Last Vegas

In ciuda faptului ca este catalogata drept comedie, „Last Vegas” nu mi s-a parut deloc a fi asa ceva. Ma rog, poate ca incearca sa abordeze intr-un mod glumet realitatea hada a vietii umane materializata prin inexorabila scurgere a timpului alocat fiecaruia, insa nu mi s-a parut ca ar reusi sa transmita un mesaj optimist, in ciuda eforturilor. Este un film care brodeaza pe marginea constientizarii propriei  mortalitati si a nostalgiei adiacente sau aprelungirii etapei de negare a acesteia. Este un subiect dureros care putea fi si care a fost abordat in multe alte moduri. „Last Vegas” o face intr-un mod superficial, fara ca asta sa il devalorizeze. In primul rand, asta se datoreaza unei distributiii care poate fi usor incadrata in categoria „stelara”. Filmul se incadreaza in curentul care predica autoironia la adresa propriei conditii, curent la care au aderat, cu mai mult sau mai putin succes,  o multime de actori care, in ultimii zeci de ani, si-au transformat CV-urile in legenda. Nu cred, insa, ca am avut prea multe motive de a zambi, pentru ca, dincolo de spoiala de spectacol tipic vegasian, se ascunde o atmosfera al dracului de deprimanta.

Film bun dar in nici un caz o comedie.

Publicitate