La piel que habito
ianuarie 14, 2012

 

Involuntar, am ajuns am ajuns a compara acest film cu un succes urias al anilor trecuti, filmul argentinian „El Secreto de Sus Ojos„… In esenta, impart aceeasi tema, razbunarea, insa Juan José Campanella abordeaza subiectul sensibil si cu insertii delicate de umor, in timp ce Almodóvar mizeaza pe aplecarea sa dubioasa catre sexul explicit, propunand o atmosfera dominata de nebunie si dorinta de a domina.

Razbunarea, in maniera Almodóvar, transforma personajul, deja etichetat ca „nebun”, intr-un individ care isi aroga dreptul de a se juca de-a Dumnezeu, aceasta pornire frankensteiniana sfarsind, cum era de asteptat, prost.

Filmul are o idee exceptionala, surprinzatoare pentru cineva care nu a avut contact cu recenziile filmului sau cu romanul care ii sta la baza. Singurul pacat al acestuia (film/roman) este finalul sec. Sau poate ca tocmai acolo este ascuns declicul pentru aplauze.

Rol bun de tot facut de Banderas, impresionant sub „pielea” unui gentleman impins de o monstuoasa dorinta de a plati polite sangeroase. In rest nu as putea spune ca a iesit cineva in evidenta, cu exceptia personajului scabros interpretat de catre Roberto Álamo. N-as putea spune ca a fost o experienta placuta, mai degraba agasanta. Poate ca Almodóvar o sa regizeze o data si odata filmul ala porno care ar putea sa il elibereze de obsesii …

Un thriller cu un subiect socant, diluat, insa, in detalii, pana la urma, inutile. Un film bun, nici pe departe horror, un eseu despre ura si razbunarea meticuloasa, o pictura cu tente perverse. 79% freshness pe RT si  7,7 pe IMDB.

De vazut, cu siguranta.

Cinefilia :  Florin, Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Cine Matinal despre o mica bijuterie, Film Menu.