Filme fara final (4)

In general, il asociez pe Paul Rudd gastii lui Steva Carell, o gasca ale caror filme exhiba un umor de multe ori la limita obscenitatii. “Admission” nu este, insa, ceva de genul asta. Este catalogat ca o comedie romantica, desprinsa din lumea universitatilor americane. Well, este un film de dragoste, da. Doar ca, daca iti duci perechea la acest film, asteptand o comedie, cred ca este cazul sa te pregatesti a cauta ceva pretexte pentru a rade, acolo, chinuit, de cateva ori macar, pentru a nu da senzatia ca ai luat teapa. Film mediocru, din toate punctele de vedere.

Lore este un film (color) despre nazism. Atipic, totusi. Asta pentru ca, spre deosebire de majoritatea covarsitoare a filmelor care abordeaza acest subiect, are o abordare dintr-o alta perspectiva. Practic, filmul vorbeste despre drama copiilor unei familii de nazisti, dupa prabusirea Reich-ului milenar al lui Hitler. O poveste despre parinti, pacate si facturile platite de copii. O poveste despre modul in care nazismul a modelat/distorsionat constiinte. Film bun insa deosebit de lent. Pentru cinefili, only.

Acest film este ecranizarea unui roman de success al unui rus cu cetatenie italiana. Filmul, produs de italieni a facut ceva valva prin Cizma, insa, din punctul meu de vedere, are o mare hiba. Este un film vorbit in engleza de catre actori de alta limba, ceea ce produce o uriasa fisura in atmosfera-i. Este realizat intr-un stil extrem de asemanator celui al cinematografiei moderne romanesti, dezagreabil pentru mine. Un stil care incearca sa convinga spectatorul asupra unor calitati pe care filmele in cauza, in general, nu le au. Notabila prezenta unor actori precum Malkovich sau Stormare, fara a putea transforma filmul, insa. O fresca a unei comunitati siberiene din Transnistria, ar fi de masura sa starneasca interesul, insa modul in care a fost realizata, mie, personal, nu mi-a placut.