Un an mai bun si multa, multa fericire !
La multi ani !
Cu drag,
Stefan
„Broken” este un film greu de comentat. Prezinta o felie de viata desprinsa din suburbia lower class britanica si o face intr-un mod deloc spectaculos surprinzand, prin asta, fericit, banalitatea vietii cotidiene, banalitate care poate involua pe neasteptate in drame sfasietoare. Pe ecran presteaza o societate destramata fara ca rasismul indelung blamat sa aiba ceva de-a face cu asta. Acting solid si o prestatie laudabila a incepatoarei Eloise Laurence.
„Broken” este un film bun. Mi-a placut mai mult, totusi, „Fish Tank„, un film desprins din aceeasi lume.
In ciuda faptului ca am fost incantat in copilarie sa privesc un film clasic din seria „Spider Man”, stand ghemuit pe o scena de cinematograf de provincie, la doi metri de uriasa panza alba, nu am devenit niciodata un fan adevarat al fenomenului „Marvel” sau a celor similare. Pur si simplu nu m-am regasit in vreun supererou. Probabil nu am intalnit niciunul care sa zdruncine domeniul horror, pentru ca altfel ar fi stat situatia …
Ca o opinie strict personala, consider ca povestea „Superman” nu prea mai poate ajunge la consumatorul de ciema actual. In ciuda revitalizarii genului super hero, cred ca este nevoie de o reinventare a conceptului. Un reboot … Batman si l-a primit cadou, prin fabuloasa trilogie a lui Nolan. Asa ca nu mira deloc faptul ca acest „Man of Steel” este cu totul altceva decat te-ai fi asteptat. Ca privitor neutru, pentru ca fanii genului, or fi stiut ei ce avea sa vina …
„Man of Steel” este pentru Superman ceea ce a fost „Batman Begins” pentru tipul obsedat de lilieci. Un update serios care smulge eroul povestii dintr-o epoca in care siretlicul cu tipul care prinde frumusica in zbor prindea la public, fara a fi in pericol de a parea desuet. Noua poveste este scufundata intr-o solutie hiperconcentrata de efecte vizuale care mi-au spus un singur lucru : „Man of Steel” nu este un film oarecare … Este MASINARIA DE VISE LA CAPACITATE MAXIMA …
Nu cred ca standardele „Pacific Rim” au fost resetate, dar filmul asta este perfect capabil a te lasa mut. Si mai are si nororcul unui personaj negativ interpretat cu talent de singurul care putea, probabil, asta. Senzationalul Michael Shannon, un tip cu o carisma intunecata data dracului …
Cu toate ca filmul nu trece de 8 pe IMDB, asa cum au reusit multe din „suratele”sale, as spune ca este de departe cel mai misto „shm” vazut de mine, de la „Dark Knight” incoace. Evident va urma o continuare si ma intreb daca franciza asta va avea sansa unui „joker” care sa o trimita direct in istorie. Pana una alta, nu imi pare deloc rau ca l-am vazut … Probabil am deja o pozitie ocupata pentru topul 2014. Nu ca mi-as dori asta …
Fara a avea pretentia ca pot decide asa ceva, imi permit a spune ca anul 2013 mi s-a parut mai bun decat 2012, in ceea ce priveste calitatea filmelor vazute de catre mine. Spun asta pentru ca mi-a fost greu nu doar sa aleg primele zece filme, dar si sa fac vreo departajare intre acestea. Astfel, ordinea este destul de relativa … In plus, am lasat in afara primelor 10 pozitii filme memorabile precum War Horse, Argo, El Cuerpo, Byzantium sau Evil Dead.
Fara alte comentarii, topul meu personal pentru 2013 (filme vazute anul acesta) arata astfel :
1. Jagten (The Hunt)
Subiect dureros, desfasurare socanta si revoltatoare a povestii, acting senzational. Cel mai bun film al anului. Simplu.
2. La Migliore Offerta (The Best Offer)
Pentru prestatia fabuloasa semnata Geoffrey Rush. Un film care subjuga. Un film care respira calitate …
3. World War Z
Un loc 3 impus de motive strict … subiective. Foarte putine lucruri ma atrag mai mult decat un zombie movie de calitate.
4. Pacific Rim
A spulberat standardele impuse de „AVATAR”, in ceea ce priveste spectacolul vizual. L-am scos cu greu de pe podium …
5. Django Unchained
Walz … and nothing else matters …
6. Gravity
Am stiut, inca din momentul in care l-am vazut, ca acest film va ajunge in acest top. Are ceva aparte … Magnetism …
7. Prisoners
Un film … impecabil. Surclaseaza orice a fost lansat in ultimul timp in cadrul genului thriller. Citeam undeva ca este cel mai bun film al genului de la „Seven” incoace. Nu cred ca este asa, a trecut foarte mult timp de atunci. In plus, alaturarea cu „Seven” nu se justifica. „Prisoners” ramane , insa, un film impecabil …
8. The Hobbit : An Unexpected Journey
Pentru mine, lumea lui Tolkien in viziunea semnata de Jackson este pur si simplu inrobitoare. Fascinatia „LOTR” a ramas intacta. „The Hobbit” poate fi considerat un experiment placebo, dar pentru mine conteaza prea putin. As vrea nu o trilogie. O mie de trilogii … Nu m-as plictisi vreodata …
9. Dead Man Down
Cel mai bun noir al anului nu putea lipsi de aici …
10. The Impossible
Emotionant …
„Incidentul Dyatlov” ramane unul dintre cele mai fascinante mistere ale ultimilor cincizeci de ani, fiind o paine buna de mancat pentru adeptii teoriilor conspirationiste. Deasemenea, cinematografia a gasit un teren viran, unul dintre cei care au decis a se avanta in directia locului famat din Siberia fiind Renny Harlin, un finlandez care a semnat o serie de filme redutabile precum al doilea „Die Hard”, „Cliffhanger”, „Deep Blue Sea”,”The Long Kiss Goodnight” sau „Exorcist: The Beginning”, ca sa le mentionez doar pe cele care mi-au placut, la vremea lor.
In ciuda faptului ca filmele sale au un aspect comercial atragator, sau , poate, tocmai de aceea, aproape toate au fost lovite serios de critica. Intr-o oarecare masura, as spune ca nemeritat, personal fiind de parere ca cinematografia ar fi imposibil de digerat daca ar insemna doar capodopere tip „Das weiße Band – Eine deutsche Kindergeschichte”. Pana la urma, si „artificiile” au rolul lor in lantul trofic cinefil.
„TDPI” sufera acelasi tratament, IMDB cotandu-l ca pe un horror de duzina, daca nu cuma mai rau. Am fost curios sa vad cine a scris scenariul. Habar n-am cum a reusit acest incepator, Vikram Weet, sa produca asa ceva, insa pot spune ca povestea este destul de bine legata, reusind sa ofere o ipoteza interesanta, cel putin din punctul de vedere al fanilor „Ancient Aliens”.
Filmul mixeaza stilul found footage cu cinematografia clasica, si are momentele sale de horror autentic. Nu cred ca are sanse de a intra in topul celor mai bune productii horror ale anului, dar este indeajuns de bun pentru a persista o vreme in memorie. As spune ca se situeaza la nivelul recentului „Chernobyl Diaries”, un film mai bun decat ar lasa sa se creada critica puternic impotriva-i.
Mi-a placut.
„An Amish Murder” este un film care ar putea avea potentialul de a fi un film memorabil. Asta pentru ca isi plaseaza povestea in sanul unei comunitati care fascineaza prin forta interioara cu care respinge modernismul si toata eroziunea sociala pe care acesta o aduce cu sine. Din pacate, „An Amish Murder” isi rateaza cu succes vocatia. Asta pentru ca este un film populat de actori care se intrec in a juca slab, performanta acestora fiind egalata doar de lipsa de inspiratie a regizorului in a adapta un roman care putea furniza un subiect pe cinste. Capul de afis, Neve Campbell, reconfirma statutul de mare dezamagire, adaugand inca un rol palid unui CV specializat, parca, in asa ceva. Bineinteles, si rolul, siropos cat cuprinde, o ajuta in a esua lamentabil.
Filmul nu depaseste nivelul unui serial de duzina. Actiunile personajelor par fortate, scenariul nereusind o oferi fluiditate povestii. Filmul trece de 6 pe IMDB din motive necunoscute.Nu merita, cu siguranta. Un film care promite dar te lasa doar cu senzatia ca puteai face altceva cu timpul tau.
Slab.
Este primul IRS pe care il testez. Nici nu stiu daca am mai dat de vreunul pana acum. Fiind un „Imperial Russian Stout”, asta inseamna ca stout-ul celor de la Black Sheep Brewery isi trage radacinile din berea produsa de catre Thrale’s Brewery in Londra secolului XVIII, bere produsa special pentru a fi exportata la curtea tarinei (cred) Ecaterina cea Mare a Rusiei. Este o bere atipica pentru piata noastra, unde doar Guinness poate fi considerata ca fiind un stout larg raspandit.
„BSIRS” este o bere care isi respecta in totalitate promisiunea de pe eticheta, „Deliciously dark, strong and powerful”. Este o bere densa, cu o aroma dulce si un gust care balanseaza perfect nuantele amare cu cele dulci. Este tare si nu am avut senzatia ca are intentia de a isi ascunde ABV-ul de 8.5%. Are o aroma puternica (aduce vag a … carmol?, sau ceva de genul asta, fara a putea spune ca efectul este neplacut) ce are darul a te pune in garda ca nu ai de-a face cu vreo pisioarca oarecare. BSB anu nta ca ar fi o editie limitata, destul de greu de gasit. Ma gandesc ca este un artificiu de marketing, altfel imi este greu de crezut ca as fi gasit cine stie ce raritate cu doar ceva mai putin de 8 RON.
O bere buna de tot, despre care nu cred, totusi, ca si-ar gasi locul in preferintele bautorilor de bere autohtoni. Cel putin deocamdata. As prefera-o, oricand, unui Guinness.
Ideea unui scenariu care evolueaza in jurul unui grup de indivizi care se trezesc fara memorie in ceea ce americanii numesc „deep shit”, nu este noua. Imi amintesc doar de un film de prin anii 2000, numit „Unknown” si care propunea o distributie extraordinara in care figurau Jim Caviezel, Peter Stormare, Barry Pepper sau Joe Pantoliano. Si Bridget Moynahan, pentru a nu fi acuzat de porniri sexiste. „Unknown” nu m-a cucerit, asa ca am putine amintiri legate de acel film, cu exceptia aceleia ca l-am bifat, la un anumit moment …
„Open Grave” nu are o distributie extrem de solida. Ies in evidenta doar Thomas Kretschmann, un actor cu o carte de vizita impresionanta dar lipsita de recunoasterea adusa de premiile importante, si newcomer-ul sud african Sharlto Copley, un actor care cu toate ca a intrat relativ tarziu in atentia mainstream-ului cinematografic, as spune ca promite. In ceea ce priveste „Open Grave”, atat Kretschmann cat si Copley pot fi etichetati prin faptul ca … au avut si momente mai bune. Fara ca asta sa insemne ca oamenii au jucat slab. Mai degraba scenariul nu a fost foarte ofertant …
Desi s-ar parea ca am de gand sa demolez acest film nu am sa o fac. „Open Grave” nu este un horror de duzina, asa cum s-ar putea crede. Nu are nimic de-a face cu „Open Graves”, un horror de doi bani aruncat in piata sau, mai bine spus, in sant, cu ceva vreme in urma. „Open Grave” este un film destul de greu de digerat, insa aparent, asta este maniera de a produce filme a regizorului Gonzalo López-Gallego. Cine a vazut „Apollo 18” intelege ce vreau sa spun. Cele doua filme ale spaniolului intra in categoria „ori la bal, ori la spital”. Iti plac sau le detesti, cale de mijloc nu exista. Personal, mi-au placut.
In ciuda faptului ca actiunea in sine este plictisitoare, riscand a pune la incercare rabdarea spectatorului neutru, filmul are un urias merit, raportat genului caruia ii apartine. „Open Grave” este MACABRU. Al dracului de macabru. Nu inspaimanta, nu inspira groaza, nu oripileaza prin imagini imroscate in rosu. Livreaza, pur si simplu, macabru in stare pura, fiind unul dintre putinele filme care m-au infiorat anul asta. Fara a ma fi speriat, in mod traditional horror.
Cu un final destul de anost dar bine realizat vizual, „Open Grave” imi pare a fi un horror din categoria celor care merita a fi vazute de catre fanii genului. Cred ca isi merita cotatia de 6,2 acordata de iMDB. Cred ca daca s-ar fi lucrat ceva mai mult la orice ar fi putut genera adrenalina, am fi putut avea de-a face cu oaresce capodopera. N-a fost sa fie, insa …
Fara a citi vreuna dintre cartile care au stat la baza celor doua filme, as spune ca acest „How I Live Now” seamana extrem de mult cu interesantul film australian „Tomorrow, When The War Began”. Ambele sunt un soi de coming-of-age drama care surprind treberea brutala a unor tineri dinspre idilicul lumii fara griji a copilariei, simbolizata de cliseul universal al distractiei la scaldat, catre lumea in culori mult mai sumbre a adultului, simbolizata de violenta conflictului armat. Ambiguitatea motivelor care genereaza violenta amplifica efectele acesteia si felul in care personajele filmului o resimt. Aici intervine diferenta intre cele doua filme. Daca productia australiana prezinta niste tineri cu spirit reactiv, filmul evoluand catre un film de actiune clasic, „How I Live Now” este un film mult mai sensibil, care tinde a prezenta o viziune depresiva asupra lumii ravasite de razboi.
Rol bun, asa cum era de asteptat, al uneia dintre marile sperante ale cinematografului actual, Saoirse Ronan, intrata in pielea unui personaj rebel care isi descopera propriul conformism, materializat in nevoia de siguranta, gasita, undeva, in mijlocul unei familii de imprumut, in peisajul rural englezesc.
Un film bun, nu indeajuns de spectaculos pentru a trece de bariera „7” a IMBD, dar suficient pentru a fi convins ca a meritat efortul.
Daca anul trecut ma opream la doar cinci pozitii, pentru 2013 nu imi ajung zece pozitii, asa ca ma vad nevoit sa renunt la cel putin doua seriale pe care le consider „must see”. Ma refer la „Orphan Black” si la excelentul „Vikings” al celor de la History. Astfel …
1. Breaking Bad
Foarte multa lume s-a temut de ceea ce Vince Gilligan avea sa propuna pentru finalul a ceea ce consider a fi cel mai bun serial pe care l-am vazut vreodata. Din punctul meu de vedere, finalul a fost perfect reusind sa imi indeplineasca toate asteptarile. Cred ca serialul acesta a lasat un gol imens in univesrul „tv series” si nu stiu cand si ce va putea sa il inlocuiasca .
2. Game of Thrones
Dupa finalul „Breaking Bad”, „GOT” ramane lider incontestabil al acestei categorii. Exista o masa incomensurabila de fani care ar considera o blasfemie clasarea acestui serial pe un loc secund, in orice top, nu doar acesta de fata. Sincer sa fiu, nici nu prea am argumente contra unei astfel de idei. Pur si simplu asa am simtit. „Game of Thrones” este magie in stare pura. Iar povestea este atat de consistenta incat cred ca starea de gratie va dura pana in ultima secunda a show-ului. Care sper sa vina, candva peste vreo trei, patru ani …
3. Homeland
Spre deosebire de multe alte seriale, „Homeland” a reusit sa tina extrem de aproape de standardele impuse dupa primul sezon. Foarte putine fluctuatii, iar asta se datoreaza, cred, prestatiei fabuloase a acestei „Claire Danes”, care reuseste un rol de care nu cred ca se va mai putea distanta vreodata. De vazut ce se va intampla cu sezonul patru, avand in vedere ca serialul a preluat o caracteristica impusa de „Game of Thrones”, anume soarta extrem de cruda a personajelor cult.
4. American Horror Story
Dupa demonstratia de arta cinematografica macabra numita „Asylum”, AHS urca stacheta cu o poveste despre vrajitorie. In general, subiectul asta obisnuieste sa produca tot felul de porcarii insa „Coven” este pur si simplu incantator. Inca o data, acting incredibil al actorilor din distributie, in acest sezon debutand in forta Angela Basset dar, mai ales, Cathy Bates. As vrea sa spun ca AHS este o rveelatie dar ma tem ca a devenit, deja, o certitudine.
5. Big Bang Theory
Cu toate ca se afla la al saptelea sezon, BBT reuseste un lucru fantastic. Nu plictiseste si, in caleasi timp, umorul pare din ce in ce mai sanatos, ceea ce vorbeste despre prospetimea show-ului. In opnia mea, cea mai buna comedie a anului, reusind sa treaca peste „Modern Family”.
6. Ray Donovan
Nu pot sa spun DE CE atrage atat de mult acest serial. Probabil este vorba de chimia dintre Liev Schreiber si Jon Voigt, doi actori care pun in scena un conflict senzational al personajelor pe care le interpreteaza. Este de ajuns pentru a astepta cu sufletul la gura a doua parte ? Showtime este convins ca da. Sunt absolut de acord …
7. Bates Motel
Pana la urma, cred ca „Bates Motel” este marea revelatie a acestui an, in materie de seriale. Excelent realizat, serialul preia o idee legendara si refuza a isi bate joc de ea. Ceea ce este un lucru rar in universul filmului actual.
8. The Walking Dead
Prima parte a sezonului patru al show-ului demonstreaza ca producatorii s-au intors la obiceiurile proaste ale sezonului doi. Serialul tinde a fi repetitiv iar asta este o veste proasta, din moment ce prima tresarire de orgoliu a noii serii s-a facut simtita in momentul reaparitiei lui Morissey, in rolul „Governor”, sau cum s-a numi acum. Adica, cam tarziu, ar spune foarte multi. Cateva episoade care nu au adus nimic … O veste buna ar fi ca , aparent, McCreary s-a apucat mai serios de treaba, coloana sonora devenind din ce in ce mai buna …
9. Modern Family
Cu toate ca alterneaza momentele bune cu episoade … seci, „MF” ramane un serial extrem de bine vazut, umorul sau subtil facand in continuare deliciul fanilor devotati.
10. The Killing
„The Killing” mi se pare un serial subevaluat, mai ales in ceea ce priveste primele doua sezoane. Desprins din gena „Twin Peaks”, show-ul atrage atentia prin nenumaratele rasturnari de situatie si prin rolurile extrem de bine interpretate de Mireille Enos si Joel Kinnaman. Pacat ca sezonul trei a fost asa de slab, ceea ce a atras anularea show-ului, cu ceva sanse , totusi, pentru o continuare. De vazut daca ultimile sase episoade se vor vedea, pana la urma, pe „sticla” …