„Limitless” este un film bun in ciuda faptului ca, desi se agata de mai multe genuri, nu reuseste sa se incadreze in vreunul. Nu este un SF, nu este un film cu gangsteri si nu este nici un film desprins din lumea afacerilor. Nu este nici macar o comedie urbana si nici pe departe un thriller cyberpunk. Aduna insa elemente disparate si in ciuda unor momente de confuzie reuseste sa puna la dispozitie 105 minute de produs cinematografic de calitate.
Afisul straluceste prin prezenta lui De Niro, care, distribuit intr-un rol nu atat de important, pare a fi ramas blocat in rolul Jack Byrnes, danad parca senzatia ca nu se simte in largul sau in pielea lui Carl Van Loon. Ar putea fi insa doar o impresie.
In schimb, Bradley Cooper are o prestatie de zile mari, jucand doua roluri intr-unul singur, navigand cu succes intre un geniu al matematicilor aplicate in economie si un scriitor ratat.
Cu un buget modest, ceea ce l-a transformat deja intr-un succes de casa, filmul propune o tema veche : ce ar fi daca o persoana ar putea brusc sa acceseze 100% din potentialul propriului creier. Ce nu am reusit sa deslusesc a fost morala acestei povesti, insa este p, probabil, vorba despre confuzia care caracterizeaza pe alocuri povestea lui Eddie Morra.
7,3 pe IMDB si 70% freshness pe Rotten Tomatoes (6,4).
Un film foarte bun, daca nu memorabil. Un singur punct slab: maniera de filmare care, uneori, poate da dureri de cap celor care sufera de :motion sickness” …