12 Years a Slave

12y

Am privit acest film din prespectiva unei discutii avute, la birou, cu colegi care il vazusera inaintea mea. Din punctul acesta de vedere am fost oarecum surprins. Nu mi s-a parut ca filmul ar fi o critica salbatica adusa societatii americane. Filmul este doar un plonjon adanc in abisul unei realitati monstruoase care a slutit istoria unei natiuni care se pregatea sa isi revendice titlul de cea mai puternica din lume. A facut-o, purtand cu ea reminescentele rasismului sudist care exista si astazi, divizand, inca, societatea americana. Indiferent ca este vorba de rasism clasic sau „reverse racism”. „12 Years a Slave” este o senzationala fresca a unei ere pe care amercianii trebuie sa si-o asume.

O alta idee pe care am auzit-o ar fi aceea ca filmul acuza tocmai prin faptul ca este semnat de un regizor puternic implicat emotional. Nu stiu ce sa spun. In afara unei sesizabile dramatizari a reactiilor personajelor pozitive, filmul mi se pare destul de … plauzibil. Ma indoiesc ca McQueen a trebuit sa exagereze. Cred ca, mai degraba, a reflectat cat de realist posibil o serie de practici care  au fost, cu siguranta, mult mai sangeroase. Filmul loveste in conformismul privitorului. Asa cum a facut, la vremea sa, Gibson si al sau fabulos „The Passion of the Christ”, un film departe de a fi atat de brutal pe cat a fost considerat, avand in vedere, de exemplu, realitatatea imposibil de cuprins in cuvinte a ororii unei morti pe cruce, in epoca romana.

„12 Years a Slave” surprinde, as spune, prin faptul ca prezinta un fenomen destul de putin prezentat de Hollywood. In general, scenariile despre sclavi surprind povestile unor persoane care s-au nascut astfel. „Blackbirding”-ul in inima societatii americane este socant, insa aceasta oroare a fost un fenomen cotidian in viata comunitatilor minuscule ale insulelor din Pacific, de exemplu. Sau pe coasta de vest a Africii negre. Nu cred ca filmul acesta exagereaza. Nu stiu daca acuza. Cred, insa, ca avertizeaza. Sclavia, sub diferite forme, nu a fost abolita, iar o ridicare a cortinei ce acopera ceea ce a fost nu are cum sa duuneze. Cred …

Pariu castigat de Pitt, al doilea dupa excelentul „World War Z”. Distributie impresionanta si acting magistral, incepand cu Chiwetel Ejiofor si terminand cu ultimul figurant. Regie care a castigat deja, in opinia multora, Oscarul. Un film incantator in aceeasi masura in care doare. Insuportabil si inrobitor, jocul de cuvinte fiind, pur si simplu, intamplator.

8,5 ?!?! Da, da, da.

8 Răspunsuri

  1. L-am vazut si eu ieri. Nu pot sa spun decat: „And the Oscar goes to…!”

    • da, bai. cred ca acolo e …

  2. aoleuuuuuu, toata lumea lauda filmul acesta! ma tenteaza dar parca mi-e frica sa nu ma duc ca la pomu’ laudat….

    • nah, nu te teem, nu ai motive. Este impecabil realizat, are o poveste solida si isi merita cronicile.

      • k, merg pe mana ta:P

      • accept injuraturile daca dau gres🙂

  3. […] schimb, am privit ”12 Years a Slave” ca fiind senzational. Aceeasi parere o are si Klausen pe blogul sau: ”O alta idee pe care am auzit-o ar fi aceea ca filmul acuza tocmai prin faptul ca este semnat de […]

  4. […] Klausen: “Pariu castigat de Pitt, al doilea dupa excelentul World War Z.” […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: