Lady Elliot Island (LEI) este cea mai sudica insulita a Marii Bariere de Corali (GBR). Aceasta se afla la 85 km nord de Bundaberg, locul de origine al senzationalei beri cu acelasi nume. Suprafata totala a insulei nu depaseste 40 de hectare. LEI este situata in “zona verde” a GBR Marine Park, beneficiind de cel mai inalt grad de protectie ecologica.
sursa Wikipedia (author : LordDimwit)
Ecoturismul este bine dezvoltat, insula fiind celebra pentru claritatea apelor din jurul coastelor sale, aici fiind un paradis pentru practicantii de scuba diving si snorkeling. GBR este unul dintre cele mai importante habitate pentru testoasa verde, intre Noiembrie si Martie plajele insulei Lady Elliot fiind invadate de testoasele care depun oua de pana la noua ori intr-un sezon.
La sud de LEI se afla hervey Bay, un cunoscut loc de inmultire pentru balena cu cocoasa. Acestea pot fi zarite in jurul insulei in timpul iernii si al primaverii australe, intre Iunie su Octombrie, perioada in care apele rasuna zilnic de cantecele cetaceelor. Lady Elliot este, in acelasi timp, terenul de inmultire al unei populatii de peste 100,000 de pasari, dintre care o specie este endemica GBR.
sursa Wikipedia(author : Walloper69)
Insula beneficiaza de o mica pista de aterizare care deserveste eco resortul care functioneaza pe insula. Zilnic aici aterizeaza zboruri dinspre Bundaberg, Brisbane si alte destinatii din apropiere.
Insula este foarte tanara, formarea ei incepand in urma cu aproximativ 3,500 de ani. Insula a fost mentionata official in 1816 de catre Thomas Stuart, aflat la bordul navei “Lady Elliot”, nava care, mai tarziu, avea sa naufragieze pe ceea ce in prezent este numit “reciful Lady Elliot”. Cu toate acestea, primul care a descoperit potentialul insulei a fost un anume James Atckin, un comerciant care a pus la punct o mica afacere exportand castraveti de mare, foarte cautati pe piata asiatica.
sursa Wikipedia (author : Glen Fergus)
Un deceniu, intre 1863 si 1864, avea sa isi puna amprnta asupra insulei, din pacate, o amprenta funesta. In tot acest timp intreaga vegetatie a insulei precum si solul acesteia, pana la adancimea de aproape un metru, au fost distruse in cadrul operatiunilor de minerit, in cautare de guano. In acea perioada pe insula au fost adusi muncitori chinezi si malayezieni. La plecarea acestora, insa, insula arata groaznic. In 1873 a fost construit aici un far inalt de 15 metri, far devenit intre timp un monument national.
A fost folosit pana in 1995 cand a fost inlocuit cu unul nou, mai inalt, din cauza ca cel vechi devenise prea mic comparativ cu vegetatia din jurul sau, vegetatie dezvoltata odata cu debutul unui process de impadurire, pus la punct de lucratorii farului, incepand cu 1966. Anul 1969 a fost momentul in care s-a construit si pista de aterizare a insulei.
sursa Wikipedia(author : NASA)
sursa info : Wikipedia
Silence's Blog 
Lasă un răspuns