The Truth About Emanuel
mai 2, 2014

Productia indie „The Truth About Emanuel” brodeaza pe marginea nebuniei. Sau a caracterului obsesiv, insa, profan fiind in domeniu, am sa imi permit sa le confund. Nu am reusit sa deslusesc esoterismul din spatele scenariului, insa am apreciat prestatia englezoaicei Kaya Scodelario, pe acre o remarcasem (vizual) in „Now is Good”, si, evident, prestatia redutabilului Alfred Molina.  Cei doi au, dealtfel, cea mai buna scena a filmului, un dialog intens in memoria unuia dintre personajele lipsa dar extrem de importante pentru mecanismul actiunii. La capitolul distributie nu ar trebui omisa  nici Jessica Biel. O actrita care tine mortis sa se desprinda de statutul de sex simbol (only). Demers reusit, in opinia mea …

Filmul semnat de Francesca Gregorini este lent si destul de confuz, insa cred ca aceasta din urma este o stare pe care regizoarea a urmarit-o. In afara de doua momente clar identificabile, in care tensiunea este livrata intr-o doza indeajuns de condensata pentru a te smulge din bratele somnului, nu ar fi prea multe motive de entuziasm. Este, insa, tipul de film care smulge aplauzele celor cativa spectatori prezenti in sala, la finalul proiectiei in cadrul vreunui festival pentru cinefilii hardcore. Ma rog, este un mod de a il descrie, filmul avandu-si premiera la Sundance.

Nefiind indeajuns de sofisticat pentru a digera complet simbolismul pus in scena de „The Truth About Emanuel”, o sa spun doar ca nu mi-a placut.

Abduction
decembrie 27, 2011

 

Pentru un film canibalizat de catre critica, „Abduction” nu da deloc rau la un prim contact. Nici pe departe. Cel mai prost film pe care l-am intalnit anul acesta se numeste „Empty” si are o cotatie cu doar 0.1 puncte IMDB mai mica. Intre cele doua filme nu exista insa termeni de comparatie. Ar fi crud sa spui asta …

„Abduction” seamana intrucatva cu un film destul de bine cotat, „Cellular„, doar ca acolo starurile principale sunt de cu totul alt calibru. In cazul filmului de fata cei doi tineri protagonisti fac eforturi insa nu reusesc sa treaca peste viziunea pe cat de idioata pe atat de surprinzatoare a unu regizor de talia lui John Singleton, de a se alinia trendului general de a il „vinde” pe Lautner drept urmatorul sex symbol al cinematografiei americane. Problema este ca nu intreaga masa a amatorilor de filme are undeva intre 13 si 17 ani, si nici nu scoate tipete isterice la vederea „varcolacului” nascut in Grands Rapids, Michigan. Oricum, aceasta masa de manevra a reusit sa aduna vreo 80 milioane USD ceea ce transforma „Abduction” intr-un succes de box office, in acelasi timp cu a fi pulverizat de catre opinia publica cinefila.

Probabil, cotatia filmului i se datoreaza lui Lautner, care poate fi orice, insa, deocamdata cel putin, are probleme in a deveni actor. Oprobiul public „castigat” in urma ultra-siropoasei si mult prea des reincalzitei saga Amurg, il urmareste si o va face destul timp, mai ales pentru faptul ca nu are nici carisma si nici talentul lui Pattison, care il vor ajuta, cu siguranta, pe acesta sa treaca de stadiul povestii cu vampiri. Lautner pare o replica masculina a papusii Barbie, imaginea sa fiind un de … cauciuc. Sintetica. Deloc originala. Rapat, in ciuda eforturilor tanarului de a intra in rol.

Altfel, filmul are un subiect bun dar care se abate de la  ideea originala a rapirilor de copii, ceea ce ar fi putut produce un film mare in locul unei povesti cu spioni deloc iesita din comun. Cativa actori mari de tot (Weaver, Molina) sau cel putin foarte experimentati (Nyqvist) si un buget destul de generos duc la un rezultat destul de bun daca pleci de la ideea ca ai dat bani sa vezi un film de „4 si un pic”.

Nu este un film dezagreabil. Watchable.  Undeva in jur de 6.

Rango
iunie 3, 2011

 

Despre acest film am citit prima oara pe blogul Laurei. Nu am avut mari sperante, iar debutul suprarealist nu mi-a livrat un surplus de incredere.

Filmul evolueaza destul de incert in primul sau sfert, abordarea mult prea filozofica a sbiectului parand prea pretentioasa pentru o animatie. Ulterior,realizezi ca aceatsa animatie este orice dar nu un film pentru copii. Eliberat de astfel de asteptari, ajungi a igera mai usor umorul subtil si animatia in sine, care ofera cele mai grotesti ca sa nu spun hidoase personaje pe care l-ai putea gasi in universul desenelor animate, asa cum a avoluat el pana in ziua de astazi, subordonata total dominatiei CGI.

Cand spun personaje grotesti, ma refer strict la aspectul acestora, pentru ca, altfel, animatia este absolut incantatoare, fiind, evident, un pas inainte in acest domeniu. Vocile se pliaza perfect in peisaj, iar coloana sonora este senzationala.

Daca ar fi sa il compar cu Rio, as spune ca este net superior, desi nu beneficiaza de culorile oferite de aventura braziliana a papagalului Blu. AMbele filme sunt caracterizate de un umor subtil sau, in mare parte, lispa oricarei forme de umor, insa „Rango” are avantajul ca nu foloseste personaje ce ar trebui sa fie amuzante. Isi asuma, practic, conditia.

7,7 pe Imdb si 88% freshness pe Rotten Tomatoes, doua cotatii care vorbesc despre un film bun de tot. Perfect adevarat, daca reusesti sa treci de confuzia de la inceput.

An Education
decembrie 6, 2010

O discutie intre Adina si Marian mi-a atras atentia asupra unei productii britanice din  2009, care, in ciuda distributiei interesante, nu mi-ar fi batut vreun clopot …

Am avut astfel ocazia sa vad un film exceptional despre un vis aproape sfaramat sub greutatea ipocriziei … Un film despre inocenta si interese meschine … Un film despre minciuna care poate schimba brutal vieti …  Un film despre inteligenta sclipitoare si ignoranta, despre mercantilism si bune intentii …

„An Education” este o coming-of-age-drama plasata in anii Anglia anilor ”60,  impunand atentiei cateva prejudecati legate de conditia si rolul femeii, care , in anumite cercuri sociale sunt inca valabile.  Cu trei nominalizari la Oscar, nefructificate, filmul lasa in urma interpretarea impecabila a lui Cary Mulligan si suportul pe masura oferit de Peter Sarsgaard dar mai ales de catre Alfred Molina.

7,5 pe Imdb si 7,8 pe Rotten Tomatoes (94% freshness !!!) demonstreaza clar valoarea filmului. Argumentul suprem ar putea veni insa in urma vizionarii filmului. Ceea ce ar fi o excelenta idee …