Francisco Guillermo Ochoa Magaña este primul star autentic al acestui Mondial. Sau, in cel mai rau caz, al doilea, daca il includem in aceasta categorie si pe pustiul costarican Joel Campbell. Dincolo de tripla lui Müller, dublele lui Neymar sau Benzema, dincolo de magia unui Pirlo sau Messi, Ochoa este primul om pe care Mondialul brazilian il scoate cu adevarat la rampa. Fara campanii publicitare, fara forta financiara a gigantilor echipamentului sportiv, fara linguseala subiectiva a mass mediei, Ochoa vine de „nicaieri” (cu tot respectul pentru clubul Ajaccio sau forta mexicana numita Club America) si ridica o lume intreaga in picioare prin paradele sale senzationale, sfidand bunul simt al fotbalului. Care dadea peste 90% din sanse unei Brazilii care a jucat oricum dar nu slab, in seara asta.
Mexicul a jucat incredibil si a oferit o lectie. A demonstrat ca jocul defensiv nu este musai sa ucida fotbalul, ci il poate transforma, atunci cand este practicat cu inima, intr-o pledoarie pentru spectacol. Mexicul a fost o echipa superba si in atac si in aparare.
Sunt absolut subiectiv pentru ca Mexicul este a doua mea echipa favorita la Mondiale, iar asta de pe vremea lui Hugo Sanchez si Negrete. Mereu am spus ca mexicanii produc cele mai frumoase suturi de la distanta si nu am gresit nici la meciul asta. In opinia mea, unul dintre cele mai frumoase de pana acum, alaturi de Olanda-Spania si Anglia-Italia.
Lasă un răspuns