The Hunt (Jagten)

hnt

O casa frumoasa, piscina, garaj dublu, un Volvo si un 4×4 … Si, eventual, un job sigur si nici o grija pentru ziua de maine … Visul american decent dimensionat, transpus in practica prin suburbia linistita, ascunsa intre copaci si strabatuta de strazi aproape pustii. Spatiul perfect pentru a iti creste copii si a duce o viata tihnita … Suburbia „american style” si clasa de mijloc. Asocierea perfecta si un teren arid pentru un regizor aflat in cautarea unui subiect capabil sa miste un film si sa il trimita catre inima spectatorului … teren arid, dar nu si pentru idealistul danez Thomas Vinterberg, un individ care a incercat a revolutiona lumea filmului deturnand-o de pe traiectoria catre spectaculosul computerizat. Nu stiu daca a reusit. Mai degraba nu … Nimic nu este pierdut, insa …

„The Hunt” nu este un film care sa revoolutioneze cinema-ul sau, cel putin nu l-am perceput astfel. „The Hunt” este altceva … Este un act de terorism la adresa cinematografiei inerte si lipsite de idei. La dresa mainstream-ului, daca stau sa ma gandesc bine. „The Hunt” este cel mai tulburator film pe care il intalnesc de la „The Stoning of Soraya M” incoace. Nu intamplator asociez cele doua filme.  „TSOSM” a fost un film care a indurerat si a produs, in acelasi timp, o revolta care se impletea cu o furie crunta indreptata impotriva absurditatii unor traditii medievale ratacite printre secole si impamantenite intr-un mileniu care ar fi trebbuit a le studia in muzee. „Jagten” nu livreaza altceva decat ura in stare bruta. Ura impotriva absurdului care isi face, uneori, loc in viata noastra, intunecandu-ne ratiunea. Anihiland-o si eliberand demonii …

Daca „Compliance” exhiba prostia, „Jagten” scoate la lumina absurdul. Absurdul camuflat in sentimentalism nobil. „Jagten” insfaca un ideal al societatii in care traim si il contorsioneaza, oferind o alta perspectiva … O casa frumoasa, piscina, garaj dublu, un Volvo si un 4×4 … Si, eventual, un job sigur si nici o grija pentru ziua de maine … Suburbia fara griji. Suburbia care daca nu are demoni ii creaza. In versiunea daneza, imposibil de exorcizat …

Habar n-am cum s-a putut lucra cu un copil pentru a interpreta un rol in felul in care o face Annika Wedderkopp. Nu stiu daca am vazut vreodata un personaj care sa oscileze atat de credibil intre „inger si demon”. Intre cruzime si inocenta. Cat despre MIkkelsen … Danezul face unul dintre acele roluri fata de care comentariile sunt de prisos. O sa spun doar ca prestatia sa pune cireasa pe tort, intr-un film socant. ZDROBITOR.

Cel mai bun film al anului … Un „must see” …

There are no comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: