Niulakita este cea mai sudica insula a statului insular Tuvalu, situat in Pacificul de Sud. Insula se gaseste la 270 km su de capitala statului, Funafuti. Niulakita se prezinta ca o singura insula cu forma aproximativ ovala, cu axa mai lunga (aproximativ 1 km lungime) orientata E-V. Suprafata totala este de 0,4 km². Insula este inconjurata de un recif care face ca debarcarea si pescuitul sa fie doua actiuni destul de periculoase. Pe Niulakita se afla cel mai inalt punct al statului Tuvalu, acesta aflandu-se la doar 4.6 metri deaupra nivelului marii. Centrul insulei are forma unei depresiuni, formate pe locul unei foste lagune, in urma careia au ramas doar cateva iazuri (patru, dupa unele surse).
Populatia insulei era estimata la 35 de locuitori in 2002. Acestia locuiau in singurul sat de pe insula. Populatia locala provine din emigranti de pe atolul Niutao, ajunsi aici dupa 1949, in urma suprapopularii atolului de bastina. Legendele locale spun ca insula a fost descoperita de calatori de pe insula Nui, aflati in drum catre Vaitupu si care au ajuns aici din greseala, canoele acestora deviind catre sud. La momentul sosirii acestora, pe insual se gaseau doar arbori pukavai (pisonia grandis). Unul dintre calatori, Kaeula, a murit si a fost inmormantat aici, alaturi de mormant fiind plantati cativa cocotieri, ceea ce explica existenta acestora pe insula. Numele insulei a fost dat de conducatorul grupului, Kaunatu, dupa o locatie de pe insula de bastina a acestora, Nui.
sursa imagine : Paxgaea
Prima mentiune europeana ii apartine spaniolului Alvaro de Mendana y Neira, vare a zarit insula la 29 August 1595. Acesta a cartografiat insula cu numele “La Solitaria”. Incercarea de a debarca s-a dovedit fara succes. IN 1821 insula a fost vizitata de catre George Barrett, un vanator de balene din Nantucket. Acesta a botezat insula “RockyIsland”. Alte denumiri folosite de-a lungul timpului au fost “IndependenceIsland” si “Sophia”.
sursa Wikipedia (author : CIA)
Secolul XIX a adus o oarecare activitate comericala, implicand excavarea de guano. In jurul anului 1879, conducatorii din Vaitupu au trimis expeditii pentru a planta cocotieri pe insula. Insa, un an mai tarziu, au fost instiintati de revendicarea unei companii cu sediul in Samoa. In ciuda acestui fapt, conducatorii din Vaitupu au cedat dreptul lor de proprietate unei companii germane cu sediul in Apia, care avea sa dea faliment pe la 1888. Insula avea sa fie apoi cumparata de un american, HJ. Moors, care traia , deasemenea, in Apia, Samoa. In Septembrie 1896 un anume capitan Gibson nota in jurnalul navei sale ca pe insula traiau sase indigeni care lucrau pentru Moors (probabil produceau copra). Revendicarile americane asupra insulei, sustinute de actul Guano, au fost retrase dupa semnarea in 1983 aunui tratat intre Tuvalu si USA.
sursa info : Wikipedia
Silence's Blog 
Lasă un răspuns