Cars 2
august 17, 2011

 

Ieri, mi-am luat nevasta si un nepotel si am pus cap compas Plazza Romania, cu ceva emotii in privinta felului in care pustiul avea sa suporte (fizic) fenomenul 3D. Emotii nejustificate pentru ca, mi-am dat seama, eu am avut mult mai multe probleme atunci cand am iesit de la primul film tridimensional …

As putea discuta despre filmul asta din punctul de vedere al unui adult insa ma indoiesc ca intreaga franciza ar avea cat de cat de a face cu acest segment de populatie. Mi s-a parut mult mai putin amuzant decat primul, in primul rand pentru ca a abordat un subiect extrem de complicat pentru un pusti de cativa ani. Ma indoiesc ca vreunul din copii care erau in sala a inteles mare lucru din substratul luptei dintre econimia pusa in miscare de hidrocarburi si eventualele surse alternative de energie.

Animatia este insa mult superioara celei puse pe ecran in primul Cars, reprezentarile oraselor fiind absolut senzationale. Nu stiu insa, daca scoaterea din scena a catorva dintre personajele intrate deja in folclorul copilariei odata cu primul film si inlocuirea acestora cu altele a avut succes. Asta pentru ca pesronajele noi parca nu au carisma si nu prea mi s-au parut memorabile …

Copii s-au distrat, totusi, desi hohotele de ras au fost destul de razlete …

6,5 pe IMDB si un amar 37% pe Rotten Tomatoes, pentru un film extrem de asteptat, care insa a oferit efecte speciale demne de AVATAR in loc sa ofere o poveste simpla si amuzanta, capabila sa ajunga rapid la sufletul unui copil …

Film bun, merita, insa este departe de magia primului …

Cinefilia : Florin,  Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil

Rango
iunie 3, 2011

 

Despre acest film am citit prima oara pe blogul Laurei. Nu am avut mari sperante, iar debutul suprarealist nu mi-a livrat un surplus de incredere.

Filmul evolueaza destul de incert in primul sau sfert, abordarea mult prea filozofica a sbiectului parand prea pretentioasa pentru o animatie. Ulterior,realizezi ca aceatsa animatie este orice dar nu un film pentru copii. Eliberat de astfel de asteptari, ajungi a igera mai usor umorul subtil si animatia in sine, care ofera cele mai grotesti ca sa nu spun hidoase personaje pe care l-ai putea gasi in universul desenelor animate, asa cum a avoluat el pana in ziua de astazi, subordonata total dominatiei CGI.

Cand spun personaje grotesti, ma refer strict la aspectul acestora, pentru ca, altfel, animatia este absolut incantatoare, fiind, evident, un pas inainte in acest domeniu. Vocile se pliaza perfect in peisaj, iar coloana sonora este senzationala.

Daca ar fi sa il compar cu Rio, as spune ca este net superior, desi nu beneficiaza de culorile oferite de aventura braziliana a papagalului Blu. AMbele filme sunt caracterizate de un umor subtil sau, in mare parte, lispa oricarei forme de umor, insa „Rango” are avantajul ca nu foloseste personaje ce ar trebui sa fie amuzante. Isi asuma, practic, conditia.

7,7 pe Imdb si 88% freshness pe Rotten Tomatoes, doua cotatii care vorbesc despre un film bun de tot. Perfect adevarat, daca reusesti sa treci de confuzia de la inceput.