Prima data cand am avut de-a face cu o versiune atipica a lui Shakespeare a fost atunci cand am vazut senzationalul „Shakespeare in Love”, in opinia mea unul dintre cele mai bune filme ale anilor ’90. Pana atunci, il percepeam pe marele scriitor ca pe icoana aboluta a literaturii engleze. Si nu numai … desi ma cam chinuise prin scoala, cand o profesoara zeloasa ne impusese la un moment dat un rezumat al uneia dintre celebrele-i piese.
Astfel ca o abordare oxfordiana a adevarului despre Shakespeare nu avea a imi face rau, desi stiam cate ceva despre ce puteam vedea. Filmul mi-a depasit total asteptarile, mai ales ca avea o cotatie pe IMDB care mi-a starnit ceva indoieli.
De fapt plecam de la o idee preconceputa, pentru ca filmul nu prea are de-a face cu William Shakespeare, omul, care are un rol relativ periferic. Este vorba mai degraba despre o epoca a carei voci a devenit obscurul actor. Dincolo de piese punerea in scena a pieselor care l-au facut celebru, si care domina o buna parte din timp. avem parte de o alta piese, de fundal, bazata pe o epoca in care teatrul, arta, devin un instrument prin care se darama bariere, se resping taboo-uri, un instrument prin care se manifesta o stare de spirit. Epoca elisabetana isi pierde din importanta, cutumele sale devenind mici si insignifiante pe langa „privilegiul de a fi existat in perioada in care a scris unul dintre cei banuiti a fi in spatele operelor lui Shakespeare, Edward de Vere, 17th Earl of Oxford.
Povestea este destul de alambicata si greu de urmarit pana in momentul in care itele incep a se descalci. Actingul este insa senzational, decorurile sunt fantastice, aducand in fata spectatorului o Anglie elisabetana extrem de realista, in ciuda faptului ca majoritatea scenelor au parte intr-un decor stramt, mai mereu indoor. Si cred ca este prima data cand pot spune ca m-au dat pe spate costumele. Vanessa Redgrave arata exact precum Queen Elizabeth I din picturile de prin muzee. A, da, vad ca are sanse la un Oscar, pentru chestia asta. O saansa mare, dupa parerea mea.
Foarte inspirat debutul, extrem de personal, adresandu-se direct spectatorului. Un artificiu care induce intimitate, ca atunci cand iti este soptit un secret. Lispa aplauzelor de la final, desi surprinzatoare, lasa audienta in compania propriilor ganduri, povestea dainuind inca, mult timp dupa ce filmul isi va fi sfarsit reprezentatia.
Desi parerile tind a fi negative pe Rotten Tomatoes, cred ca asta se datoreaza faptului ca filmul abordeaza o zona a artei care, in forma sa originala, nu este prea usor digerabila. Insa odata ce ai trecut peste pretiozitatea limbajului shakespearian si peste labirintul intrigilor epociii elisabetane, obtii un film exceptional.
6,9 ?! … As spune … peste 7.5. Excelent.
A fost Shakespeare un impostor ? … Sincer, cred ca ar trebui sa fim multumiti ca A FOST. Pur si simplu …
Discutam, recent, cu cineva despre cine ar putea fi cel mai mare sportiv al istoriei … In afara fotbalului, evident. Imi vin in minte cinci nominalizari la acest titlu. Personal, il aleg pe JONAH LOMU.
Wenger a intrat negru de suparare la vestiare, dupa prima repriza a meciului cu Aston Villa. Fara ca cei din Birmingham sa fi jucat fenomenal, acestia conduceau cu 2-0 pe Emirates, in prezenta a doi monstri sacri ai clubului londonez, Henry, suferind pe margine, Pires suferind in lojele VIP. A fost 1-0 dupa ce Fabianski suferise soarta lui DeGea, ieri, lasat si el singur in fata detentei mai multor adversari cel putin la fel de masivi ca el. Apoi, 2-0, dupa ce Bent insistase sa inscrie dintr-o faza la care orice atacant respectabil din Liga 1 si-ar fi pus mainile in cap, fara a mai urmari mingea, dupa primul sut parat de portar. Bent joaca insa in fotbalul englez iar norii negri incepeau a se aduna deasupra lui Wenger. Inca un strat, pentru ca norii se ingramadesc, deja, de mult timp deasupra francezului, fara sanse de a vedea soarele anul asta. Sau, poate ca aceasta Cupa a Angliei este ultima sansa …
A fost o zi buna pentru fotbal la Londra. Meciul a luat o turnura interesanta dupa cateva minute din a doua repriza cand Arsenal parea a fi intrat intr-un blocaj din ce in ce mai prezent in ultimul timp, blocaj care inghetase angrenajele echipei, traseele catre poarta adversa fiind pierdute intr-o ceata, proprie citadelei de pe malul Tamisei, dealtfel …
Aston Villa a pierdut fiindca a cazut prada unui cliseu, inselator si atragator, in acelasi timp, ca un miraj. A crezut ca a rezolvat meciul si a inceput a se apara. In zece … Dea ajusn pentru ca in aglomerarea produsa in careu, doi dintre oamenii lui Villa sa intre impulsiv prin alunecare. Imprudent. Naiv. Easy money pentru van Persie. Doua penalty-uri clare ca apa care curge de pe versantii Himalayei la radacinile ceaiului care umple cestile de five o’clock. Nimic de comentat, poate doar impotriva ghinionului care a facut ca o degajare disperata menita a distruge frumusetea slalomului lui Walcott sa il loveasca pe acesta si sa intre in poarta.
Villa a pierdut frumos (2-3) iar Wenger a primit o sansa la un trofeu, anul acesta. Ultima sansa, pentru ca nimic altceva nu i se mai ofera. Ar putea fi insa un trofeu care sa insemne un nou inceput. Sub privirile lui Henry si ale lui Pires. Care vor fi, cu siguranta, pe Wembley, in Mai … If …
Nu am mai vazut asa ceva pe piata din Romania, sau, cel putin, nu imi aduc aminte, de vreo sase, sapte ani de cand colectionez sticle de bere. Au mai aparut cate un exemplar, doua, importate, insa, precum sticla de aluminiu de la Bavaria.
Interbrew a lansat o bere cu ambalajul de mai sus, in editie limitata, candva pe la jumatatea anilor 2010. 2005, daca nu ma insel. Pe asta mi-a cumparat-o frate-meu, Ion, undeva intr-un bar din Cluj. Berea a disparut rapid. Pacat ca nu s-au mai luat astfel de initiative …
O alta mostra de cinema ultrarealist „made in Romania”. In lipsa unei idei originale, se prefera un spectacol tip reality show. Greu de spus daca actorii joaca bine sau pur si simplu sunt niste indivizi lipsiti de inhibitii care isi exhiba propriul eu in fata camerelor. Plasarea intr-o anumita intriga nu face decat sa adauge butaforie cadrului. Lipseste insa profunzimea emotionala. Sau poate ca nu, dar suntem greu de sensibilizat de propria noastra realitate. Asta ar putea explica de ce filme sterse pentru publicul roman devin socante pentru cei din Occident.
„Loverboy” nu impresioneaza cu nimic. Poate pentru ca auzim prea des cuvantul „pula”, zilnic, in jurul nostru, oriunde am merge, la mall, la piata, pe strada, in tramvai, la fotbal, oriunde, prea des pentru a mai putea considera licenta poetica folosirea redundanta intr-un film. Ma rog, e un simplu detaliu, nu asta dauneaza statutului de „masterpiece wannabe”, chiar nu … Nu are, insa, un „je ne sais quoi”, care sa il faca memorabil.
Nu este un film prost. Nu. Ma intreb cine ar dori insa sa il vada si a doua oara …
Salar de Uyuni (sau Salar de Tunupa) este cel mai mare desert de sare din lume si este situat in sud vestul Boliviei, pe suprafata a doua dintre provinciile tarii, Potosi si Oruro. Aflata la poalele Anzilor, la o altitudine de 3,656 metri, aceasta campie de sare ocupa o suprafata de 10,582 km patrati pe care diferentele de inaltime nu variaza cu mai mult de 1 metru, fiind folosita de agentiile spatiale pentru a calibra altimetrele satelitilor care orbiteaza Terra.
Salina ocupa o zona unde, cu 30.000–42.000 de ani in urma, se afla un super- lac preistoric, Minchin. In timp, acesta a disparut in locul sau formandu-se alte cateva lacuri, evaporarea acestora ducand la formarea Salar de Uyuni. Crusta de sare, cu grosimi intre zeci de centimetri si cativa metri, acopera un lac cu apa salina suprasaturata, incredibil de bogata in Litiu, lac care are intre 2 si 20 de metri adancime. 50 pana 70% din rezervele mondiale de litiu sunt localizate aici.
In centrul salinei se afla cateva formatiuni stancoase, ramasite ale unor vulcani scufundati din perioada lacului Minchin. Aici pot fi zarite niste formatiuni asemanatoare coralilor si diferite fosile de vietuitoare subacvatice. Aproape lipsita de vegetatie, salina permite supravieturiea cactusilor si a altor cateva plante extrem de rezistente.
Trei specii de flamingo roz se inmultesc aici.Salina are o importanta economica majora. Se estimeaza ca ar contine pana la 10 miliarde de tone de sare din care mai putin de 25.000 de tone sunt extrase anual. Deasemenea aici sunt importante resurse de sodiu, potasiu, magneziu si borat de sodiu.
… o idee buna ar fi ca angajatorul sa schimbe un pic mediul in care incerci a fi productiv. Bau Sallinger, o companie austriaca de constructii a angajat studioul de arhitectura Spado Architects iar rezultatul este spectaculos. Pentru asa ceva chiar te-ai duce la munca. Macar … pentru cateva poze.
Roter Sand este un far situat pe tarmul german al Marii Baltice. Acesta a fost construit in 1885, fiind prima structura construita pe fundul marii, acesta aflandu-se la o adancime de 22 metri. Scos din functiune in 1964, farul a fost reconsolidat in 1987. In 1999 aici au inceput a sosi turisti, parte dintre ei ramanand si peste noapte, ceea ce a dus la ideea de a transforma batranul far intr-un soi de hotel de mici dimensiuni pentru cei atrasi de experiente deosebite. Farul poate gazdui pana la sase persoane, insa nu exista, din motive evidente, apa curenta sau electricitate. Riscul cel mare este acela ca marea sa devina agitata brusc, ceea ce inseamna ca ai putea fi blocat acolo in timpul furtunii. Asta da experienta, as spune …
Ecranizarile cartilor lui King pleaca din start cu dezavantajul incercarii de a atinge un tel, de multe ori, inabordabil. Acela de a atinge valoarea scrierii actorului american. Acest stigmat se afla si pe fruntea miniseriei dlansate in 2011 si, judecand dupa cotatia IMDB, doar 5,9, filmul pare a fi esuat in incercarea de a oferi un spectacl de calitate.
Nimic mai fals. „Bag of Bones” surprinde atmosfera „King-iana”, chiar daca nu are valente de capodopera, neputandu-se alatura unui „Misery”, „Shining”, Shawshank Redemption” sau „Stand By Me”. Totusi, filmul are partile sale bune, atmosfera fiind indeajuns de intunecata, dominata de supranaturalul extrem de credibil care guverneaza universul lui King. Obsesia lui King pentru calatoria in timp, spre trecutul recent, este bine exemplificata, insertiile desprinse din anii ’30 aducand un mare plus de calitate prin modul foarte realist in care sunt filmate.
Povestea este una tipica, in rolul principal aparand un tip de personaj, scriitorul, comun multora dintre romanele semnate de SK, insufletite de o tenta autobiografica. Groaza nu este prezenta informa ei sangeroasa, King nefiind un scriitor aplecat catre sangerari masive, frica insinuandu-se silentios, mai degraba desprinsa din atmosfera decat din manisfestari violente. Ca in multe alte cazuri, si aceasta poveste este integrata lumii in care se misca imaginatia lui King, prin conexiuni cu alte lucrari ale sale, doua atragand atentia, referirea la Annie Wilkes (fanul dement din „Misery”) si Bachman (Richard bachman, este pseudonimul sub care King si-a lansat cateva dintre carti).
Brosnan joaca foarte bine, iar prestatia sa este dublata si de a celorlalte personaje, filmul neavand scapari din punctul asta de vedere. Cel putin, Deborah Groover arata demential in rolul Rogette Whitmore. Coloana sonora are o importanta deosebita, muzica neagra a anilor ’30 contribuind serios la starea de ireal credibil scrijelita de King in paginile sale.
Probabil, finalul scade din impresia asupra filmului, efectele speciale folosite fiind de o slaba calitate. Altfel, nu imi pot imagina de ce filmul a avut parte de cotatii atat de slabe. Nu este un film slab, fiind mult peste alte ecranizari ale romanelor lui King. Fara a fi o capodopera, este o miniserie buna. Pentru fani, un „must see”.
Eventual, daca nu filmul, macar cartea. Povestea este foarte bine inchegata.
Habar nu aveam de personajele astea pana sa imi spuna Lusio, insa, in cazul in care mai sunt si altii in situatia mea, presupun, ca pierd destul de mult. Mai ales ca, zilele astea, o comedie cu adevarat buna este destul de greu de gasit.
Chiar daca si comedia asta, asa cum este ea inteleasa de catre Todd Strauss-Schulson, o mai ia pe aratura indecentei, se poate spune ca filmul propune un umor destul de subtil pentru a starni zambete si unui spectator ceva mai exigent. Este amuzant si produce buna dispozitie, chiar daca nu are nici o secunda intentia de a fi altfel decat superficial. Insa, de multe ori, ai nevoie si de asa ceva …
Daca personajele principale sunt greu de evaluat din punctul de vedere al jocului actorilor, avand in vedere ca portretizeaza niste indiviziabsolut dusi cu pluta, se poate cataloga drept placuta intalnirea cu doi excelenti actori specializati pe roluri de sustinere, Danny Trejo si Elias Koteas.
6,7 pe IMDB si 69% freshness pe Rotten Tomatoes. Filmul merita. Este cel putin la nivelul celui de-al doilea Hangover.
Numita si Beccisa Island sau Millenium Island, incepand cu anul 2000, cand noua aliniere a International Date Line a facut sa fie primul loc de pe Terra unde au fost zariti zorii noului mileniu, Caroline Atoll este cel mai estic dintre atolii care formeaza grupul sudic al arhipelagului Line Islands, care se intinde de-a lungul Ecuatorului, 1,500 km sud de Hawaii, in Pacificul central.
Caroline este una dintre cele mai izolate insule din lume, cea mai apropiata insula, Flint Island, aflandu-se la 230 km, in timp ce cel mai apropiat pamant locuit, Kiritimati, se afla la 1,500 km. Atolul se afla la 4,200 km de Tarawa, capitala tarii careia ii apartine, Kiribati. Cel mai apropiat punct continental, din America de Nord, se afla la 5,100 km.
Canal intre Long Island si Nake Island (sursa Wikipedia, author : Angela K. Kepler)
Atolul are o forma de semiluna si este format din 39 de insule care inconjoara o laguna ingusta (8.7 km lungime si 1.2 km latime) cu suprafata de 6.3 km², care ramane linistita in ciuda valurilor oceanului. Aceasta este putin adanca, avand maximum 5 pana la 7 metri adancime, si este strabatuta de formatiuni inguste de corali. Abunda in scoici Tridacna. Reciful se intinde pana la 500 de metri de tarm, desi anumite surse indica chiar distante de peste 1 kilometru. Acest lucru face dificila debarcarea in timpul refluxului, locul cel mai potrivit pentru acest lucru fiind o mica spartura in recif, situate in coltul nord-vestic al South Islet. Altfel, nu exista golfuri sau porturi natural si nici pasaje navigabile dinspre ocean catre laguna.
South Island (sursa Wikipedia ; author : Angela K. Kepler)
Nu exista apa dulce de suprafata insa Nake Islet si South Islet adapostesc surse subterane de apa potabila, existand puturi, sapate cu ocazia locuirii temporare a atolului. Solul atolului este destul de sarac, dominant fiind pietrisul de coral si nisipul. Solul organic se gaseste doar in central insulelor impadurite, chiar si acolo nedepasind cativa centimetri grosime. Anumite zone sunt acoperite cu guano, insa mineritul de la inceputul secolului XX a restrains drastic aria acestora.
coconut crab (sursa Wikipedia ; author : Mark Richards)
Suprafata totala a atolului cu lungime de 13 km si latime de 2.5 km, este de doar 24 km². Inaltimea maxima a insulelor nu depaseste 6 metri deasupra nivelului marii, ceea ce ridica semne de intrebare asupra viitorului acestui atol, ca si al multor altora, in cazul in care nivelul marii continua sa creasca. Acestea sunt formate din depuneri de calcar si nisip, sustinute de un recif de corali, si sunt separate de canale putin adanci. Guvernul local estimeaza ca incepand cu 2025, atolul va urma sa dispara sub ape.
Motu Mannikiba (sursa Wikipedia, author : Angela K. Kepler)
Cele mai importante insule insumeaza 68% din suprafata totala de uscat, acestea fiind :
–Nake Islet (1.04 km²), situata in Nord, este locul unde a fost gasit un marae de 18×14 metri. In coltul sudvestic se afla un bazin pentru apa potabila. In prezent aici se gaseste cea mai mare padure de pe atol (90% din suprafata sa), 20% fiind formata din cocotieri, restul din Pisonia. Pana la noua specii de pasari cuibaresc aici.
–Long Islet (0.76 km²), situata in nord-estul lagunei si are o lungime de 4.2 Km si o latime de 300 metri. Desi exista zone in care vegetatia lipseste, de la ocean la laguna (insula fiind formata prin unirea a cinci mici insule), aici se gaseste cea mai mare diversitate de plante. In coltul sudic a fost descoperit un mic marae.
–South Islet (1.07 km²), numita si Rimapoto, situata in sudul atolului, este cel mai bun loc pentru debarcare. Insula a fost locuita de touamotuani, in vechime, si de catre europeni in trecutul recent. Nu a mai ramas nimic din vechile asezari iar dintre plantele introduse, doar cocotierii mai persista. Plaja dinspre laguna a insulei, strajuita de cocotieri, este considerat cel mai pitoresc loc din Caroline. Pisonia atingea aici pana la 30 metri inaltime, in 1870, cand a inceput despadurirea pentru a face loc cocotierilor. Aici se gaseste o mare populatie de crabi de cocotier.
Laguna langa Motu Mannikiba, Arundel Islet (stanga) si Tridacna Islet (dreapta) in fundal (sursa Wikipedia; author : Angela K. Kepler)
Restul insulitelor sunt grupate in patru grupuri :
–South Nake Islets, intre care cea mai mare insula este Pandanus, numita astfel dupa un palc de arbori cu acelasi nume care cresc de-a lungul coastei dinspre laguna. Coasta dinspre ocean este mai ridicata, existand o acumulare neobisnuita de resturi de corali. Danger islet este cunoscuta pentru apele infestate de rechini care o inconjoara. Lone Palm Islet este numita astfel dupa singurul cocotier de pe insula.
–Central Leeward Islets, intre care cea mai mare insula este Mannikibi, 700 metri lungime si 375 metri latime, o insula deteriorata grav de mineritul de guano. Blackfin Islet este numita dupa doua atacuri ale rechinilor, care au avut loc in 1988. Aici, padurea de Cordia si Pisonia se ridica pana la inaltimea de 9 metri. Emerald Islet sustine o padure de Pandanus, Tournefortia, Pisonia, Cordia si cocotieri. Shark Islet, numita dupa un alt atac al rechinilor, tot in 1988, ofera cea mai importanta plaja de nisip a atolului, de-a lungul lagunei. Motu Nautonga a fost numita asa dupa populatia de castraveti de mari, vizibila de pe malul sau, in apele lagunei.
–Southern Leeward Islets. Motu Raurau prezinta cea mai mare cantitate de resturi de coral,de-a lungul malurilor. In centru se gaseste o padure de pisonia intre care cresc exemplare de Morinda. Motu Eitei abunda in Portulaca. Pisonia Islet si Motu Kimoa sunt infestate de soareci polinezieni. Motu Ana-Ana, este insula pe care a locuit familia Falconer, timp de patru ani. Acestia au introdus aici cateva plante ornamentale si legume, precum si gaini, rate si un caine. Nu stiu daca vreunul dintre aceste animale au supravietuit in salbaticie.
–Winward Islets. Motu Atibu, cea mai mica dintre insulele permanente de pe Caroline (13×18 metri), se pare ca a disparut intirmpul unei furtuni din 1990. Pig Islet a fost numita astfel datorita porcilor introdusi aici in trecut. Nici unul nu a supravietuit. Tridacna islet si-a primit numele datorita populatiei dense de scoici uriase din apele sale.
Padure de Pisonia si Cordia pe Brothers Islet (Wikipedia, author : Angela K. Kepler)
Multe dintre aceste mici insule au o existenta efemera, o caracteristica comuna multor motu din Pacific, furtunile tropicale determinand frecvent chiar disparitia complete a unor astfel de insule. Chiar si insulele mai mari sunt afectate de furtunile violente, forma lor suferind modificari.
Marae pe Nake Islet (Wikipedia; author : Angela K. Kepler)
Atolul se bucura de o clima tropical maritime, constant calda si umeda.Temperaturile oscileaza intre 28 si 32 grade Celsius de-a lungul intregului an. Precipitatiile variaza serios in zona inregistrandu-se perioade indelungate de seceta. Valurile au, in general inaltimi de 0.5 metri, alizeele care bat dinspre nord-est facand ca marea sa fie mai agitate in acea zona a atolului.
Fishball Islet (Wikipedia, author : Angela K. Kepler)
Caroline este acoperita de o vegetatie luxurianta, majoritatea insulelor prezentand cele trei cercuri de vegetatie caracteristice unor motu : un inel exterior cu plante ireboase, o zona intermediara cu tufisuri (in general Octopus Bush), si o zona central acoperita de padure, in cazul Caroline fiind vorba de arbori Pisonia grandis. Cocotierul a fost introdus de catre oameni si se gasesc, in prezent, in numar considerabil. Insulele foarte mici sunt acoperite doar de ierburi. Aproximativ 12 specii non native au fost introduce aici de catre oameni, o specie de liana incepand a prolifera.
Shark Islet (Wikipedia, author : Angela K. Kepler)
Atolul gazduieste, la concurenta cu Flint Island din apropiere, una dintre cele mai mari populatii de crabi de cocotier din lume, fiind , in acelasi timp, un important loc de cuibarit pentru pasarile marine. Insulele estice sunt dominate de o colonie de peste 500,000 de Sooty Tern.S-a estimate ca atolul este locuit de o alta colonie importanta, de Fregata minor, care numara pana la 10,000 de indivizi. Fauna include o alta specie de crabi si cateva specii de soparle. Testoasele verzi cuibaresc pe plaje, deasemenea. In timp ce fauna marina abunda in specii tropicale, pe insula Monu Ata-Ata pot fi intalniti (???) caini si pisici salbatice, introduse, in trecut, de catre locuitorii temporari.
Windward Islet, singura zona de pe atol unde poate fi intalnit tufisurile de Scaevola, intre care se vad arbori Heliotrope (Wikipedia; author : Angela K. Kepler)
Exista dovezi care atesta faptul ca insulele mai mari au fost locuite de catre populatii polineziene inaintea venirii europenilor. Au fost descoperite morminte si platforme ceremoniale, pe Nake Islet fiind gasit un marae de mari dimensiuni. Vestigiile nu au fost insa cercetate, inca, de arheologi.
Zarita de europeni pentru prima data in 1606, de catre Pedro Fernández de Quirós, un portughez care naviga sub patronatul Spaniei, Caroline a ramas relative neatinsa de catre civilizatie, datorita izolarii sale, fiind considerate in acest moment ca una dintre cele mai curate insule tropicale, pastrata in starea sa primara,in ciuda mineritului de guano, a productiei de copra si a locuirii pentru scurte perioade, in ultimile 300 de ani. Astfel, pentru puritatea sa naturala, atolul a fost declarat World heritage Site si rezervatie a biosferei.
Padure de Cordia, North Arundel Islet (Wikipedia; author : Angela K. Kepler)
Quirós a numita atolul “San Bernando” si a fost vizitat din nou abia in Decembrie 1795 de catre William Robert Broughton, care a numit-o Carolina, in onoarea fiicei unuia dintre Lorzii Amiralitatii. In 1821, baleniera Supply a ajuns aici, numind atolul “Thornton Island”. Cu alte ocazii, atolul a fost numit si Hirst Island, Clark Island sau Independence Island.
In 1846, o companie tahitiana a infiintat o mica afacere legata de productia de copra. Mica comunitate avea 27 de locuitori in 1846, rezistand pana in 1904, cand ultimii 6 rezidenti au fost evacuate in Niue. In 1872 insula a fost cesionata catre Houlder Brothers, o companie care a excavat guano. Pana in 1895, cand rezervele s-au epuizat, atolul produsese aproximativ 10,000 tone.
South Islet, vazuta de pe Tridacna Islet (Wikipedia ; author : Angela K. Kepler)
S.R. Maxwell and Company a inchiriat atolul in 1916, pentru productia de copra. Mare parte din South Islet a fost despadurita pentru a fi plantati cocotieri, care nu cresteau pe Caroline.Afacerea nu a mers iar in 1926 doar 10 locuitori mai traiau pe atol, ultimile doua familii parasind atolul catre finalul anilor’30, moment din care atolul a ramas nelocuit, nefiind deranjat nici macar in perioada WWII, cu exceptia unei perioade de patru ani, 1987-1991, cand o familie de patru persoane a incercat sa se stabileasca pe insula, sfarsind a fi evacuati. Povestea lor este spusa in cartea “Together Alone”, scrisa de Ron Falconer. Din1979 a devenit cel mai estic punct al statului Kiribati. Caroline a fost vizitata de mai multe expeditii ecologice, in 1965, 1974, 1988 si in 1991.Insula mai este ocazional vizitata de catre culegatorii de copra. In Decembrie 1999 aici a avut loc o ceremonie privind intampinarea noului mileniu, ceremonie transmisa in intreaga lume, si vizionata de pana la 1 miliard de telespectatori.
sursa info : Wikipedia ; Angela K. Kepler este un naturalist neozeelandez, fiind nascuta in 1943. A condus, in 1988,alaturi de Cameron Kepler, cea mai importanta expeditie de cercetare a atolului.
Rafael, Smalling, Evans, Evra … In conditiile in careEvra si-a cam consumat perioada de glorie, ajungand, in prezent, la un nivel mediocru al formei sportive, se poate spune ca aceasta este o formula defensiva falimentara. Problema lui ferguson este aceea ca nici Ferdinand nu ar fi fost altceva decat un alt Evra, iar Jones deja cred ca nu prea mai stie ce se vrea de la el. Vidici este inca departe … Ferguson lucreaza la aceasta formula de cativa ani. Ai spune ca nu prea stie cum sa construiasca o aparare care sa poata face ce facea defensiva pusa in teren, cu ani in urma, Mourinho. Nu intamplator, Mourinho …
Adevarul este ca lui Ferguson nici nu i-a prea placut sa se apere, de-a lungul carierei sale. Nici nu prea a avut nevoie cand i-a avut in teren pe Mark Hugues, Andy Cole, Yorke, Cantona, Solskjaer, Sheringham, Van Nistelrooy, Rooney, CR7 … Acum, fara Wayne, nu prea are ce asi sa puna pe masa. De fapt are, dar persista intr-o nebunie pe care cei care au urmarit United si si-au facut o idee despre nivelul cu care a obisnuit aceasta echipa, nu o inteleg …
Inca o data, Ferguson a jucat cu un jucator in minus. Pe Anfield. Unde nu poti faceasta pentru ca Anfield te bate, el singur, chiar daca echipa-i trece printr-o eclipsa de forma vecina cu coma. Welbeck nu a sprijinit apararea, a fost aproape permanent ascuns „strategic” in spatele unor fundasi care oricum l-ar fi luat sub senile, avand in vedere cat de fragil este. Welbeck nu a inscris si printre putinele momente in care a atins mingea s-au strecurat si cateva executii prin care si-a batut joc de sportul care l-a facut un om bogat. nu stiu de cand are Ferguson nevoie de un individ care alearga mai putin decat Inzaghi, inscrie, poate, 10% din golurile lui Van Nistelrooy si nu are nici macar jumatate din talentul lui Saha, un alt individ trecut degeaba prin ograda lui United.
Probabil, scotianul nu primeste bani, sau fair-play-ul financiar a infipt gheara in teava de bani a lui United, altfel este greu de priceput cum Ferguson poate construi o echipa care sa arate atat de … transparent. Nici cea mai vaga senzatie de forta nu expira United 2012, incat orice meci bun se transforma intr-o mare surpriza.
Iar astazi, United a jucat destul de bine, avand in vedere pauperitatea resurselor. A pasat mai bine decat Liverpool si a luat gol la o faza la care De gea s-a facut din nou de ras, insa a fost „ajutat” cu succes de o aparare care l-a lasat singur cu trei galigani mult mai puternici decat el. Spaniolul nu putea castiga duelul ala nici daca ar fi avut nu manusi ci ciocanul lui Thor, la o scara cel putin dubla. ferguson a gasit de cuviinta sa ii arate PISICA, si l-a trimis la incalzire pe Lindegaard. Scotianul nu pare a arata fata de spaniol rabdarea de care a avut, candva, parte. De parca nu el daduse 20 MIO pDeGea, dupa ce il urmarise indelung si ii analizase si pilozitatea pubiana. Probabil.
Apoi, jocul a inceput a aluneca catre o alergatura chinuita, un kick&run pe care Liverpool l-a primit cu bucurie, avand in vedere ca se preteaza mult mai mult calitatii lotului avut la dispozitie de Daglish. A trebuit sa greseasca Evra pentru ca Kuyt sa il ingaureasca pe DeGea cu un sut care ofera lui Liverpool a doua sansa de a isi recastiga locul in singura cupa europeana care i s-ar potrivi. Si care nu este UCL.
2-1 pentru Liverpool, stdionul sare in aer nu inainte ca Welbeck sa isi mai bata joc de o minge. Aia de comentau au spus ca ” a sutat”. Nu poti suta inspre linia perpendiculara celei pe care se gaseste poarta. Daca faci asta inseamna ca iti bati joc. Probabil Sir Alex se intreaba ce nu este in regula … Daca nu s-ar sti ca neregulile vin si dinspre niste birouri care si-au batut joc de suta de milioane incasata pe Ronaldo, s-ar pune problema cine ar trebui trimis la incalzire pentru a ii arata PISICA lui Ferguson …
Mourinho vrea sa plece de la Madrid. Iar Ferguson deja a irosit unul din cei trei ani de care avea nevoie ca sa rapuna Barcelona …
Silence's Blog 