Makin

Makin este numele unui sir de insule situate in grupul Gilbert, parte a statului insular Kiribati, din Pacific. Este cea mai nordica formatiune insulara a lantului Gilbert si a treia cea mai nordica insula a statului Kiribati, doar Teraina si Tabuaeran din Insulele Line fiind situate mai la nord. Cel mai apropiat atol din tara vecina, Marshall Islands, este Nadikdik, aflat la 290 km nord vest. Cum atolul Butaritari, situat la cativa km catre sud, a fost denumit la un moment dat Makin, atolului de fata i-a fost atribuita denumirea de “Micul Makin” sau „Makin Meang”.

 sursa Wikipedia (author : NASA)

Insulele se afla la 6 km nord est de Butaritari si are o forma liniara orientata de la nord la sud pe o lungime de 12.3 km. Makin este format din cinci insule, doua locuite, Makin si Kiebu, si o a treia, Onne, considerata locuibila. Celelalte doua insule sunt Aonbike si Tebua Tarawa. Suprafata totala a insulelor este de 6.7 km² iar populatia era estimata in 2005 la 2.385 locuitori, concentrati in doua sate, Makin, cu 1,834 locuitori si Kiebu cu 551 locuitori, ambele situate pe insulele cu acelasi nume.

 sursa Wikipedia (author : NASA)

Makin nu este un atol in cel mai pura forma insa ci o forma degenerata de atol, din cauza existentei unei lagune pe insula cu acelasi nume. Aceasta laguna, are o suprafata de 0.3 km² si este conectata la ocean , in zona sa estica, printr-un canal de 15 metri largime. In prezent, acest canal este traversat de un pod. O alta laguna se afla pe Kiebu, a doua cea mai mare insula. Cu o suprafata de doar jumatate de hectar, aceasta are un diametru de doar 80 de metri si nu are pasaje catre oceanul aflat la 60 de metri distanta.

 sursa Wikipedia (author : EVS Islands)

Intre laguna si ocean se afla un mic aeroport. Climatul ecuatorial este caracterizat de temperaturi inalte si precipitatii abundente, aceastea crescand in perioadele in care El Nino isi face simtita prezenta. Insulele, inconjurate de un recif de corali, sunt acoperite de vegetatie luxurianta si pun la dispozitie plaje de nisip alb. Pe langa cocotieri pe insule se gasesc arbori de paine iar hrana locuitorilor este suplimentata de produsele marii si de agricultura de subzistenta, legume precum taro, numita local babai, fiind raspandita pe scara larga. Solul este la fel de nisipos ca pe oricare alt atol din Pacific insa precipitatiile abundente ajuta vegetatia sa se dezvolte luxuriant. Bine hraniti si sanatosi, locuitorii au un aspect fizic care le tradeaza originea samoana.

Cel mai probabil, insulee din zona au fost populate de calatori samoani, cu 500 sau 600 de ani in urma. Makin si Butaritari au fost revendicate de catre USA prin Actul Guano Islands. In 1941 , la acteva zile dupa Pearl Harbor, japonezii au ocupat ambii atoli. Intre 20 si 24 Noiembrie 1943 a avut loc Batalia Makin, una dintre cele mai importante din razboiul Pacificului. Insa denumirea se refera, de fapt, la Butaritari, actualul Makin fiind numit la acea vreme, Micul Makin.

 sursa Wikipedia (author : USCG)

Razboiul a ajuns in Makin ca parte a unei strategii “island hopping” a USA, privind razboiul din Pacific. Cu alte cuvinte, amenajarea unei baze navale intr-un grup de insule, pentru a putea oferi suportul logistic pentru atacarea urmatorului grup. Scopul final era acela de a ataca arhipelagul nipon dintr-o baza care sa ofere conditii acceptabile privind costurile operatiunii. Insulele Gilbert au constituit prima faza a acestei strategii. Primii 300 de soldati japonezi au ajuns aici in 10.12.1941, Makin oferind posibilitatea raidurilor asupra insulelor Howland si Baker, a grupurilor Phoenix si Ellice Island, aflata in posesia Aliatilor.

 sursa Wikipedia (author : U.S. Army Air Force)

Prima operatiune asupra atolului (Butaritari, de fapt), a avut loc in 17.08.1942. Garnizoana japoneza a fost distrusa insa 21 de americani au fost ucisi iar 9 luati prizonieri. Acestia au fost mutati pe atolul Kwajalein unde au fost decapitati. Atacul american a intentionat si distragerea atentiei japonezilor asupra campaniei din pacific, insa acestia si-au dat seama de importanta strategica a insulelor Gilbert ceea ce a dus la intarirea pozitiilor japoneze in zona,atolul Tarawa avand parte de o atentie speciala, implicit la lupte grele in continuare, pentru controlul insulelor.

 sursa Wikipedia (author : US Army Signal Corps / US Army Military History Institute / Photo Courtesy of U.S. Army)

In 1943 insulele Marshall erau un punct strategic pe care americanii il doreau ocupat insa o operatiune directa, lansata din hawaii ar fi adus costuri insurmontabile pentru marina americana.Astfel, s-a dezvoltat planul preluarii in etape a arhipelagului, via insulele Gilbert, situate la doar 300 km de zona sudica a arhipelagului Marshall, fiind astfel in aria de actiune a bombardierelor americane, stationate in insulele Ellice. Tintele au devenit, astfel, atolul Tarawa,atolul Abemama si Nauru.

 sursa Wikipedia 

Nauru era insa, spre deosebire de minusculele insule coraligene din zona, o insula in adevaratul sens al cuvantului, japonezii avand acolo facilitati serioase ce ar fin impus eforturi considerabile si nu usor surmontabile pentru americani. Astfel, americanii au schimbat planurile indreptandu-si atentia catre Makin, cu atat mai mult cu cat pierderile japoneze din Insulele Solomon au facut ca garnizoanele din tarawa si makin sa fie lasate in voia sortii.

 

 

 Pictures were scanned at the National Archives and are offered Royalty Free by the Naval Color Section of Historylink101.com

Forta de invazie americana a parasit Pearl Harbor in 10.11.1943. Garnizoana japoneza din Makin/Butaritari numara 806 oameni dintre care doar in jur de 300 erau soldati antrenati. Fara avioane, nave sau speranta unor intariri, singurul scop al japonezilor era sa provoace pierderi si sa intarzie victoria americana pe cat posibil. Atacurile aeriene au inceput la 13.11.1943 iar in dimineata zilei de 20.11.1943 a inceput debarcarea terestra. Debarcarea initiala a avut aspectul unei plimbari pe plaja,intrerupta doar de focurile unor lunestisti japonezi sau evaluarea situatiei la sol, avand in vedere pagubele produse atolului de bombardamentele anterioare. Intr-o alta zona a atolului s-a inregistrat oarece rezistenta a soldatilor japonezi insa marea problema a constituit-o subestimarea adancimii lagunei ceea ce a dus la esuarea catorva barci. Debarcarea a fost platita cu doar trei pierderi de vieti omenesti intrucat japonezii au ales sa se apere nu pe coasta ci in interiorul atolului.

Luptele pe Makin au durat doua zile, pana in 23.11.1943. Americanii au pierdut 66 oameni din fortele de uscat in timp ce japonezii, care au opus o indarjita rezistenta, au pierdut 395 oameni. Mai importante au fost pierderile  americane produse de scufundarea in 24.11.1943 a vasului Liscome Bay de catre un submarin japonez ajuns in acea zi in zona, eveniment care a dus la pierderea a 644 de vieti. In total, 763 de americani au murit pentru ocuparea unei minuscule insule pierdute in imensitatea Pacificului.

 sursa Wikipedia (author : US Dept of Congress)

sursa info : Wikipedia

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: