Archive for 12 iulie 2013

The Killing
iulie 12, 2013

wklr

Camuflat intre rubinele coroanei „amc”, ultra premiatul „Mad Men”, „The Walking Dead” (my precioussssss !!!) si mai mult ca perfectul „Breaking Bad”, „The Killing” poate fi usor trecut cu vederea, unul dintre motive fiind si hoarda de seriale procedurale care pun umarul la cizelarea viitoarelor generatii de serial killers (umor al dracului de negru, insa nu am putut a ma abtine). Un alt motiv ar fi si cotatia IMDB care, in treacat fie spus, este o gluma. Chinezeasca.

„The Killing” este o mica bijuterie. Un caz, doar unul, urmarit pas cu pas de-a lungul a doua sezoane, fiecare episod acoperind 24 ore. Un scenariu fluent dar extrem de intortocheat (un traseu in „serpentine”), populat cu personaje principale impecabil dezvoltate, desprinse dintr-o atmosfera diluviana si incredibil de depresiva. Dincolo de faptul ca „The Killing” isi plaseaza actiunea in Seattle (coincidenta au ba), serialul nu inceteaza nici un moment a aduce aminte de productia cult lynchiana „Twin Peaks”. Dealtfel, inclin sa o consider o versiune urbana si adusa la zi, lipsita de elementele supranaturale ale povestii primului supercop al Romaniei post comuniste, agent Dale Cooper.

Cu toate ca serialul este pur politist, producatorii au pus un accent deosebit pe latura umana a povestii, elementele tehnioce trecand in decor pana la a lipsi cu desavarsire, ceea ce redimensioneaza drama, „The Killing” devenind in multe momente adevarata mostra de cinema de autor. Aport extrem de solid al distributiei, Brent Sexton facand un rol de exceptie. In acelasi timp, cei doi protagonisti, Mireille Enos si Joel Kinnaman, sunt absolut senzationali, personajele lor fiind pur si simplu „addictive” . Enos, cel putin,  este actrita mare, mare, mare de tot.

Serial exceptional. Primele doua sezoane, care abordeaza cazul Rosie Larsen. Habar n-am ce se intampla in sezonul trei .

Under The Dome
iulie 12, 2013

utd

Stephen King nu este chiar cea mai buna alegere atunci cand vine vorba de a ecraniza o carte buna. Ca sa citez un comentariu cules pe IMDB, in majoritatea covarsitoare a ecranizarilor bazate pe cartile fabulosului scriitor american, cel mai bun sfat adresat telespectatorilor ar fi acela de „a isi face un serviciu si a citi cartea”. Exista insa exceptii, notabile, incantatoare, amenintand perfectiunea, in care filmele nascute din imaginatia fara limite a lui King au devenit daca nu succese de casa cu siguranta definitii ale termenului „cult”. In general ingredientul care poate smulge filmul insemnat „SK” din mediocritate este regizorul, mai mult chiar decat actorii implicati in proiect. Deja legendarul Frank „WD” Darabont (ce ne-am fi facut fara omul asta ????) (exista ceva mai bun decat „Shawshank …” ?), Kubrick si halucinantul sau „Shining”, Reiner si indimenticabilul „Stand By Me” …

Destul de asteptat, „Under The Dome” a avut parte de un excelent „Pilot”, sustinut de talentul de netagaduit al unui regizor care are extraordinar de multe de spus,  Niels Arden Oplev. Macabrul simt estetic al danezului da viata si identitate unei povesti lipsite, altfel, de atmosfera aparte a filmelor de calitate desprinse din universul construit intre filele cartii de catre King. Din pacate, odata cu iesirea din scena a lui Oplev, senzatia este ca serialul o ia pe cai gresite …

Este aiurea a comenta pe marginea unui serial dupa doar cateva episoade, asa ca ma opresc aici.

Tu ce mai asculti in masina ?
iulie 12, 2013

„Hijo de la Luna” a fost pentru mult timp una dintre cele mai bune piese pe care le-am auzit vreodata, desi stilul abordat de Mecano nu a fost niciodata „domeniul meu”. Metalul melodic sosit din Finlanda avea intotdeauna ceva aparte iar linia melodica a piesei spaniole s-a pliat perfect pe ceea ce au vrut sa obtina finalndezii de la ” Mors Principium Est” …