Anonymous
ianuarie 31, 2012

 

Prima data cand am avut de-a face cu o versiune atipica a lui Shakespeare a fost atunci cand am vazut senzationalul „Shakespeare in Love”, in opinia mea unul dintre cele mai bune filme ale anilor ’90. Pana atunci, il percepeam pe marele scriitor ca pe icoana aboluta a literaturii engleze. Si nu numai … desi ma cam chinuise prin scoala, cand o profesoara zeloasa ne impusese la un moment dat un rezumat al uneia dintre celebrele-i piese.

Astfel ca o abordare oxfordiana a adevarului despre Shakespeare nu avea a imi face rau, desi stiam cate ceva despre ce puteam vedea. Filmul mi-a depasit total asteptarile, mai ales ca avea o cotatie pe IMDB care mi-a starnit ceva indoieli.

De fapt plecam de la o idee preconceputa, pentru ca filmul nu prea are de-a face cu William Shakespeare, omul, care are un rol relativ periferic. Este vorba mai degraba despre o epoca a carei voci a devenit obscurul actor. Dincolo de piese punerea in scena a pieselor care l-au facut celebru, si care domina o buna parte din timp.  avem parte de o alta piese, de fundal, bazata pe o epoca in care teatrul, arta, devin un instrument prin care se darama bariere, se resping taboo-uri, un instrument prin care se manifesta o stare de spirit. Epoca elisabetana isi pierde din importanta, cutumele sale devenind mici si insignifiante pe langa „privilegiul de a fi existat in perioada in care a scris unul dintre cei banuiti a fi in spatele operelor lui Shakespeare,  Edward de Vere, 17th Earl of Oxford.

Povestea este destul de alambicata si greu de urmarit pana in momentul in care itele incep a se descalci. Actingul este insa senzational, decorurile sunt fantastice, aducand in fata spectatorului o Anglie elisabetana extrem de realista, in ciuda faptului ca majoritatea scenelor au parte intr-un decor stramt, mai mereu indoor. Si cred ca este prima data cand pot spune ca m-au dat pe spate costumele. Vanessa Redgrave arata exact precum Queen Elizabeth I din picturile de prin muzee. A, da, vad ca are sanse la un Oscar, pentru chestia asta. O saansa mare, dupa parerea mea.

Foarte inspirat debutul, extrem de personal, adresandu-se direct spectatorului. Un artificiu care induce intimitate, ca atunci cand iti este soptit un secret. Lispa aplauzelor de la final, desi surprinzatoare, lasa audienta in compania propriilor ganduri, povestea dainuind inca, mult timp dupa ce filmul isi va fi sfarsit reprezentatia.

Desi parerile tind a fi negative pe Rotten Tomatoes, cred ca asta se datoreaza faptului ca filmul abordeaza o zona a artei care, in forma sa originala, nu este prea usor digerabila. Insa odata ce ai trecut peste pretiozitatea limbajului shakespearian si peste labirintul intrigilor epociii elisabetane, obtii un film exceptional.

6,9 ?! … As spune … peste 7.5. Excelent.

A fost Shakespeare un impostor ? … Sincer, cred ca ar trebui sa fim multumiti ca A FOST. Pur si simplu …