Archive for 22 septembrie 2012

Ahe Atoll
septembrie 22, 2012

Ahe este un atol care face parte din Arhipelagul Tuamotu, subdiviziune a Polineziei Franceze. Acesta este situat in Pacific la 14 km vest de Manihi si la 450 km nord est de Tahiti. Din punct de vedere geografic, Ahe este una dintre insulele King George, alaturi de Manihi, Takapoto, Takaroa si Tikei.

 sursa NASA

 sursa Wikipedia (author : Pjminton)

Numit si Ahemaru sau Omaru, atolul este format dintr-o recif de corali aproape neintrerupt, existand un singur canal care face legatura intre laguna si ocean, numit Tiareroa. Lungimea atolului este 23,5 km iar latimea maxima atinge 12.2 km. Suprafata uscatului este de 12 km² iar cea a lagunei este de 145 km². Reciful de corali are un perimetru de 57 km.

 sursa Wikipedia 

Populatia atolului este de 441 locuitori (561 dupa alte surse), singurul sat fiind Tenukupara, acesta fiind situat undeva pe coasta sudica. Principala sursa de venit ale locuitorilor il reprezinta cele cateva ferme de perle care activeaza in laguna, In 1997 un aeroport a fost inaugurat aici.

 sursa Wikipedia (author : Mr. Minton)

De-a lungul timpului, Ahe a fost afectat de furtunile tropicale. Pe atol salasuieste o populatie endemica de Ptilopes des Tuamotu, niste pasari apartinand familiei Columbidae (porumbeilor).

 sursa Wikipedia (author : Makemake)

 sursa Wikimedia

[]

Primii europeni care ar fi ajuns pe Ahe ar fi fost olandezii Willem Schouten si Jacob Le Maire in 1616. Atolul a fost vizitat mult mai tarziu de expeditia americana “United States Exploring Expedition” (1838-1842). Cu aceasta ocazie, Charles Wilkes a denumit atolul “Peackock Island”, dupa numele uneia dintre navele expeditiei. Bernard Moitessier a locuit cativa ani pe una dintre insulitele atolului, Poro-Poro, unde a construit un far. Francezul a aparasit Ahe in 1978, mutandu-se in Moorea.

 sursa Wikipedia (Holger Behr, derivative work: Pjminton)

sursa info : Wikipedia

Reclame

Cartea si filmul …
septembrie 22, 2012

A doua minge ridicata la fileu se referea la combinatia carte-film, combinatie reusita uneori, lasand in urma amintiri de neuitat … Provocarea a venit din partea lui Teo, a Angelei si a Serial Readers

“Shawshank Redemption” este filmul  care sustine opinia-mi despre geniul lui King. Absolut intamplator este unul dintre scriitorii mei preferati. Cat despre film, din punctul meu de vedere este … The One. Nu am vazut un film mai bun si mi-as dori sa apara unul. Ma tem, insa, ca este greu de tot … “ The Green Mile” este o alta carte a lui King ecranizata cu succes si tot acolo ar fi si  “Stand by Me”…

 

 

“The Lord of the Rings” ramane o capodopera cinematografica ce reuseste ca amploare, raportat la ce reprezinta pentru cinematografie, sa egaleze uriasa opera la lui Tolkien. Din aceeasi categorie, fabulosul serial “Game of Thrones” face o treaba exceptionala.

 

“The Painted Vail” este un film superb, insa nu am citit cartea.

“Cidade de Deus” – o fresca tulburatoare a societatii “bidonville”, plasata in favelele braziliene. Un film magistral, o carte inspaimantatoare. Din aceeasi categorie, „Trainspotting” …

 

“ Il nome de la Rosa”. Pentru o aura de intelectualitate 😆

Sounds …
septembrie 22, 2012

A trecut ceva timp din momentul in care am pimit doua provocari la cer nu am raspuns, din diferite motive … Astfel ca m-am gandit sa nu raman dator astfel ca voi vorbi in cateva cuvinte despre … sunete … la indemnul Angelei.

Este greu pentru mine sa vorbesc despre coloana sonora a unui film ca despre un produs muzical pe care sa il pot “asculta”, in sens propriu. Nu am cumparat niciodata un soundtrack. Desi in comentariile mele am mentionat de multe ori “coloana sonora”, m-am referit, in principiu, la felul in care aceasta era integrata filmului, reusind sau nu sa completeze atmosfera. De fapt, am adus vorba doar in cazul in care coloana sonora era reusita, altfel nu o mai pomeneam deloc. O sa incerc o enumerare a catorva filme al caror fundal sonor m-a incantat, fara ca asta sa inchida lista sau sa stabileasca vreun top.

Cred ca primul film la care am remarcat coloana sonora a fost “The Faculty”, un science fiction cu accente horror care nu a cucerit box office-ul dar care a lansat o serie de actori de care aveam sa aud de multe ori. Clea DuVall, Josh Hartnett, Elijah Wood sau Jordana Brewster printre ei …

As spune ca cel mai bun sountrack a fost cel care a transformat intr-o capodopera “Gladiator …

O coloana sonora solida, din punctul meu de vedere, a propus un film australian, “The Loved Ones”, pe care l-am vazut de curand, insa asta se datoreaza background-ului meu ancorat in aria rock-ului.

Ramanand in aria cinematografiei australiene, trebuie sa vorbesc despre un film destul de putin cunoscut, “The Tree”. In partea de debut a filmului coloana sonora propune o melodie semnata de israelianul Asaf Avidan, “Weak”, o melodie care m-a obsedat o buna bucata de vreme. Si care o face inca …

„Donnie Darko”, fabulosul material semnat de Mansell in „Requiem for a dream” …

si bineinteles senzationalul “Summer Breeze” Al celor de la Type O’ Negative, identificat clar in intunericul adanc la unui cinematograf ploiestean, in care urma sa vad “I Know What You Did Last Summer” …

Exista  trupa pe care putini o cunosc si mult mai putini o pot asculta. Numele sau este Winter si nu a scos decat un singur album dar asta nu a impiedicat-o sa devina, probabil, cea mai pura formatie de doom metal din istorie. La un moment dat am, citit ca muzica trupei a fost aleasa pentru soundtrack-ul unui film pe care nu l-am vazut, pe care nu l-am identificat niciodata si despre care am ajuns sa ma indoiesc ca exista … Nu am, insa dubii ca acela ar fi fost cel mai bun soundtrack din istorie. Doar in opinia mea, evident  …

Casa de Mi Padre
septembrie 22, 2012

 

„Casa de Mi Padre” este o comedie care parodiaza o groaza de clisee ale westernului mexican si ale acelui soap opera latinoamerican consacrat sub nemuritorul titlu „Telenovelas”. Macar din punctul asta de vedere, ideea filmului este de apreciat, insa de aici si pana la a considera”CdmP” o buna ocazie de a rade in hohote mi se pare o cale lunga. Perosnal, nu am reusit sa o parcurg sau, mai bine zis, nu am perceput prea bine mesajul …

Filmul este realizat si jucat in genul scenetelor puse in scena de catre „Saturday Night Live”, motiv pentru care jocul actorilor poate fi considerat extrem de solid, desi ideea de baza a actingului este aceea de a nu fi serios. Un paradox care imparte, probabil, spectatorii in doua categorii distincte, opinia finala fiind aceea ca ori arunci filmul la gunoi ori il pui sub perna. Senzatia este ce cea mai mare parte a celor care l-au vazut au intrat in prima categorie …

Will Ferrell intr-un rol tipic si intr-un film straniu. Duo-ul „norocos” din legendara epopee coming-of-age „Y Tu Mama Tambien”, Gael Garcia Bernal (rol fad aici) – Diego Luna, si una dintre figurile proaspete ale Hollywood-ului, Genesis Rodgriguez. De care vom mai auzi, cu siguranta. Nu imi dau sema daca de pe TMZ sau de prin cronicile de film, dar timpul o va spune …

Un film ciudat, greu de catalogat. Poate fi luat ca o gluma, dar senzatia este ca tine prea mult si plictiseste …

Eye Contact 162
septembrie 22, 2012

 

 

 

 

 

 sursa : B177 & internet

Fotografie : Carmen, Oana, Inutza13, Schtiel

Premier League : Slow motion …
septembrie 22, 2012

Ultimile trei meciuri ale lui Chelsea, inclusiv egalul de rau augur impotriva lui Juventus, amintesc fanilor londonezi de povestea de acum doua sezoane cand, dupa un debut fulminant, pentru Chelsea avea sa urmeze un ev mediu intunecat incheiat, paradoxal, cu victoria impotriva lui Bayern, marele vis umed al lui Abramovich.

Intre aceste trei meciuri includ si meciul de astazi, impotriva lui Stoke. Chelsea a jucat slab de tot astazi, prestatia sa fiind scoasa in evidenta si de ziua extrem de slaba a lui Hazard, stingherit in teren de prezenta lui Oscar, micul brazilian care a facut senzatie la mijlocul saptamanii cand a reusit sa ii puna lui Buffon intrebarea daca nu cumva se apropie vremea cand va trebuie sa il caute pe Del Piero si altfel decat la telefon.

Chelsea a avut in fata o echipa care a jucat cam acelasi lucru pe care l-a practicat ea impotriva Barcelonei, doar ca oamenii lui Roman au avut mult mai putine idei decat cei ai lui Guardiola, in meciul care l-a convins pe catalan sa isi ia anul sabatic. Di Matteo nu a avut idei iar echipa sa a resimtit acut lipsa de inspiratie a antrenorului, jocul londonezilor fiind lent, lipsit de viziune si extrem de riscant in aparare. Cu alte cuvinte, destule „calitati” care sa il transforme pe italian in freelancer, in cazul in care situatia continua. Mina lui Abramovich nu trada prea multe, dar in nici un caz pe fata rusului nu era satisfactie …

Altfel, este clar ca Chelsea are nevoie de un atacant iar in conditiile in care Hulk a fost pierdut in mod inexplicabil dupa ce era dat ca si trnsferat pe Stamforb Bridge, cred ca se vor ivi din nou zvonurile privindu-l pe Cavani. Eventual, Falcao.

Ziua a fost salvata, insa, pentru Chelsea nu atat prin golul lui Cole, venit dupa o deviere exceptionala a lui Mata, cat prin introducerea lui Victor Moses, nigerianul iutind evident actiunile londonezilor si facand mai multe dribliguri decat intreaga echipa a Stelei in jumatate de sezon. Ma refer la driblinguri adevarate si, in acelasi timp, utile.

Chelsea 1 – Stoke City ( A. Cole ’85)

Chelsea ramane, astfel, pe primul loc si asteapta cu interes ciocnirile de maine, cand , indiferent de ce se va intampla, Terry & Co, vor fi castigatori.

Wild Bill
septembrie 22, 2012

 

Desprins din universul white trash britanic, „Wild Bill” impresioneaza prin realism si prin naturaletea comportamentala a personajelor, respingand orice idee de eroism. Indivizii implicati in actiune traiesc intr-o societate dura, brutalitatea fiind o stare de fapt, insa modul in care acestea isi manifesta agresivitatea este cel haotic, caraghios, departe de corgrafiile spectaculoase ale filmelor lui John Woo, ceea ce scade din valoarea comerciala a filmului insa ii confera un plus de autenticitate.

Deloc spectaculos si nici macar socant, „Wild Bill” este un film de festival, o felie de viata pusa in scena de cativa actori care isi fac bine treaba, cuplul Charlie Creed Miles – Will Poulter oferind o prestatie actoriceasca peste medie. Dealtfel am senzatia ca Poulter va fi un star intr-o zi, figura sa de copil maturizat prea devreme calificandu-l pentru un tip de roluri care se lasa destul de des cu  adevarate capodopere.

Totusi, n-as putea spune ca filmul m-a impresionat, povestea din spatele sau fiind destul de fada, reactia smulsa fiind, mai degraba, un „so what?!” decat un extaz cinefil. As spune ca este usor supraapreciat de catre IMDB care il coteaza peste 7. Insa nu este un film slab ci doar unul care vorbeste despre un adevar cunoscut si destul de raspandit.

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Filme- Carti, Angela – despre o mare surpriza a anului trecut, Teo, Piratul, Laura M., Julia, Radu, Daniel Urda, Idei din corcodus