Escape Plan
ianuarie 13, 2014

ep

Lasand la o parte premisa deloc incurajatoare a unei formule ce propunea doi „mosi” incapabili a se debarasa de cliseele care, mai mult sau mai putin, le-au jalonat cariera, „Escape Plan” este un film bun. Mai mult, o revelatie. Pentru ca, intr-o mare de filme ale genului care nu spun nimic in afara dezmatului vizual, acest film are ceva. Are o idee. Buna. Cre, in ceea ce ma priveste, a oferit doua rasturnari de situatie pe care nu le-am intuit. Indeajuns pentru a balansa doza de previzibil inerenta unui film cu oricare dintre cei doi protagonisti ai „EP” pe afis.

Arnie, iar Sly cu atat mai mult, nu rezista atractiei unor scene action. Scene care le ieseau mult mai bine cu 20 de ani in urma. Dar, ma rog, probabil ca am fi lipsit lipsa acestora iar filmul ar fi fost straniu, precum productiile englezesti in care Statham nu isi incordeaza muschii.

Distributie solida, in afara statuilor genului action putand remarca nume repsectate precum Sam Neill, Jim Caviezel sau Vincent D’Onofrio. Si o preferinta personala, Vinnie Jones, din motive evidente 🙂  (pe considerentul asta, o sa il simpatizez si pe Messi, daca va juca vreodata in Premier League). Si o mentiune pentru „cincizecidecenti”. Reuseste sa nu deranjeze. Macar pentru asta ar merita o nominalizare la „Zmeura”. Ar fi varful carierei sale …

„Escape Plan” nu este un film care sa dezbata subiecte existentiale, insa este un film bun. Pentru scenariul bine pus la punct, destul de lucrat, ceea ce a transformat filmul intr-o investitie sigura, spre deosebire seria de proiecte care promiteau dar care lasau mult de dorit in ceea ce priveste evolutia povestii. Nu mai dau exemple … Sunt convins ca oricine a simtit acel gust amar, pe culoarul de intoarcere catre … mall.

The Last Stand
aprilie 28, 2013

ls

„The Last Stand” face parte dintr-un curent nou al lumii spectacolului, curent prin care Hollywood-ul incearca sa stoarca bani de pe urma ultimilor palpairi ale unor stele aflate in prag de implozie. Cu exceptia cazului in care o astfel de incercare a intins prea mult coarda pretinzand nici mai mult nici mai putin decat sansa de a se transforma intr-o serie (vezi cazul „The Expendables”) cred ca filmele de tipul asta au o sansa de a se instala in memoria colectiva pentru ca reusesc sa ofere in acelasi timp distractie cat si ocazia de a iti aminti, privitor fiind, la experiente … cinefile, din trecut.

Cred ca primul film de genul asta care mi-a starnit curiozitatea a fost „RED”, un film pe care l-am considerat o experienta placuta. A fost apoi „The Expendables”, despre care am amintit deja, un film mult mai bun decat m-as fi asteptat si care ar fi putut avea o soarta mai buna decat aceea a unei continuari jalnice si absolut inutile. Ambele filme au avut un mare plus, autoironia, calitate pe care am gasit-o si in cazul „The Last Stand”. Si care mi s-a aprut ca a lipsit in „Machete”, ceea ce a luat mult din savoarea pe care filmul lui Rodriguez ar fi putut-o livra platitorului de bilete/DVD.

In principiu, nu ai a te astepta la nimic altceva decat la clisee tocite, din partea „The Last Stand”. La final, mai toata lumea dintre cei buni raspunde „prezent”, cei rai primesc ceea ce merita iar binele triumfa intr-un mod care a plictist dar care , uneori, nu agaseaza, unul dintre cazuri fiind si acest film. Prestatie excelenta din partea a doi uriasi actori specializati pe roluri secunde, Luis Guzman si Peter Stormare. Bun si Forest Whitaker, insa dupa halucinantul rol al lui Idi Amin omului ii este greu sa atinga standardele impuse iar acest rol in nici un caz nu l-a ajutat. Arnie pare si este batran, insa prezenta lui a fost doar pretextul de a lua niste bani. Practic, el este taxatorul care incaseaza, spectacolul il asigura altii …

Distractiv si deloc solicitant, „The Lat STand” este un film usor, de duminica, numai bun de a fi adaugat unei pungi cu popcorn si unei cutii de cola. Fara astea, ar fi chiar mai bun. Pentru diabet si colesterol, as spune. Cotatie fair pe IMDB.

The Expendables 2
octombrie 7, 2012

 

Primul experiment „all inclusive” al lui Stallone m-a impresionat extrem de placut si il consider, inca, unul dintre cele mai bune filme action-commando realizate vreodata. Succesul obtinut facea obligatorie o continuarie sau, cel putin, regulile pietei cinematografie actuale impuneau asta. Desi extraordinar de bine primit, 7,4 pe IMDB, acest al doilea film din ceea ce ameninta, din pacate, a fi o franciza, mi-a lasat un gust amar …

Daca prima parte a avut o poveste inchegata, fluenta si bine pusa la punct, aceasta a doua aprte nu a avut asa ceva. Poveastea nu a fost nimic altceva decat un pretext pentru o expozitie  cu action heroes. Mi s-a parut cel putin exagerat, chiar si in conditiile unui film tip commando, sa transformi firul povestii intr-o varianta moderna si fara vrajotori a „Lord of the Rings”, incluzand aici minele din Moria. In ciuda bancurilor cu Chuk Norris, autoironia ramanand singurul plus veritabil al filmului, totul este exagerat si, din punct de vedere coregrafic, batranii lupi nu mai fac deloc fata ba chiar, as spune, arata rau de tot, anii trecuti facand ravagii, vizibile si sub tonele de make up.

Nu, nu m-a convins. Desi este un film bine realizat, cu decoruri excelent pus e la punct, atmosfera generala a filmului lasa o senzatie de decrepitudine extrem de demoralizanta. Nu a lipsit de Superman cu perfuzorul dupa el si totul ar fi fost … perfect. Probabil, am avrea nevoie de eroii nostri, insa nu asa … In plus, chiar a lipsit Mickey Rourke. Desi, la cum arata, cred ca si el ar fi fost doar o alta piesa intr-un puzzle dezolant ce simbolizeaza trecerea timpului.

Un film care m-a deprimat.

Un ecologist …
septembrie 4, 2012

 

 sursa imagini : Chukcha

Dap … el e … Dupa ce a lansat febra Hummer, austro-americanul pare ca incearca sa dea o noua lovitura. Insa aratarea asta nu pare a avea farmecul unui Humvee …