Poveste despre canibalism

“Masacrul de pe Boyd” este denumirea unuie drame care a avut loc in Decembrie 1809 in nordul Noii Zeelande, cand bastinasi Maori din golful Whangaroa au ucis si mancat un numar intre 66 si 70 de europeni. Acest eveniment este cunoscut pentru cel mai mare numar de europeni ucisi cu o singura ocazie de catre Maori. Este, deasemenea, unul dintre cele mai sangeroase cazuri cunoscute de canibalism. Exista mai multe variante ale povestii, in functie de sursa.

can sursa Wikipedia (author : Louis John Steel 1842-1918)

“Boyd” era o nava pentru transportul detinutilor care parasise in Octombrie 1809 orasul australian Sydney si acostase in Whangaroa, pe coasta estica a peninsulei neo zeelandeze Northland, pentru a colecta vergi fabricate din lemn de kauri. La bordul navei, al carei capitan se numea John Thompson, se aflau aproximativ 70 de persoane. Printre pasageri se aflau si un numar de Maori, unul dintre acestia, Te Ara(Tara), a cerut sa fie lasat sa munceasca pe vas in schimbul calatoriei catre Whangaroa. Te Ara vorbea engleza si calatorise pe mare, pe vase europene. La un moment dat, un incident a facut ca acesta sa fie pedepsit prin biciuire. Sursele difera, in ceea ce priveste cauzele. S-a spus ca tanarul Maori a refuzat sa asculte ordinele, sau ca alcoolul i-ar fi alterat iremediabil caracterul. Alta explicatie ar fi aceea ca localnicul a fost acuzat de catre bucatarul navei pentru furtul unor tacamuri de cositor, pentru ca bucatarul sa scape el insusi de pedeapsa, intrucat le scapase peste bord. Legile britanice ale momentului pedepseau cu biciuirea ilegalitatile marunte.La acea vreme, un cetatean britanic putea fi spanzurat pentru furtul unor bunuri cu valoare mai mare de 5 shillings.

can2 Golful Whangaroa (Wikipedia, author : Gadfium)

Ajunsi la destinatie, Te Ara a adus la cunostinta tribului sau patania sa, si, conform obiceiurilor locale, indigenii au pus la cale razbunarea, conform reciprocitatii simbolizate prin conceptul Maori “utu”. Conform legilor Maori, fiul unui sef de trib era mai presus de autoritatea oricui, iar pedepsirea fizica a acestuia cauza grave prejudicii prestigiului parintelui sau, ceea ce impunea o replica violenta. La cateva zile dupa sosirea navei, indigenii l-au invitat pe Thompson sa ii insoteasca in cautarea unor arbori potriviti pentru confectionarea vergilor. Capitanul a acceptat si, insotit de primul ofiter si alti trei marinari, a urmat canoele Maori catre gura de varsare a raului Kaeo. O mare greseala a fost aceea ca europenii au plecat neinarmati. Restul echipajului a ramas la bord, alaturi de pasageri, pregatind nava pentru calatoria catre Anglia. Odata ce barca englezilor a disparut din raza vizuala a celor de pe “Boyd”, Maori au atacat, ucigand cei cinci europeni cu bate si topoare. O parte a bastinasilor s-au imbracat in hainele celor ucisi, iar alta parte au carat trupurile in sat pentru a fi mancate. La caderea noptii, indigenii deghizati au reusit sa urce pe nava, iar intregul echipaj a fost macelarit in tacere. Pasagerii au fost chemati pe punte unde au fost, la randul lor, ucisi. Cinci persoane au reusit sa se ascunda printre panzele navei, asistand de sus la macelul compatriotilor lor. Dimineata acestia au cerut ajutorul unui sef pe nume Te Pahi (Tippahee), sosit in golf pentru a face comert cu localnicii din Whangaroa. Acesta i-a dus la mal si a asistat fara a interveni cum acestia au fost fugariti si ucisi pana la ultimul de catre localnici.

can3sursa Wikipedia

Cinci persoane au supravietuit atacului de pe “Boyd”.O anume Ann Morley si pruncul acesteia, musul Thomas Davies (Davison), al doilea ofiter si Betsy Broughton, o fetita de doia ani, luata de un sef local si tinuta alaturi de el timp de trei saptamani, pana cand a fost salvata. Al doilea ofiter a fost ucis si mancat dupa putin timp, odata ce Maori au considerat ca indemanarea sa de a confectiona carlige de pescuit nu le mai era de folos. Vasul a fost tras de Maori catre mal pana s-a impotmolit in malul din jurul insulei Motu Wai, in apropiere de actualul oras Kaeo. Cateva zile nava a fost jefuita de marfurile de la bord, in special alimente, arme si praf de pusca. “Boyd” avea sa arda in urma unui incendiu izbucnit atunci cand un grup de Maori au incercat sa faca armele functionale. Unul dintre sefi, Piopio, a tras cu una dintre acestea, explozia ce a urmat ucigandu-l laolalta cu alti noua razboinici Maori. Uleiul de balena de pe nava a alimentat focul care avea sa reduca nava la o carena calcinata, declarata de catre Maori tabu.

Odata ce vestile despre masacru au ajuns la urechile europenilor, Alexander Berry, capitanul navei “The City of Edinburgh”, a sosit in zona pentru a cauta supravietuitori. Echipajul sau a gasit gramezi de oase umane pe malul marii, multe dintre acestea purtand semne evidente ale canibalismului. Berry a capturat doi sefi maori responsabili pentru carnagiu si i-a oferit ca moneda de schimb pentru supravietuitori si pentru documentele navei “Boyd”. Odata schimbul realizat, Berry si-a tinut cuvantul si a evitat urmarirea sefilor Maori si eventuala executie a acestora, pentru a nu provoca alte foarte probabile varsari de sange. Berry a recuperaat patru oameni: Ann Morley si copilul acesteia, Thomas Davis si Betsy Broughton. Acestia au ajuns in Lima, in urma unor stricaciuni provocate de furtunile din Pacific. Morley avea sa moara in capitala peruana in timp ce copilul acesteia si Betsy Broughton au ajuns in Rio de Janeiro iar de aici, inapoi in Sydney. Betsy avea sa traiasca pana in 1891. Musul Thomas avea sa lucreze pentru Berry si s-a inecat in 1822, in decursul unei expeditii pe raul Shoalhaven.

In martie 1810, echipajele unite a cinci baleniere au atacat tribul Maori al carui sef era Te Pahi, cel care a asistat impasibil la uciderea unor supravietuitori ai primului atac al indigenilor din Whangaroa, dupa ce acestia ii cerusera ajutorul. A fost o confuzie, bazata pe numele sau, asemanator cu cel al lui Te Puhi, unul dintre artizanii macelului. Pe de alta parte, Te Pahi acceptase in dar una dintre barcile de pe Boyd, ceea ce a atras atentia vanatorilor de balene. In infruntarea ce a avut loc, au murit intre 16 si 60 de Maori si un marinar. Realizand ca a platit pentru vina altora, Te Pahi a strans razboinicii ramasi si a atacat localnicii din Whangaroa pentru a se razbuna, insa a fost ucis candva in jurul datei de 28 Aprilie 1810.

Vestile despre tragedia navei “Boyd” au amanat cu cativa ani aparitia misionarilor crestini (pana in 1814). In Europa vestica a circulat o tiparitura care atentiona asupra riscurilor de a fi ucis si mancat in cazul in care acostai pe tarmul Noii Zeelande. Cativa ani dupa masacru, vizitele navelor occidentale in Noua Zeelanda au scazut pana aproape de zero.

sursa info : Wikipedia & internet

2 Răspunsuri

  1. Excelent, Klausen. Printre cele mai bune articole de pana acum. Felicitari!

    • multumesc. structura povestii nu imi apartine, insa ma bucur ca apreciezi ideea.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: