O cariera in 5 imagini : Paolo Villaggio

oc5i1

oc5i2

oc5i3

oc5i4

oc5i5

In opinia mea, cel mai bun comediant al epocii „post alb-negru” …

Anunțuri

19 răspunsuri

  1. Sincer să fiu, mai mult mi-au plăcut comediile lui Lino Banfi, mai înţepător, direct şi – de ce să fiu măgar să nu recunosc – prezenţa de multe ori a lui Edwige Fenech în distribuţie a contat decisiv. 😀

    Am văzut multe filme din seria Fantozzi, cu ani în urmă. Personajul îmi pare mai mult o satiră socio-politică, funcţionarul modest, supus, chinuit de probleme personale peste cele de serviciu. Paolo Villaggio, omul, nu se identifică deloc cu personajul său, desigur.

    Mă bucur totuşi să văd că pe undeva mai există interes şi pentru cinematografii alta decît blestematul de Hollywood. 😉

    • sincer, chiar m-am oprit putin inainte sa aleg personajul postulu, pe cine sa aleg : Villaggio, Banfi, Laura Antonelli sau Gloria Guida. L-am ales pe PV pentru ca este preferatul meu, dar o sa vina si randul celorlalti …

      Banfi a fost un comic foarte tare insa nu cred ca a produs un personaj la nivelul Fantozii/Fracchia. Oricum, ambii, LB/PV, se completau de minune in filmele in acre au jucat impreuna (In Fracchia, la Belva Umana sunt bestiali).

      Din anii ’90, cand aveam canalele lui Berlusconi pe antena TV, am indragit comedia italiana veche. Dar n-as injura Hollywood-ul 🙂 … Nu stiu ce m-as face fara el …

      • Da, tot în vremurile acelea am luat şi eu contact cu televiziunea şi cinematografia italiană. Eram 24/7 pe Italia1, iar pe RT4 sau Canale5 nu intram decît foarte rar spre deloc fiindcă nu mă atrăgeau show-urile de acolo (care au ajuns mai apoi la noi, mult schimonosite şi depravate).

        Am uitat multe lucruri de atunci, n-am mai avut posibilitatea să-i urmăresc (iar de ceva vreme am renunţat complet la TV). Limba o mai bunghesc cît de cît, dar lipsa de experienţă se vede.

        Nu-mi amintesc să fi văzut „Fracchia”, însă „Scuola di ladri” şi „Il secondo tragico Fantozzi” le am pe undeva. O problemă ar fi că Villaggio are o pronunţie greoaie, gen „prune-n gură” şi uneori se înţeleg greu dialogurile. Banfi are acel stil inconfundabil de-a stîlci unele cuvinte pronunţînd E în loc de A. Boldi mi s-a părut slăbuţ, inferior celor doi, dar poate n-am prins eu prea multe filme de-ale lui.

        Au fost vremuri frumoase atunci, comediile erau încă de actualitate, oarecum. Sau poate sîntem noi nostalgici…? 🙂

        Ce mă deranjează la Hollywood-ul secolului 21 e că a uitat să facă filme cu actori în carne şi oase, se bazează în mult prea mare măsură pe CGI, iar unele efecte sînt atît de nenaturale încît îmi provoacă greaţă. Ştiu că încă mai sînt cîţiva – puţini – actori care insistă să-şi joace personal cascadele, fără (prea multe) efecte speciale – cum ar fi Tom Cruise, că tot vorbeai de el la un film recent, însă marea majoritate parcă au uitat şi de mimică şi de feeling, iar asta strică complet filmul. Oare machiajul prea intens să fie de vină, sau prea mult botox/silicon/etc pentru a opri trecerea timpului?

        Oricum, de ceva vreme am început să caut alte cinematografii decît cea americană şi chiar dacă nu aveau acel fast (inutil) şi efecte, am găsit cîte ceva care să transmită un mesaj realmente uman; fie filipineze, fie japoneze, fie coreene, tailandeze, franceze, daneze, norvegiene – filmele acelea au fost pe placul meu. Dar poate că mă mulţumesc eu cu prea puţin. 🙂

        Mă retrag pînă nu monopolizez comentariile. O seară plăcută! 😉

      • Boldi nu mi-a placut nici mie. Banfi mi se pare ok, insa, in afara de Villaggio, preferatii mei erau Franco Franchi si Ciccio Ingrassia. poate cel mai bun cuplu de la S&B.
        nici eu nu ma prea uitam la R4 sau C5, Italia 1 era de baza. nu stiu daca am mai vazut un canal atat de bun de atunci. poate sunt doar nostalgic, insa, dar nu imi amintesc de crime sau jegul care curge, la noi, din TV.
        daca compar None la Rai cu ce se intampla acum la noim, pe intervalul 17-18, intru in coma. iar emisiune ca Mai Dire Gol nu cred ca se va mai face , cu tot respectul pentru Gainusa&Co.

        Legat de Hollywood, nu stiu ce sa zic. daca ar lipsi ar fi naspa. parca nu m-as putea uita doar la productii europene, de exemplu. imi place masinaria de vise, sincer sa fiu. imi place cand functioneaza la viteza maxima …

      • În timp ce Villaggio produce personaje mai „kosher” şi pretinde un public oarecum educat căruia să-i prezinte o morală drept concluzie, Banfi dă viaţă unor personaje mai din topor, vulgare, evident pentru un public mai puţin sofisticat şi pretenţios. Pentru o seară de comedie pură, fără pretenţii, la o bere şi-un castron de crănţănele, Banfi e alegerea corectă, în opinia mea. 🙂

        Era cît pe ce să uit de Franco e Ciccio! Am văzut multe dintre filmele lor pe atunci, alte porţii de comedie „populară” maximă. Cred că într-un fel au fost mai buni decît Laurel & Hardy fiindcă ultimii aveau gaguri cam prea elaborate şi prea „inteligente” uneori.

        „Non è la RAI” parcă era cu Ambra Angiolini ca prezentatoare, la un moment dat. Mă uitam şi acolo, cînta binişor fătuca şi cîteva dintre fetele ei. 🙂 Îmi amintesc de „T’appartengo”, una dintre piesele ei de început. Am avut chiar o casetă audio cu ea, luată de pe piaţă, ce se găsea pe atunci la noi.

        Deşi „Mai dire gol (del lunedi)” era zice-se despre fotbal, te cocoşai de rîs la poantele lor. Nu am fost niciodată pasionat de sportul ăla, dar mă uitam numai pentru panaramă. 😀 Mi se pare că a fost şi Mircea Lucescu pe acolo la un moment dat, dacă nu confund emisiunile.

        Dar cel mai important lucru dintre toate, pentru mine, a fost karaokele lui Fiorello, de unde am învăţat scrierea corectă vizavi de pronunţie, dincolo de piese mai vechi şi frumoase care nu răzbăteau altfel la noi. Am prins şi perioada cînd a predat ştafeta lui Fiorellino, fratele lui mai mic, dar nu a mai fost acelaşi lucru.

        După ce au scos programele Mediaset din grilă ştiu că am avut vreo cinci ani în care nu am avut TV şi nu m-a mai interesat mizeria media românească. De vreo doi ani şi ceva am renunţat iar la TV, de data asta definitiv. Încerc să-mi protejez ficaţii de o eventuală hepatită produsă de scîrba televizată. Prefer să rămîn cu amintirile frumoase.

        Cît despre Hiollywood, nu neg că au avut producţii de valoare, în special înainte de 2001 şi poate cîteva, foarte puţine după aceea, dar în ultima vreme e extrem de greu să găsesc ceva care să mă impresioneze cu adevărat. Poate o fi şi vîrsta şi experienţele de viaţă care mi-au întărit carapacea…

        Apropo, am reuşit să văd „Bonnie e Clyde all’italiana” şi mi-a plăcut cel mai mult dintre toate cele prezentate în articol (în afară de „Professor Krantz”, nu l-am găsit). Cazzo, are Ornella Muti nişte copane de-ţi vine să te urci pe pereţi! 😆 Ah, de-aş avea Maşina TImpului (şi-a Spaţiului! :lol )…

        Hai că m-a luat cu nostalgii… S-auzim de bine! 😀

  2. Da, Banfi produce un tip de personaj ceva mai sofisticat, mai smecher, mai … „romanesc”, as spune. Villagia aduce pe ecran ghinionistul absolut. E greu de inteles cand vorbeste, pentru ca balbaiala sa este voluntara, face parte din rol. Banfi vorbeste ca pe strada, am senzatia ca este o italiana rurala, sau sudista (dar nu ma pricep ca n-am avut norocul de a ajunge in Italia cu toate ca ocazii au fost).

    Da, cred ca am vazut si eu casete cu Ambra, dar n-am luat, ca altul era domeniul meu 🙂 ins, chiuleam cu colegii de la ultimile ore si ne uitam la show-ul ala. salivand, eventual 🙂

    Dupa MAi dire gol am ramas fan pe viata al celor trei „Aldo Giovanni e Giacomo”. cu toate ca am incercat sa vad stand-up prestat de ei si nu m-a incantat. dar personajele dela MDG erau dementiale. Mai ales „Nico e i sardi”

    La Karaoke ne uitam seara, in timpul saptamanii, inainte de film, daca imi aduc aminte bine … emisiune bestiala , nu stiu cum de nu a ajuns la noi formatul. au venit alte cacaturi, insa …

    Ornella mUtti ? Nu mi-a placut niciodata. Nici Fenech … Gloria Guida, insa … 🙂

    • Cred că aş putea face o paralelă aproximativă între Banfi-Villaggio şi Vacanţa mare-Divertis (parcă aşa se chemau?). Mie mi-au plăcut ‘Vacanţa mare’ fiindcă erau mai direcţi, mai lejeri, mai din popor. Divertis aveau chestii prea elaborate care le ştirbeau umorul, farmecul. Aşa şi cu Banfi-Villaggio.

      Mi se pare ciudat că nu-mi aduc aminte absolut nimic cu Gloria Guida. Ai ceva deosebit de recomandat ca să-mi pot aduce aminte?

      • pai, a aparut in seria „La liceale” , cu Alvaro Vitali. Si Banfi, dar nu mai stiu daca a jucat in toate partile francizei.
        Cam tot CV-ul tipei face parte din italian sex comedy, asa ca nu te astepta la cine stie ce … valoare. dar erau funny de privit, prin anii ’90.

      • Da, era ceva cu adevărat amuzant şi e valabil şi pentru astăzi. O să caut cîndva ceva cu Gloria, să-mi împrospătez memoria. 🙂 Nu ştiu dacă dau de seria „La liceale” pe undeva. Parcă mi-e cunoscut numele seriei, e posibil să fi văzut cîte ceva atunci, pe vremuri.

      • o gasesti, dar o obtii ceva mai greu, daca intelegi ce vreau sa spun 🙂

      • Da, înţeleg. 😉 O să caut după ce reuşeşesc să fac loc pe un HDD, cîndva. E o harababură în computere la fel în capul meu. 😀
        Dacă ai ceva link-uri, îmi poţi trimite pe mail, dacă vrei. Dacă nu, mă descurc eu cumva. 🙂

      • majoritatea filmelor italiene vechi le am gasit prin anii ’90, cand dadeai de ele mai usor. acum cred ca tine de noroc sa mai gasesti ceva …

      • Pe vremea aia era reţeaua eD2k în floare. Acolo găseai vechituri cu duiumul. Programul oficial şi site-ul (emule-project.net) sînt traduse de mine, cu ani în urmă, aşa că ştiu bine despre ce e vorba. 😉
        Acum au distrus „poliţaii netului” toate reţelele P2P, au mai rămas torentele care sînt probabil controlate tot de ei. O, tempora…!

        Dacă fac loc pe undeva pe vreun HDD şi le ai la îndemînă, poate le pui pe un stick-două şi ne întîlnim să le trag. Că doar nu-i atît de mare Ploieştiu’ ăsta… 😉

      • Ploiestean ?!?!? 🙂 cred ca esti primul blogger local care ma baga in seama, in vreo sase ani de cand am blogul asta 🙂
        nu stiu ce sa zic, n-as vrea sa fac promisiuni pe care nu le pot tine. sunt cam asocial si n-am iesit niciodata din anonimat, asa ca …

      • Întîmplarea face că. 🙂 Nici eu nu-s fan meeting-uri şi alte chestii, mă trage-n jos sărăcia, da’ cînd a fost să fie nu m-am sfiit să mă văd cu cîte cineva care-a avut drum pe-aici, ba am urcat şi-ntr-un tren spre Bucureşti odată. Evident nimic nu-i obligatoriu, am zis şi eu. Nu mă bag cu anasîna în sufletu’ omului. 🙂

    • ai avut curaj 🙂 singurul blind date la care m-am dus,pe la 19 ani, a decurs catastrofal. cred ca, de atunci, am ramas cu ceva sechele 🙂 …

      • Cînd e vorba de legături amicale nu am reţineri, de ce-aş avea? Cum vorbesc aici în virtual o fac şi în real, nu e diferenţă; ba poate mai puţin spre deloc versificaţie instantanee, că nu ştiu de ce dar rimele se duc mai degrabă în degete decît pe limbă. XD

        Blind date-uri în adevăratul înţeles al expresiei nu am avut şi nici nu cred să se întîmple de-acum, dar never say never. Oricum, nu te-aş putea considera blind date, că nu-s trecut în tabăra cealaltă – în pofida părului un pic mai lung. XD

        O zi frumoasă în continuare! 🙂

      • nici nu ma gandisem la blind date in sens clasic 🙂

      • Sînt convins de asta, da’ nu-mi place să las any loose ends, cel puţin pentru vreun alt cititor rătăcit pe aieste meleaguri. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: