Strania lucrare se afla in Noua Zeelanda si ii apartine artistului urban Neil Dawson.
sursa imagini : UWD
Strania lucrare se afla in Noua Zeelanda si ii apartine artistului urban Neil Dawson.
sursa imagini : UWD
Acum, cred ca oricui i-ar sta bine pe asa ceva. Cu atat mai mult unui corporatist zelos. Intrebarea este daca ar renunta la BMW-ul cu 350HP si, mai ales, daca drumurile vor permite folosirea unui astfel de mijloc de transport. De Romania vorbesc, pentru ca in Occident cred ca succesul este garantat. Peugeot DL 122, designed by Lauren Picard. Super …
sursa imagini : Mobbit
… cei de la kinder ar fi fost amatori de povesti postapocaliptice sau steampunk, atunci ai fi avut cu adevarat … surprize 🙂 . Un proiect straniu care poate fi cunoscut mai bine pe blogul Project Squadt. Preturile m-au facut, insa, sa ma frec la ochi …
sursa imagini : Kolyan
Situata la 1,496 Km nord-vest de Honolulu, Laysan este o insula care face parte din grupul Northwestern Hawaiian Islands. Numele Hawaiian al insulei, Kauō, inseamna “ou” si face referire la forma insulei.
sursa imagine : Wikipedia(author : United States Geological Survey)
Lyasan este o insula asemanatoare atolilor, format dintr-o masa continua de teren care inconjoara un lac central hipersalin, adanc de pana la 2,4 metri, lac care are inregistreaza o salinitate de trei ori mai mare decat a oceanului din jur. Insula are 1,6 km latime, 2,4 km lungime si o suprafata totala de 4,11 km2, ceea ce o face a treia insula ca marime (uscat) din grup, dupa Sand Island si Midway Atoll. Cel mai inalt punct de pe insula este o duna care acopera mare parte din extremitatea nordica a acesteia, duna care se ridica pana la 15 metri deasupra nivelului marii.
sursa : Wikipedia(author :Robert J. Shallenberger, U.S. Fish and Wildlife Service)
Atolul a luat nastere prin acumulari de corali. Reciful care inconjoara insula acopera o suprafata de 2, 97 km2. Lacul hipersalin din mijlocul insulei are apele maronii iar adancimea sa a variat intre 9 metri, in secolul XIX, si adancimea actual, de pana la 2,4 metri. Cel mai sigur mod de a gasi apa proaspata pe Laysan este acela de a urmari unde beau apa speciile de pasari. Apa dulce pluteste deasupra celei saline si se acumuleaza in diferite zone, de-a lungul malurilor lacului.
sursa : Wikipedia (author : Dr. James P. McVey, NOAA)
Desi insula a fost, probabil cunoscuta vechilor hawaiieni, occidentalii au descoperit-o abia la inceputul secolului XIX, prin vanatorii de balene, prima mentiune aparand in 1825, in The Nantucket Enquirer, desi exista posibilitatea ca un anume capitan Brigs sa o fi intalnit in 1822. Unele surse in indica drept descoperitor pe rusul Staniukowitch, care a cartografiat insula in 1828.
sursa : Wikipedia (author : Cindy Rehkemper)
In 1859 vasul Gambia a ajuns pe Laysan in cautare de guano insa echipajul a estimat ca resursele nu justificau efortul. Cateva decenii mai tarziu, in 1890, doi prospectori au primit permisiunea de a excava si s-a descoperit ca cei de pe gambia subevaluasera resursele insulei, astefl ca productia a ajuns la 91 tone pe zi, mineritul avand loc in conditii extreme de vitrege. Anul 1900 a adus confilicte violente intre lucratorii japonezi si managementul American, violente soldate cu doi morti.
sursa : Wikimedia (author: NASA)
Mineritul dupa guano a daramat fragilul ecosistem al insulei. Intre 1903 si 1911 populatia estimate de pasari de mare a scazut de la 10 la 1 milion de exemplare in timp ce palmierul endemic Pritchardia, existent doar pe Laysan, si arborii de santal Santalum ellipticum au disparut. Cu ceva timp inainte, cel mai cunoscut locuitor al insulei, germanul Max Schlemmer, si-a adus si el aportul la distrugerea mediului ambient. In 1894, in incercarea de a obtine materie prima pentru o proiectata fabrica de conserve, acesta a eliberat pe insula iepuri, asteptandu-se ca acestia sa se inmulteasca, ceea ce s-a si intamplat. Apetitul rozatoarelor a depasit, in curand vegetatia disponibila, peisajul devenind dezolant. Fara vegetatie solul a fost devastatde catre furtunile tropicale, prin 1918 vegetatia fiind atat de rara incat abia mai putea sustine o populatie de pana la 100 de iepuri. Rozatoarele au starpit douazeci si sase de specii de plante si, implicit, o specie endemica de pasari. Pana la urma, iepurii au fost exterminat insa rezultatele planului stupid al lui Schlemmer au fost catastrofale.
In 1909 insula a fost declarata sanctuar al pasarilor marine, insa Schlemmer a permis in continuare japonezilor sa vina sis a vaneze pasari pe Laysan, ceea ce a dus la evacuarea sa. In prezent, insula este nelocuita, insa se afla in calea curentilor marini care acumuleaza mari cantitati de gunoaie non degradabile, ceea ce pune in pericol viata pasarilor, frecvent ucise de mizeriile gasite pe plaje si inghitite. In 1990 s-a desoperit ca un container cu carbofuran a esuat pe insula si s-a spart, dand nastere unei zone moarte, totul in jurul sau fiind lipsit de viata.
sursa : Wikipedia (author : Forest & Kim Starr)
Cu toate acestea, Laysan este inca considerate a avea cea mai mare biodiversitate dintre Northwestern Hawaiian Islands. Aici se gasesc Laysan Duck, cea mai rara rata din lume, si pitigoiul de Lyasan, o alta specie intalnita doar aici. Alte 18 specii cuibaresc aici, iar lacul Laysan este singurul lac existent in tregul grup de insule nordvestic. Pe insula se gasesc si foci hawaiiene si testoase verzi.
sursa : Wikimedia (author: Forest & Kim Starr)
In 1991 a luat nastere un proiect ce a dus la exterminarea unei specii de iarba introdusa de catre personalul marinei Americane, iarba care sufoca speciile ierboase originare. Proiectul a avut success si a durat pana in 2000, costand aproape un million de dolari. La acel moment insula se gasea la cea mai apropiata stare comparative cu cea in care fusese descoperita.
sursa : Wikimedia (author : Forest & Kim Star)
Pritchardia a disparut insa se incearca naturalizarea unei specii inrudite, adusa de pe Nihoa, de unde se incearca naturalizarea unei specii de pasare marina care sa inlocuiasca pe cea disparuta (Laysan Millerbirds). In acelasi an au aparut primele simptome ale unei forme de febra necunoscuta, asociata cu coloniile de pasari marine, febra care a primit numele de “Laysan fever”. Inca se speculeaza pe marginea sursei.
sursa : Wikimedia (author : Forest & Kim Starr)
O descoperire recenta a pus insula intr-o noua lumina. Un arheolog care cerceta straturile sedimentare de sub lacul central a gasit, adanc sub fundul lacului, polen de cocotier. Pana la sosirea calatorilor polinezieni, cocotierul nu a crescut pe nici una dintre insulele hawaiiene, sau cel putin nu exista dovezi care sa sustina aceasta idée.
sursa : Wikimedia (author : Forest & Kim Starr)
Deasemenea, nu exista dovezi care sa sutina ca hawaiienii antici au calatorit dincolo de Nihoa si Mokumanamana (Necker). Datarea sedimenteleor in care a fost gasit polenul propune un orizont de timp de pana la 5,500 de ani, ceea ce ridica intrebarea cine sunt cei care au adus cocotierul sau polenul acestuia pe Laysan.
sursa imagine : Wikipedia (author : Christine Taylor, NOAA)
sursa info : Wikipedia
Voi pleca de la ideea ca nu voi adera la o anumita opinie pe care am auzit-o, inca de la iesirea din cinematograf, si anume aceea ca scenariul filmului abunda de momente lipsite de logica. Practic, poti gasi asa ceva, fara indoiala, dar ma tem ca demersul te condamna la a trece pe langa magia filului, pe care o gasesc incontestabila. Pana la urma, mi se pare aiurea sa cauti sau sa te aspeti la a gasi logica si realism intr-un film al carui subiect pleaca de la presupunerea ca exista viata pe Marte … daca insisti pe pista asta, probabil ai nimerit la filmul nepotrivit.
Exista un anumit tip de filme care nu m-au atras, de la Flash Gordon, incoace. Anume cele care propuneau decoruri maiestuoase, plasate pe planete straine, in care spatiile largi, goale si cu fundaluri in forme geometrice imi starneau o stare repulsiva, care se transforma in dezamagire, mai ales spre final, cand decorurile se prabuseau in bucati uriase de carton, scene plictisitoare si pentru un copilul care eram atunci. Di n cauza acestor decoruri nu am placut niciodata seria “Superman” si am ridicat o spranceana si aseara, la “John Carter”. Din fericire superproductia semnata de stanton atinge doar tangential stilul acela care a ruinat, in opinia mea,mare parte din perceptia asupra recentului “Thor”.
“John Carter” propune o cu titul alta lume. Am auzit opinii ca producatorii s-au inspirat din “Avatar” sau “Star Wars” ceea ce, din punct de vedere vizual, este evident. Lumea din “John carter” are dezavantajul de a fi readusa la viata, la o astfel de amploare a proiectului, abia acum, la 100 de ani de la momentul in care personajul prindea viata in lumea literara. Poate ca acest “John Carter” este tributar revolutiei 3D starnite de Cameron sau universului incredibil imaginat de Lucas, insa toate aceste productii au a multumi, voalat sau direct, operei lui Burrougs.
Lumea martiana imaginata de Disney este fabuloasa desi anumite scene sufera, fiind departe de a fi perfecte. Ma refer mai ales la scenele de conflict care implica personaje umane, calculatorul facand o treaba cu mult mai buna in acest urias proiect. Nu mi-au placut deloc costumele, le asociez direct cu genul de film care imi repugna si de care vorbeam mai inainte. Reafirm, insa, ca CGI-ul m-a incantat iar Barsoom nu mi se pare cu nimic mai prejos decat Pandora. Un alt lucru care mi s-a parut exceptional a fost seria de insertii western, scene realizate perfect, mult peste anumite momente din aventura martiana a eroului.
Despre actori si despre poveste in sine, nu ar fi multe de spus. Superficialitatea este evidenta, insa trebuie trecuta prin filtrul faptului ca subiectul urmeaza cursul unei povesti scrise in urma cu 100 de ani, un moment in care tipologia eroului standard era cu totul alta decat cea impusa de alde Statham sau Stallone. Indiferent la critici, filmul mi-a placut. M-a incantat. Ca unul care am citit cateva din cartile lui Burroughs, nu imi voi renega eroii copilariei. In seara asta o sa visez frumos. Voi fi pe Barsoom …
Foarte rar am intalnit un film a carui cotatie sa fie in urcare pe IMDB. Acum cateva zile, “John Carter” avea 6’8. Acum are 7,0 …
De obicei, nu prea ma dau in vant dupa covrigi. Cred ca am mancat vreo 20 in ultimii tot atatia ani …Ieri, insa, am dat, intamplator, de un coleg care aproape se sufoca, infulecand un covrig care mi-a atras atentia. Asa ca am dat o fuga pe la cea mai in voga covrigarie din Ploiesti si am gasit niste covrigi aparte : cu diferite umpluturi. Mere, visine, ciocolata si … hot dog !!!
Cel mai bun mi s-a parut cel cu visine. Calzi, sunt senzationali …