Kon-Tiki

ktk

Una dintre cartile copilariei mele a fost „Kon Tiki”, scrisa de catre norvegianul Thor Heyerdahl. Este foarte posibil ca obsesia mea pentru atolii din Pacific sa fi pornit odata ce am citit acea catre. Am gasit-o in biblioteca bunicilor mei si am devorat-o, in ciuda faptului ca era o carte documentar, destul de grea pentru un copil de scoala primara. Am imprumutat-o cuiva si nu am mai primit-o inapoi, insa, candva dupa Revolutie, am reusit sa o gasesc pe taraba unui traficant de carti. Sper ca se afla inca printre cartile mele, supravietuind deselor schimbari de domiciliu.

Doua lucruri mi-au ramas incrustate in memorie, legat de acea carte. Unul, gestul norvegianului Heyerdahl, care a imbratisat primul palmier adevarat pe care l-a intalnit, la sosirea intr-o zona tropicala. Gest pe care l-am facut si eu, atunci cand am zarit primul palmier din viata mea. A doua amintire este legata de pestii zburatori care aterizau pe pluta ce strabatea un drum stravechi, peste apele Pacificului. M-am intalnit cu imaginea aceea, transpusa pe ecran, prin intermediul uneia dintre cele mai mari surprize ale acestui an, o productie norvegiana cu un nume irezistibil pentru mine : Kon-Tiki.

La ceva timp dupa ce am vazut filmul, am flat, cu mandrie, aproape, ca filmul este printre cele propuse de europeni pentru Oscar-ul de anul acesta (filme non americane). Nu stiu daca are sanse sa castige, insa nici nu conteaza. Vestea mi-a intarit opinia despre calitatea exceptionala a acestui film, opinie pe care o banuiam de un subiectivism exacerbat, avand in vedere legatura-mi cu cartea. Realizat in stilul filmelor de aventuri ale anilor ’80, „Kon Tiki” este o bijuterie. Nu se adreseaza publicului larg pentru ca nu are ingredientele necesare pentru a il transforma intr-o vizionare captivanta. Este, in schimb, un film dedicat celor care iubesc geografia si povestile despre exploratori. Este un film pentru cei care s-au vista, macar o data, porniti pe urmele lui Livingsone sau ale altora din aceeasi specie …

Filmul insereaza intr-un mod perfect scene filmate in alb negru, combinandu-le cu imagini underwater de exceptie, rezultatul fiind un melanj absolut fascinant. Singurul lucru pe care as putea sa il reprosez este faptul ca filmul este prea scurt pentru o poveste atat de mare. Din aceasta cauza abordarea poate parea oarecum superficiala. Este, insa, un amanunt lipsit de importanta. Ramane doar un film superb.

Evident, daca iti place geografia …

Reclame

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: