Archive for Iulie 2014

Eye Contact 255
Iulie 28, 2014

255

255 (1)

255 (2)

255 (3)

255 (4)

255 (5)

255 (6)

255 (7)

255 (8)sursa imagini : Smaila & internet

Vara prahoveana
Iulie 28, 2014

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

O cariera in 5 imagini : Claire Danes
Iulie 26, 2014

oc5i11

oc5i12

oc5i13

oc5i14

oc5i15

The Other Woman
Iulie 26, 2014

tow

Chestia ciudata la filmul asta este faptul ca , dincolo de subiectul superficial tipic unei comedii* de vara, pana la un anumit moment ai putea spune ca „The Other Woman” stoarce un acting peste medie, cele doua protagoniste ale primei jumatati a filmului avand momente in care par sa fi intrat cu adevarat in personaj. Avand in vedere mediul din care provin, nici nu m-ar mira asta, insa n-am stat sa verific CV-ul sentimental al fiecareia …

Problema este ca de la un punct incolo prestatia celor doua deviaza intr-un overacting pierdut de sub control iar din acel moment personajele isi cam pierd farmecul si credibilitatea. Iar unii spectatori, interesul … Cazul meu. Waldau ? … Ar fi trebuit sa ramana ceea ce este … Un Lannister …

Popcorn movie. Fara pretentii.

* exceptie fac cei care traiesc live experienta, pentru acestia filmul fiind o veritabila tragedie

Divergent
Iulie 26, 2014

dv

Poate este vorba doar de pur ghinion insa „Divergent” are o mare problema. Film sau carte. „The Hunger Games” a aparut inainte. Si astfel, din punctul meu de vedere, are atuul de a ma fi plictist deja. Inca un spectacol de acelasi calibru mi se pare un supliciu inutil si as putea paria ca nu sunt singurul care a gandit asta …

„Divergent” este o clona „THG” in acceasi masura in care Silverchair a intrat pe piata muzicala in anii ’90, ca o versiune atat de fidela a celor de la Nirvana incat multi dintre fanii originalului si-au pus intrebari asupra soartei lui Cobain. Myself included … Revenind la insuportabila versiune post-apocaliptica a celor doua distinse doamne (Collins & Roth) avem parte de aceeasi versiune pinky a universului pe care Mad Max l-a transformat in distopie cult. Personaje al dracului de stylish pentru o lume aflata in colaps, un personaj principal cliseu, cu un set de aptitudini care l-ar fi facut de cacat si pe primul Superman si care au ruinat complet recentul „Revolution”. Nu mai intru in amanunte pentru ca nu vreau sa fiu acuzat de misoginism …

Peste toate astea, lumea imaginata de duo-ul mai sus mentionat ma face sa cred ca le-a palcut al dracului de mult Ruby Rhod. Doar ca Besson a inserat o supradoza de ironie in personajul ala !!! Omul facea misto !!! … Nu cred ca dupa Apocalipsa va mai avea cineva chef de reality show-uri, nu cred ca vor exista costume Armani, neoane si interioare de otel si sticla. Nimic din toate astea. Va fi intuneric, pentru ca lumina va fi fost stinsa. Sau, cel mai probabil, eu vad viitorul altfel, fiind fanul unui alt subgen post apocaliptic …

Divergent este un film pentru o categorie de spectatori din care nu fac parte. Nu pot sa imi explic cotatia IMDB (7,2 !!!), pentru ca i-as da cu greu un sase. Insa gusturile nu se discuta iar un set de peste 80,000 de voturi spune destule. Am sa ma rezum a spune ca filmul nu mi-a placut.

Dulceata de pepene galben
Iulie 26, 2014

1

Am avut o tentativa cu ceva timp in urma, insa dulceata mea de pepene galben cu lime a fost o catastrofa. Vreun kilogram dintr-o chestie insuportabil de amara care a avut un final tragic, la cosul de gunoi. Dulceata de pepene galben a celor de la Mega Image face, insa, toti banii. Nu este foarte scumpa, undeva in jur de 8-9 RON. Merita o incercare …

2

Lumea in care traim
Iulie 23, 2014

alict1

alict2

alict3

alict4

alict5

alict6

alict7

alict8sursa imagini : SA SI SA

Blue Ruin
Iulie 23, 2014

brui

„Blue Ruin” este o surpriza de proportii. Placuta, am curajul a afirma asta. Este o „revenge story” scoasa din context. Filmul focuseaza la maximum, precum un aparat foto high-tech in mainile unui paparazzo avid, cautand detalii de la mile distanta. Nu exista nimic in afara foamei de razbunare a personajului principal. Nimic. Doar el si victimele sale, lumea exterioara manifestandu-si existenta doar prin trecerea pasagera prin fata camerei a unui personaj absolut pitoresc. Nu ma asteptam la un blacker pur sange intr-un film de tipul asta. Surpriza a fost imensa iar personajul lui Devin Ratray … absolut memorabil. Ca o mica paranteza, omul asta este nimeni altul decat „Buzz” din Home Alone …

Revenind la „Blue Ruin”, filmul are un ritm lent. Iar personajul principal, interpretat excelent de Macon Blair, mi-a adus aminte de un alt protagonist, Kevin Corrigan, incantator in „Some Guy Who Kills People”. Acelasi personaj inspid, cu aparente de victima, capabil a surprinde, insa. Dupa o prima parte in care producatorii au riscat a isi pierde spectatorii, filmul erupe intr-o brutalitate demna de un scenariu quentinian. Nu ma asteptam la asa ceva si cred ca filmul este capabil a intoarce cateva priviri. As spune ca, exceptand horror-ul grindcore, este cel mai greu de suportat film de la „The Impossible” incoace. Sau, ma rog, dintre filmele pe care le-am vazut.

Cred ca „Blue Ruin” isi merita cotatia actuala, de 7,1, acordata de IMDB. O mica bijuterie …

 

Shapes …
Iulie 21, 2014

sha1

sha2

sha3

sha4sursa inagini : ETI

… dovada ca si un computer geek poate produce … arta .

O cariera in 5 imagini : Robert Carlyle
Iulie 20, 2014

oc5i6

oc5i7

oc5i8

oc5i9

Carlyle a stralucit, din punctul meu de vedere, in „The Rise of Evil”. Cred ca doar Ganz l-a mai interpretat atat de bine pe Hitler. Chaplin este in afara concursului …

Need for Speed
Iulie 20, 2014

nfs

Personal, am incheiat socotelile cu „mania NFS” prin preistoria acesteia, odata cu aparitia lui „Porsche Unleashed”, asa ca am doar o vaga idee asupra felului in care a evoluat de-a lungul timpului. Astfel, pot spune ca filmul aduce destul de bine cu atmosfera primelor editii ale jocului, dar doar in prima sa parte . Urmeaza zona de mijloc in care am avut senzatia ca asist la o varianta motorizata a unui film din seria „Lassie”. Adica, un personaj non-uman, cu patru picioare/roti, care depaseste in fuga o serie de piedici, in incercarea de a lupta pentru dreptate si, eventual, de a „salva ziua” … Ultima parte a filmului este o reclama destul de bine realizata pentru fenomenul „Gumball 3000”, o chestie pe care am sfarsit prin a o detesta, cu toate ca am inceput ca un admirator al acesteia …

Nu ai prea multe de admirat la filmul acesta pentru ca este lipsit de orice urma de acting, filmat intr-un mod menit a imprima un ritm cat mai alert, fiind tributar prin asta francizei „Fast & Furious”, mod care risca a obosi, si pentru ca are dialoguri absolut insipide asezonate cu un umor destul de fad. Partea cea mai naspa este aceea ca filmul pare a fi realizat de un club de amatori de curse ilegale, venind la pachet cu incercarea de a justifica intr-un fel, oricare ar fi acesta, pasiunea acestora pentru viteza. In detrimentul sigurantei celorlati „neinitiati”, bineinteles … Nici nu vreau sa ma gandesc ce poate introduce filmul asta in mentalul unei beizadele autohtone, stapana peste cateva sute de cai. Putere …

Singurul lucru bun la filmul asta ar fi faptul ca este lipsit de fitele tip Vin Diesel. In rest este un film de vacanta. Masinile sunt senzationale, peisajele la fel, iar reintalnirea cu Aaron Paul placuta, desi acesta se afla la ani lumina de rolul care l-a facut remarcat. Acelasi lucru se poate spune si despre Dominic Cooper, daca luam ca punct de reper fabulosul dublu rol din „Devil’s Double”. Imogen Poots … la fel. De aceea am si ales posterul asta 🙂 …

 

Dawn of the Planet of the Apes
Iulie 20, 2014

dpoa

Am avut mari asteptari de la acest film, cel mai asteptat al anului, din punctul meu de vedere, alaturi de reboot-ul „Godzilla”. La foarte putin timp dupa ce am vazut aceasta ultima aventura in lumea tulburatoare a lui Pierre Boulle, as putea spune ca „DPA” mi-a adus mai multe satisfactii decat noul „Godzilla”, in ciuda faptului ca as fi pariat hotarat pe al kaiju …

In primul rand, nu am ce reprosa acestui film, chiar daca, inevitabil, sfarseste prin a se incalci intr-o multime de clisee. Insa, prima parte a filmului, pana la intrarea in scena a speciei umane, este absolut fascinanta. Cea mai buna punere in scena a lumii imaginate de Boulle. Impresioneaza forta bruta a personajelor si pot spune, fara teama ca m-as putea insela, ca am vazut cele mai inspaimantatoare maimute de la gorilele albe din „Congo” incoace.

Din punct de vedere al reprezentarii unei lumi post-apocaliptice, „DPA” este senzational, la nivelul „I Am Legend”. O incantare vizuala. Dealtfel, cred ca filmul nu prezinta fisuri vizibile in ceea ce priveste efectele vizuale, privind din perspectiva unui profan in astfel de domeniu. Simienii tind spre perfectiune si , deocamdata, nu imi pot inchipui ce se poate imbunatati din punctul asta de vedere, cu toate ca  progresele in materie de CGI nu inceteaza sa uimeasca.

Acum, nu stiu in ce masura se poate lua asa ceva in considerare, dar avand in vedere faptul ca estimaz a nu fi departe vremea in care un personaj animat de computer ar putea concura cu succes in lupta cu personajele umane,  cred ca acest incredibil „Caesar” ar fi greu de batut in lupta pentru premiile importante ale anului. Echipa din spatele filmului a creat un personaj fabulos, socant prin credibilitatea si umanitatea gesturilor sale.

Mi-a placut coloana sonora, care reuseste sa mentina o permanenta stare de tensiune. Si m-a impresionat credibilitatea scenariului, chiar daca, asa cum am spus deja, asta inseamna sa faca un serios compromis, acceptand in lumea filmului o serie intreaga de clisee, majoritatea afectand brutal imprevizibilitatea firului epic. Insa, sunt absolut convins ca aceste clisee nu sunt altceva decat expresia realismului acestei imaginare ciocniri intre civilizatii. Rezistenta la reforma este una dintre cele mai naturale reflexe ale individului comun iar ceea ce decurge din asta, vezi scenariul „DPA”, s-a intamplat deja, de-a lungul istoriei umane. Filmul nu inventeaza nimic si nu abereaza. Este pur si simplu onest. Nu vorbeste, musai, de maimute sau fiinte mitologice sau extraterestrii. Vorbeste despre oameni. Ceea ce il face un „must see”, dincolo de senzationalele-i efecte speciale …

Nu cred ca este un film de peste 8, daca te referi strict la valoarea mesajului, destul de banal, dealtfel. Nu cred ca acest film provoaca mai multa emotie decat primul film al francizei, pe care l-am vazut, candva, inainte de Revolutie. Copil fiind, am plecat atunci revoltat la adresa simienilor iar acel sentiment nu l-am uitat nici astazi. „DPA” nu ofera asa ceva, sau , in orice caz, nimic memorabil la acest nivel. Cu exceptia unor efecte speciale care impun un nou standard, asa cum au facut-o, la vremea lor, „Avatar”, „Pacific Rim” si, cu voia Dvs, ultimul „Godzilla”.

„DPA” ramane, insa, un film excelent. Excelent.

ps. De trecut cu vederea prestatia lui Kodi Smith McPhee. Pacat… Individual asta a stralucit, candva, in cel mai mare film din istorie 😉 … The Road.

Captura zilei 19.07.2014
Iulie 19, 2014

1

2

3

Tyrant
Iulie 18, 2014

tyr

Noul serial al celor de la FX ar fi trebuit sa starneasca ceva emulatie in randul celor pentru care „Homeland” inseamna ceva. In cel mai rau caz ar fi trebuit sa indulceasca asteptarea pana la noul sezon al hit-ului semnat Showtime. Well …in cazul acesta „worst case scenario” a fost mult subevaluat. „Tyrant” este o pacaleala. Are o cotatie decenta pe IMDB insa, in opinia mea, nu si-o merita.

Primul lucru care jeneaza este engleza vorbita. Este vorba de actori care pot vorbi o engleza impecabila si care dau gres incercand sa o „poceasca” catre un accent Middle East cat de cat credibil. In al doilea rand, serialul dezamageste crunt, avand in vedere ca este compus aproape in intregime din scene indoor. Deja, de la al treilea episod, serialul seamana extrem de mult cu telenovelele semnate de MediaPro. Nu ca ar fi un lucru rau, dar exista perosane pe care acestea nu le-au cucerit … Cred 🙂 …

Un scenariu plasat intr-un stat imaginar, ceea ce dilueaza enorm experienta traita in ciuda faptului ca unul dintre personaje este o copie destul de exacta a lui Uday Hussein. Actiunea se ramifica intr-un mod pueril si previzibil iar un alt lucru care trage in jos serialul este faptul ca incearca sa surprinda o cultura, o tara, un popor, folosind un numar extrem de restrans de personaje care relationeaza destul de dubios. Practic, teroristul numarul 1 al tarii este iubitul fetei celui mai bun prieten al fratelui celui care conduce tara … A dracului coincidenta …

Iar partea aia cu poponarii mi se pare chiar de cacat … Nu vad care este scopul, in afara unor mesaje subversive …

The Strain. O prima impresie …
Iulie 17, 2014

ths

Avand in vedere ca am citit (si mi-a placut) prima parte a trilogiei, as spune ca primul episod al serialului produs de Guillermo del Toro  nu a avut prea multe surprize in tolba. Asta, insa, nu ma impiedica sa declar ca sunt incantat de ceea ce a iesit in urma ecranizarii cartii semnat de del Toro si Hogan. Chiar daca ma asteptam la o amprenta mai vizibila a stilului del Toro, as spune ca serialul are parte de o atmosfera indeajuns de bine elaborata pentru a intra in categoria serialelor „must see” ale momentului.

„The Strain” aduce o reinterpretare interesanta a mitului vampirului, iar efectele speciale puse de del Toro in slujba proiectului mi se par cel putin decente. Per ansamblu, pilotul depaseste nivelul unui serial SF oarecare, atingand, in anumite momente nivelul unui film cu pretentii de blockbuster.

Ma bucura enorm aparitia acestui serial si imi dau seama ca 2014 si anii ce vor urma, cu „The Strain”, „American Horror Story”, „The Walking Dead” si „Penny Dreadfull” pe grila, dau din ce in ce mai mult senzatia ca asistam la o epoca de aur a serialului horror. Cuvinte mari, dar nu imi amintesc de o alta perioada care sa poata pune pe masa un numar atat de mare de seriale de gen atat de bune … Cu tot respectul pentru varianta masculina a lui Buffy. „Supernatural”, vreau sa zic …