Cu tuse de macabru dantesque, amestecand clisee si mizand pe un stil controversat, found footage, filmul lui Dowdle intriga. Sau produce confuzie. Depinde in ce dispozitie te afli. Nu stiu cat de inspaimantator poate parea un astfel de film, mie nu mi s-a parut cine stie ce, insa pot spune ca zgaltaie oarecum senzatia de comfort daca nu prin cine stie ce fiori macar prin cateva momente de claustrofobie indusa, mai ales in prima sa parte. Din punctul meu de vedere, „As Above, So Below” nu este mai bun decat Quarantine, pentru a ma limita strict la CV-ul lui Dowdle, insa ramane un horror acceptabil. As spune ca, prin faptul ca s-au jucat putin cu reprezentarea infernului, cei din spatele filmului au demonstrat ceva cojones. Iar faptul ca au deviat macar in acest caz de la clisee, confera filmului o oarece valoare.
Bun. Mi-a placut.