Archive for septembrie 2012

SoLongVampires
septembrie 26, 2012

via : RuKud

Reclame

Roraima (2)
septembrie 25, 2012

Din nou … Lumea pierduta …

 

 

 

 

 sursa imagini : Rulez-t (am oarece rezerve privind doua dintre imagini, in care ar putea fi un alt tepui decat Roraima. Spectacolul este, insa, acelasi)

Eye Contact . Special Edition : CAT
septembrie 25, 2012

 

 

 

 

 

 sursa imagini : Rulez-t

Into the White
septembrie 25, 2012

 

“Into the White” este un film norvegian cu un puternic mesaj pacifist, un film care isi sustrage seva dintr-o intamplare adevarata petrecuta in timpul WWII in Norvegia. Doua avioane inamice se lovesc reciproc iar cele doua echipaje, germani si britanici se gasesc sinistrate undeva in salbaticia  muntoasa a Norvegiei, fiind puse in situatia de a se sustine reciproc pentru a supravietui. Filmul este conceput simplist iar personajele mi s-au parut destul de superficial elaborate, Nu am reusit sa imi dau seama daca actiunile personajelor care pun in scena niste natarai sunt intentia regizorului, pentru a scoate in evidenta stupizenia situatiilor la care obliga razboiul, sau daca scenariul este pur si simplu scris prost, “calitate” dublata de dialogurile destul de slabe. Insa filmul nu convinge fiind, mai degraba, o comedie amara jucata de niste amatori. Surprinzator,daca luam in calcul ca unul dintre actori este nimeni altul decat Rupert Grint, celebru din seria Harry Potter. Ma rog, este uimitor daca iei in considerare ca Grint ar fi un mare actor, aspect asupra caruia am ceva dubii.

Sunetul mi s-a aprut slab, vocile sunand fals, precum in filmele romanesti vechi, imitatie a celor americane, in care actori romani se chinuie sa sustina dialoguri in engleza. Aceeasi probleme am observat-o si la debutul regizoral al Angelinei Jolie. Ma rog, aici ar fi vorba de niste nemti care vorbesc engleza, insa efectul neplacut ramane valabil, in opinia mea …

Finalul salveaza filmul, aducand ceva profunzime unei povesti care nu prea reuseste sa evoce grozavia razboiului, reusind sa para cronica unei excursii la munte a unor rivali natarai de liceu pe care , sa zicem, blocarea telecabinei i-a izolat undeva, sus, pe munte. Sincer, nu asta astept de la un film despre WWII. Spre uimirea mea, filmul este bine cotat de IMDB, care il vede de 7.  Personal, i-as da greu un 6, si asta datorita finalului.

Un film modest dar nu o catastrofa. Poate fi vazut …

Cinefilia : Florin, Marian, Teo, Piratul, Filme Carti, Angela, Laura M, Radu, Daniel Urda

Perfect Sense
septembrie 23, 2012

 

Apologie adusa naturii umane, „Perfect Sense” avertizeaza intr-un mod destul de plictisitor asupra a ceea ce am pitea pierde „IF” … In principiu, pare o versiune mult mai „emotionala” a recentului „Contagious”. O poveste despre o apocalipsa lenta, inexorabila si cu caracter insidios, in care ceva ucide cu tandrete …

Un rol extrem de onest al lui Ewan McGregor, foarte aproape de naturaletea demonstrata in „Long Way Round”.

Un film care se pierde in scene siropoase dar care sfasie catre final, pe undeva devenind clar ca plictiseala este exact ceea ce a cautat David Mackenzie pentru a obtine finalul extrem de emotionant, ultimile randuri ale cronicii unei catastrofe anuntate …

In principiu, nu cred ca as fi rezistat pana la genericul de final al unui astfel de film. Intr-un mod ciudat, insa, m-a prins … Si nu am regretat. Un film emotionant.

Premier League : La pomul laudat …
septembrie 23, 2012

O oarecare urma de ipocrizie in scrisoarea deschisa a lui Sir Alex, adresata fanilor lui United si, in acelasi timp celor ai lui Liverpool. Scotianul a vorbit de fair play si despre spiritul jocului pentru ca, apoi, sa mearga pe Anfield si sa ciupeasca LFC cu ajutor din partea „alora mici si negri” … Si te astepti ca „The Kop” sa nu te injure ? Sau, mai rau, sa te ia la suturi ? …

Lasand la o parte arbitrajul slab, si oarecum orientat pro United, Liverpool a pierdut pe mana sa un meci pe care il putea castiga lejer, profitand de jocul slab al unei echipe care inca nu a reusit sa se aseze dupa primul sezon din ultima vreme in care a reusit sa faca niste transferuri cu cap. Sau, cel putin , asa imi doresc a se dovedi … Shelvey a reactionat ca un idiot, intr-un moment in care nu se justifica iesirea sa, in conditiile in care United juca blazat, fara urma de agresivitate. Daca Evans, parca el a fost, nu a ajuns pe targa, a fost doar pur noroc, avand vedere ca lui Jonjo putin i-a pasat daca atinge mingea sau tibia adversarului. Asa cum nu i-a pasat nici cu cateva secunde inainte cand il putea demola pe Giggs, la o intrare extrem de periculoasa avand in vedere varsta articulatiilor galezului …

Liverpool a jucat frumos si pare a avea viitor, atunci cand vezi cum joaca Suso sau Sterling. United a jucat slab asa cum o face mai mereu de la dubla cu Schalke incoace, dar a castigat pentru ca are prezent, cu toate ca acesta nu arata extraordinar. A rezultat un meci destul de anost care s-a ridicat destul de rar la nivelul cu care a obisnuit Premier League.

 

Ca si in primul meci al zilei, echipa considerata mai slaba a jucat mai onest decat marea favorita. Arsenal a pasat mai bine decat City, a alergat mai mult decat City si as spune ca a placut mai mult decat City. Oamenii lui Mancini par a sarbatori inca titlul science fiction de anul trecut iar infrangerea grea si, aparent nemeritata, in fata Madridului nu mai pare deloc, astazi, atat de „aparent nemeritata”. Mai ales ca trebuie sa imi modific parerea cum ca iesirea lui Silva ar putea fi de vina pentru infrangerea din UCL. Silva a fost catastrofal astazi reusind sa iasa in evidenta prin pasele gresite pana si intr-un meci in care asemenea „executii” au venit in avalansa. Jucatorii pot avea scuza terenului greu si a ploii dar alibiul asta il gaseste unul ca mine cand da cu stangu-n dreptu’ntre blocuri, nicidecum unii care castiga in doua minute cat un oarecare’n douaj’ de mii de ani …

Arsenal avea o mare sansa sa dea lovitura (letala, pentru Mancini?) pe Etihad in cazul in care Gervinho nu tinea mortis sa isi bata joc de fiecare minge care ajungea in preajma sa. Insa echipa lui Wenger arata mult mai bine decat se prezenta acum un an pe vremea asta, asa ca sunt sperante ca Premier League va lua foc in scurt timp. Asta pentru ca City isi va reveni, este inevitabil, lotul o obliga. United merge in continuare din inertie iar forta care o impinge inainte este destul de serioasa avand in vedere gigantismul clubului. Chelsea si Arsenal joaca mai bine decat anul trecut, este evident asta. Tottenham a reusit sa lege doua victorii, Newcastle ramane solida iar Liverpool are viitor, asa cum spuneam. Everton se profileaza ca o surpriza, asa ca noul sezon promite o lupta dura desi, deocamdata, nimeni nu straluceste. Personal, as fi atent la Queens Park Rangers …

 

Lumea in care traim …
septembrie 23, 2012

 

 

 

 

 

 

 

Stim a celebra in jurul unei sticle de bere uitand de diferentele dintre noi plutind printre iluziile alcoolului ca pe suprafata calma a unui lac de acid apoi urmeaza mahmureala si pasul nesigur de parca am fi pe marginea unui skyscraper inaintea unui dement bungee jumping catre cimentul ce isi inalta bratele catre noi dar nu nu este vorba despre asta este doar chinul pe care il datoram unei noi dimineti in care putem privi linistit catre lume in asteptarea unei noi ocazii de a combate brutalitatea cu empatie insa ceva ne opreste si devenim o multime ordonata in fata unei lumini rosii care ne impiedica sa  fim ceea ce putem … orice …

sursa imagini : Spynet

Bush Ambrée
septembrie 23, 2012

 

Brasserie Dubuisson Frères este o companie producatoare de bere din Belgia. Infiintata in 1769 de catre Joseph Leroy, compania detinuta de familia Dubuisson (descendenti ai intemeietorului) isi are inca sediul in orasul in care a fost intemeiata, Pipaix. Cele mai importante beri ale companiei sunt vandute sub brandul „Bush”, cunoscut si ca „Scaldis” in afara Belgiei. „Bush” este produs in patru variante, diferentiate prin culoarea etichetei. „Bush Ambrée” (12% ABV), berea nepasteurizata de mai sus, ambalata sub eticheta portocalie a fost produsa prima data in anul 1933. Este recunoscuta a fi una dintre cele mai tari beri belgiene. Este exact cauza pentru care nu m-am hotarat daca o desfac, avand in vedere ca nu imi plac berile foarte tari. La noi, se gaseste in real la un pret care iti cam taie entuziasmul, peste 10 RON …

Ahe Atoll
septembrie 22, 2012

Ahe este un atol care face parte din Arhipelagul Tuamotu, subdiviziune a Polineziei Franceze. Acesta este situat in Pacific la 14 km vest de Manihi si la 450 km nord est de Tahiti. Din punct de vedere geografic, Ahe este una dintre insulele King George, alaturi de Manihi, Takapoto, Takaroa si Tikei.

 sursa NASA

 sursa Wikipedia (author : Pjminton)

Numit si Ahemaru sau Omaru, atolul este format dintr-o recif de corali aproape neintrerupt, existand un singur canal care face legatura intre laguna si ocean, numit Tiareroa. Lungimea atolului este 23,5 km iar latimea maxima atinge 12.2 km. Suprafata uscatului este de 12 km² iar cea a lagunei este de 145 km². Reciful de corali are un perimetru de 57 km.

 sursa Wikipedia 

Populatia atolului este de 441 locuitori (561 dupa alte surse), singurul sat fiind Tenukupara, acesta fiind situat undeva pe coasta sudica. Principala sursa de venit ale locuitorilor il reprezinta cele cateva ferme de perle care activeaza in laguna, In 1997 un aeroport a fost inaugurat aici.

 sursa Wikipedia (author : Mr. Minton)

De-a lungul timpului, Ahe a fost afectat de furtunile tropicale. Pe atol salasuieste o populatie endemica de Ptilopes des Tuamotu, niste pasari apartinand familiei Columbidae (porumbeilor).

 sursa Wikipedia (author : Makemake)

 sursa Wikimedia

[]

Primii europeni care ar fi ajuns pe Ahe ar fi fost olandezii Willem Schouten si Jacob Le Maire in 1616. Atolul a fost vizitat mult mai tarziu de expeditia americana “United States Exploring Expedition” (1838-1842). Cu aceasta ocazie, Charles Wilkes a denumit atolul “Peackock Island”, dupa numele uneia dintre navele expeditiei. Bernard Moitessier a locuit cativa ani pe una dintre insulitele atolului, Poro-Poro, unde a construit un far. Francezul a aparasit Ahe in 1978, mutandu-se in Moorea.

 sursa Wikipedia (Holger Behr, derivative work: Pjminton)

sursa info : Wikipedia

Cartea si filmul …
septembrie 22, 2012

A doua minge ridicata la fileu se referea la combinatia carte-film, combinatie reusita uneori, lasand in urma amintiri de neuitat … Provocarea a venit din partea lui Teo, a Angelei si a Serial Readers

“Shawshank Redemption” este filmul  care sustine opinia-mi despre geniul lui King. Absolut intamplator este unul dintre scriitorii mei preferati. Cat despre film, din punctul meu de vedere este … The One. Nu am vazut un film mai bun si mi-as dori sa apara unul. Ma tem, insa, ca este greu de tot … “ The Green Mile” este o alta carte a lui King ecranizata cu succes si tot acolo ar fi si  “Stand by Me”…

 

 

“The Lord of the Rings” ramane o capodopera cinematografica ce reuseste ca amploare, raportat la ce reprezinta pentru cinematografie, sa egaleze uriasa opera la lui Tolkien. Din aceeasi categorie, fabulosul serial “Game of Thrones” face o treaba exceptionala.

 

“The Painted Vail” este un film superb, insa nu am citit cartea.

“Cidade de Deus” – o fresca tulburatoare a societatii “bidonville”, plasata in favelele braziliene. Un film magistral, o carte inspaimantatoare. Din aceeasi categorie, „Trainspotting” …

 

“ Il nome de la Rosa”. Pentru o aura de intelectualitate 😆

Sounds …
septembrie 22, 2012

A trecut ceva timp din momentul in care am pimit doua provocari la cer nu am raspuns, din diferite motive … Astfel ca m-am gandit sa nu raman dator astfel ca voi vorbi in cateva cuvinte despre … sunete … la indemnul Angelei.

Este greu pentru mine sa vorbesc despre coloana sonora a unui film ca despre un produs muzical pe care sa il pot “asculta”, in sens propriu. Nu am cumparat niciodata un soundtrack. Desi in comentariile mele am mentionat de multe ori “coloana sonora”, m-am referit, in principiu, la felul in care aceasta era integrata filmului, reusind sau nu sa completeze atmosfera. De fapt, am adus vorba doar in cazul in care coloana sonora era reusita, altfel nu o mai pomeneam deloc. O sa incerc o enumerare a catorva filme al caror fundal sonor m-a incantat, fara ca asta sa inchida lista sau sa stabileasca vreun top.

Cred ca primul film la care am remarcat coloana sonora a fost “The Faculty”, un science fiction cu accente horror care nu a cucerit box office-ul dar care a lansat o serie de actori de care aveam sa aud de multe ori. Clea DuVall, Josh Hartnett, Elijah Wood sau Jordana Brewster printre ei …

As spune ca cel mai bun sountrack a fost cel care a transformat intr-o capodopera “Gladiator …

O coloana sonora solida, din punctul meu de vedere, a propus un film australian, “The Loved Ones”, pe care l-am vazut de curand, insa asta se datoreaza background-ului meu ancorat in aria rock-ului.

Ramanand in aria cinematografiei australiene, trebuie sa vorbesc despre un film destul de putin cunoscut, “The Tree”. In partea de debut a filmului coloana sonora propune o melodie semnata de israelianul Asaf Avidan, “Weak”, o melodie care m-a obsedat o buna bucata de vreme. Si care o face inca …

„Donnie Darko”, fabulosul material semnat de Mansell in „Requiem for a dream” …

si bineinteles senzationalul “Summer Breeze” Al celor de la Type O’ Negative, identificat clar in intunericul adanc la unui cinematograf ploiestean, in care urma sa vad “I Know What You Did Last Summer” …

Exista  trupa pe care putini o cunosc si mult mai putini o pot asculta. Numele sau este Winter si nu a scos decat un singur album dar asta nu a impiedicat-o sa devina, probabil, cea mai pura formatie de doom metal din istorie. La un moment dat am, citit ca muzica trupei a fost aleasa pentru soundtrack-ul unui film pe care nu l-am vazut, pe care nu l-am identificat niciodata si despre care am ajuns sa ma indoiesc ca exista … Nu am, insa dubii ca acela ar fi fost cel mai bun soundtrack din istorie. Doar in opinia mea, evident  …

Casa de Mi Padre
septembrie 22, 2012

 

„Casa de Mi Padre” este o comedie care parodiaza o groaza de clisee ale westernului mexican si ale acelui soap opera latinoamerican consacrat sub nemuritorul titlu „Telenovelas”. Macar din punctul asta de vedere, ideea filmului este de apreciat, insa de aici si pana la a considera”CdmP” o buna ocazie de a rade in hohote mi se pare o cale lunga. Perosnal, nu am reusit sa o parcurg sau, mai bine zis, nu am perceput prea bine mesajul …

Filmul este realizat si jucat in genul scenetelor puse in scena de catre „Saturday Night Live”, motiv pentru care jocul actorilor poate fi considerat extrem de solid, desi ideea de baza a actingului este aceea de a nu fi serios. Un paradox care imparte, probabil, spectatorii in doua categorii distincte, opinia finala fiind aceea ca ori arunci filmul la gunoi ori il pui sub perna. Senzatia este ce cea mai mare parte a celor care l-au vazut au intrat in prima categorie …

Will Ferrell intr-un rol tipic si intr-un film straniu. Duo-ul „norocos” din legendara epopee coming-of-age „Y Tu Mama Tambien”, Gael Garcia Bernal (rol fad aici) – Diego Luna, si una dintre figurile proaspete ale Hollywood-ului, Genesis Rodgriguez. De care vom mai auzi, cu siguranta. Nu imi dau sema daca de pe TMZ sau de prin cronicile de film, dar timpul o va spune …

Un film ciudat, greu de catalogat. Poate fi luat ca o gluma, dar senzatia este ca tine prea mult si plictiseste …

Eye Contact 162
septembrie 22, 2012

 

 

 

 

 

 sursa : B177 & internet

Fotografie : Carmen, Oana, Inutza13, Schtiel

Premier League : Slow motion …
septembrie 22, 2012

Ultimile trei meciuri ale lui Chelsea, inclusiv egalul de rau augur impotriva lui Juventus, amintesc fanilor londonezi de povestea de acum doua sezoane cand, dupa un debut fulminant, pentru Chelsea avea sa urmeze un ev mediu intunecat incheiat, paradoxal, cu victoria impotriva lui Bayern, marele vis umed al lui Abramovich.

Intre aceste trei meciuri includ si meciul de astazi, impotriva lui Stoke. Chelsea a jucat slab de tot astazi, prestatia sa fiind scoasa in evidenta si de ziua extrem de slaba a lui Hazard, stingherit in teren de prezenta lui Oscar, micul brazilian care a facut senzatie la mijlocul saptamanii cand a reusit sa ii puna lui Buffon intrebarea daca nu cumva se apropie vremea cand va trebuie sa il caute pe Del Piero si altfel decat la telefon.

Chelsea a avut in fata o echipa care a jucat cam acelasi lucru pe care l-a practicat ea impotriva Barcelonei, doar ca oamenii lui Roman au avut mult mai putine idei decat cei ai lui Guardiola, in meciul care l-a convins pe catalan sa isi ia anul sabatic. Di Matteo nu a avut idei iar echipa sa a resimtit acut lipsa de inspiratie a antrenorului, jocul londonezilor fiind lent, lipsit de viziune si extrem de riscant in aparare. Cu alte cuvinte, destule „calitati” care sa il transforme pe italian in freelancer, in cazul in care situatia continua. Mina lui Abramovich nu trada prea multe, dar in nici un caz pe fata rusului nu era satisfactie …

Altfel, este clar ca Chelsea are nevoie de un atacant iar in conditiile in care Hulk a fost pierdut in mod inexplicabil dupa ce era dat ca si trnsferat pe Stamforb Bridge, cred ca se vor ivi din nou zvonurile privindu-l pe Cavani. Eventual, Falcao.

Ziua a fost salvata, insa, pentru Chelsea nu atat prin golul lui Cole, venit dupa o deviere exceptionala a lui Mata, cat prin introducerea lui Victor Moses, nigerianul iutind evident actiunile londonezilor si facand mai multe dribliguri decat intreaga echipa a Stelei in jumatate de sezon. Ma refer la driblinguri adevarate si, in acelasi timp, utile.

Chelsea 1 – Stoke City ( A. Cole ’85)

Chelsea ramane, astfel, pe primul loc si asteapta cu interes ciocnirile de maine, cand , indiferent de ce se va intampla, Terry & Co, vor fi castigatori.

Wild Bill
septembrie 22, 2012

 

Desprins din universul white trash britanic, „Wild Bill” impresioneaza prin realism si prin naturaletea comportamentala a personajelor, respingand orice idee de eroism. Indivizii implicati in actiune traiesc intr-o societate dura, brutalitatea fiind o stare de fapt, insa modul in care acestea isi manifesta agresivitatea este cel haotic, caraghios, departe de corgrafiile spectaculoase ale filmelor lui John Woo, ceea ce scade din valoarea comerciala a filmului insa ii confera un plus de autenticitate.

Deloc spectaculos si nici macar socant, „Wild Bill” este un film de festival, o felie de viata pusa in scena de cativa actori care isi fac bine treaba, cuplul Charlie Creed Miles – Will Poulter oferind o prestatie actoriceasca peste medie. Dealtfel am senzatia ca Poulter va fi un star intr-o zi, figura sa de copil maturizat prea devreme calificandu-l pentru un tip de roluri care se lasa destul de des cu  adevarate capodopere.

Totusi, n-as putea spune ca filmul m-a impresionat, povestea din spatele sau fiind destul de fada, reactia smulsa fiind, mai degraba, un „so what?!” decat un extaz cinefil. As spune ca este usor supraapreciat de catre IMDB care il coteaza peste 7. Insa nu este un film slab ci doar unul care vorbeste despre un adevar cunoscut si destul de raspandit.

Cinefilia : Florin, Marian, Adina, Filme- Carti, Angela – despre o mare surpriza a anului trecut, Teo, Piratul, Laura M., Julia, Radu, Daniel Urda, Idei din corcodus