocuri.. dar e suficient ce-am scris mai sus.
Asta n-a fost film gen serialul Prison Break
pai cred ca explicatia sta in discursul politrucului. „Inchisoarea voastra este Siberia” … Nu prea am citit despre Gulag dar ma gandesc ca nu prea alocau resurse pentru a impiedica evadarea. motivul este evident, si filmul asta demonstreaza de ce …
Saoirse Ronan mi-a adus putin aminte de Delia 😆 Sunt ceva trasaturi care-mi par asemanatoare.
Si ca tot vorbesc de Saoirse, bai, eu chiar m-am intristat cand a dat……………C0…u mingea-n poarta (cred ca ai inteles ce vreau sa zic aici, dar nu vreau sa dezvalui direct pt cine nu a vazut inca)
Nu doream sa o pateasca asa si m-a intristat mai mult decat prostalaul din 127 Hours. 
Hai sa fiu mai bland totusi.. Teribilistul aiurit din 127 hours 🙂
as fost momentul cel mai sensibil al filmului. presupun ca ai observat felul in care a jucat Harris cand a intors fata . senzationala scena …
una peste alta, cred ca WB este mai bun decta 127, desi critica spune altceva … insa personajul din 127 este mai bine schitat decat cele de aici.
altfel, ai avut dreptate in privinta lui bucur. a jucat bine.
„una peste alta, cred ca WB este mai bun decta 127, desi critica spune altceva … insa personajul din 127 este mai bine schitat decat cele de aici.” – Place ce-ai scris si e corect..
Si ma bucur ca esti de aceeasi parere, Way Back mai bun decat 127.. desi daca analizam per total, nu prea au MULTE in comun, in afara de fazele cu „sa supravietuim”.. la 127 tind des sa zic doar tampenie/teribilism
esti incorigibil … 😆 … zici ca Franco e cel mai mare dusman la tau ! 🙂
Cu Franco n-am avut nimic pana la acest film.. si destul de probabil nu voi mai avea pe viitor, dar cand voi auzi de filmul asta, sigur o sa am 😆
Desi dupa cum am mai zis, a mai fost si greseala mea ca am avut mari sperante de la el (film) si cand colo m-am trezit cu …………. (ti-am mai explicat eu ce).
Si tin sa subliniez iar, Buried desi a fost si el static, m-a rupt. Super tare! Si l-am vazut si de 2 ori consecutiv, 1data singur, a 2-a cu Delia 😆 Abia trecuse cateva ziulici pana sa-l vad a 2-a oara si surprinzator sau nu, iar mi-a placut!
adevaru’ e ca parca ai zis ca n-ai nimic cu franco, la Oscaruri … da’ eu zic de personaj, ca si ala traieste pe undeva … stii ca tine conferinte motivationale … ti-as face cadou un bilet la una dintre ele 🙂 … ar iesi show 🙂
Da, ar fi ceva sa izbunesc si sa zic „Du-te ba d-aci, tampitu drecu” 😆
Bai, poate l-as fi apreciat mai mult, dar eu acolo am vazut toata treaba facandu’si-o singur, iar asta imi pica foarte naspa. Pana si Franco care l-a interpretat a avut cateva atitudini de descreierat teribilist……..
Am mai glumit, mai bine ma uitam drecu la Bear Grylls ala 😆 Era mai palpitant…. Macar pe ala il mai alerga un crocodil din senin 😆 si ma invata cum sa fac flick flackuri
Buried a fost o capodopera, desi am intalnit pareri argumentate solid ca ar fi fost slab. depinde mult de asteptari si de felul in care l-ai perceput.
in cazul Buried, n-o sa recunosc niciodata ca a fost slab. mai degraba recunosc ca barcelona e mai mare decat United.
ps. sper ca te-ai prins ca e abureala ! 🙂
Noroc cu PS, ca ma pregateam sa ma sterg la ochi 😆
😆 … pai, ce dracu’ …
[…] personajele – fiecare este conturat și verosimil; este un film făcut ca la carte. – Silence’s blog: personajele sunt extrem de bine construite; film excelent, recomandat cu […]