Cea mai frumoasa calatorie …

1

Intr-0 zi de inceput de Mai, in 2003, coboram dintr-un autobuz d’ala mic si nervos, care la fiecare oprire/pornire arunca pasagerii literalmente precum „sacii de cartofi” din racnetele poporului adresate soferului de IRTA … Ma indreptam spre lucru si eram intr-o oarecare intarziere insa graba nu m-a impiedicat sa observ undeva, in coltul cel mai indepartat al privirii periferice, o pata de culoare …

Cunosteam de ceva timp revista National Geographic. Stransesem cateva exemplare, gasite cu greu pe la anticariate si mi-am inchipuit ca aveam in fata o astfel de piesa rara. Nu era cazul atunci, pentru ca undeva, intr-o ghereta ruginita din centrul Ploiestiului gaseam primul NG romanesc, de atunci nimic altceva decat singura publicatie pe hartie pe care am cumparat-o de fiecare data la primul impuls. Coperta primului NG autohton promitea un articol solid despre Everest, revista venind intr-un moment in care pe piata exista un concurent extrem de serios, „Geo”, o alta revista fabuloasa care a pierdut (de doua ori, chiar, daca nu ma insel)lupta cu regulile lipsite de bun simt cultural ale economie de piata. In aceeasi perioada „Geo” publica la randu-i un articol despre Everest, de care imi amintesc ca l-am considerat mai bun decat cel al americanilor, insa asta nu a afectat cu nimic fascinatia mea pentru National Geographic …

Luna Aprilie a acestui an a adus pe piata numarul 120 al revistei romanesti, un numar care semnifica 10 ani de aparitie continua. M-a surprins faptul ca prima pagina nu face nici un fel de referire la acest moment dar ma gandesc ca oamenii vor celebra exceptionala performanta la numarul din Mai. 10 ani …

Daca stau sa ma gandesc, revista asta ar reprezenta cam singurul lucru comun al anilor 2003 si 2013, pentru mine. In rest, cam totul s-a schimbat, din fericire doar in bine. Nu mai locuiesc acolo undelocuiam atunci, nu mai merg cu autobuzule alea mici si nervoase, care nici nu stiu daca mai circula, nu mai citesc aceleasi carti, nu mai beau aceeasi bere. Nu mai sunt singur …

Recent, un test impus la munca a relevat ca as fi refractar schimbarii. Noului. Posibil. NG este un lucru la care nu as vrea sa renunt, pentru ceva nou, de exemplu. La dracu’, eu sunt ala care a sunat vreo saptamana , disperat, la Sanoma, pentru ca nu aparea un anumit numar. Regretasem disparitia „Geo” si ar fi fost o drama sa dispara si NG. Asa credeam atunci si sunt de aceeasi parere si acum. Ar fi o Romanie mai urata fara revista asta si o lume la fel de hidoasa. Sincer, ma bucur ca EI sunt aici si le doresc sa reziste cat se poate de mult (aud ca Sanoma ar vrea sa vanda portofoliul catre un alt trust, sau cam asa ceva). Din considerente pur egoiste. Revista asta este fabuloasa iar drumul alaturi de ei este o aventura.

O aventura … La fel. Fabuloasa.

Thanks for the memories !!!

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: