Ujelang Atoll mai 17, 2014

Ujelang este un atol de corali care face parte din Lantul Ralik al Insulelor Marshall. Cele 30 de insulite ale atolului au o suprafata totala de doar 1,86 kmp in timp ce laguna are o suprafata de 186 kmp. Elevatia maxima a atolului atinge in jur de 7-8 metri, conform unor sure de pe internet. Ujelang este cea mai vestica dintre insulele Marshall, aflandu-se la 217 km sud est de Enewetak si la aproximativ 600 km vest de zona centrala a lantului Ralik.

Ralik Chain (Wikipedia, author : Holger Behr)

sursa imagine : Watchinga (photo credits : David A)

Primul vizitator european al atolului a fost Alvaro de Saavedra(o ruda a lui Cortes), in 21 Septembrie 1529, cu foarte putin timp inainte ca acesta sa moara intr-un naufragiu, in timpul celei de-a doua incercari de a ajunge din Tidore (o insula indoneziana) in New Spain (actualul Mexic). Despre Saavedra circula o ipoteza care presupune ca el ar fi fost primul european care a ajuns in Hawaii, cu doua secole inaintea lui James Cook. Ujelang a fost mentionat si de R.L.de Villalobos, in Ianuarie 1543, de M.L.de Legazpi in Ianuarie 1565, dar si de razvratitii de pe nava San Jeronimo, condusi de pilotul Lope Martin, in 1566.

Wikipedia (author : NASA)

sursa imagine : AICI

Ujelang a fost revendicat de Germania in 1884 impreuna cu intreg arhipelagul Marshall, insa atolul a fost proprietatea companiilor germane de comert inca din 1880. Acestea au cultivat cocotieri pe cea mai mare insula a atolului (numita tot Ujelang) in vederea productiei de copra. Dupa WWI insula a fost administrata de japonezi, populatia fiind de aproximativ 40 de persoane in 1935. In perioada WWII Ujelang a fost ocupat de americani, intre Aprilie 1944 si Februarie 1945,data la care acestia s-au mutat in Peleliu, Palau. Ujelag a fost folosit ca zona de asteptare pentru fortele americane implicate in luptele din Pacific. Americanii au administrat atolul pana la castigarea independentei Insulelor Marshall, in 1986.

author NASA (sursa : aici)

Atolul Ujelang a devenit noua casa a populatiei atolului Enewetak incepand cu 1947, datorita testelor atomice care au avut loc acolo intre 1948 si 1958. In ciuda faptului ca Ujelang a fost afectat de foamete si boli, in special in anii ’50, populatia a crescut de la 145 persoane in 1947 la 342 in 1973. Localnicii din Enewetak au solicitat sa se intoarca pe insula de bastina iar in 1979 au avut loc discutii cu administratia americana, ocazie cu care cauza lor a fost prezentata pe larg de postul de televiziune CBS. Enewetak era deja decontaminat, cu exceptia unor zone in care s-a estimat ca populatia ar putea trai doar incepand cu 2010. Atolul a fost populat cu cocotieri, iar o cantitate mare de nisip si corali contaminati radioactiv a fost ingropata sub un sarcofag de ciment. In 1980 intreaga populatie din Ujelang s-a mutat in Enewetak. In jur de o suta s-au intors in Ujelang, intrucat Enewetak nu reusea sa sustina o populatie prea numeroasa, dar prezenta lor aici a fost de scurta durata. Din 1989 Ujelang este permanent nelocuit dar aflat in proprietatea locuitorilor din enewetak. In prezent atolul este foarte rar vizitat, in principal datorita izolarii sale.

IMAGINI

sursa info : Wikipedia

Publicitate

Raraka mai 7, 2014

Numit si Te Marie, Raraka este un atol situat in vestul grupului Tuamotu, in Polinezia Franceza, la 17 km SE de Kauehi, 49 km E de Fakarava, si la 44 km SV de Taiaro. Tahiti se afla la o distanta de 475 km.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Raraka are o forma ovala, avand lungimea de 26 km si latimea de 19 km. Reciful prezinta o multime de bancuri de nisip si minuscule motu, a caror suprafata totala nu depaseste 7,2 kmp. Atolul include o laguna de mari dimensiuni, cu o suprafata de 342 kmp, conectata la ocean printr-un pasaj navigabil, situat in zona nordica a atolului.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Conform unor surse, in prezent Raraka este nelocuit insa este vizitat ocazional de locuitorii insulelor invecinate. Acestia locuiesc temporar intr-o asezare numita Motupapu, situata in imediata vecinatate a pasajului catre laguna. Conform versiunii franceze a Wikipedia, atolul ar fi locuit de  populatie de aproximativ 60 de persoane, o contradictie importanta intre surse. Adevarul este ca, pe Google Earth, satul arata extrem de bine. Locuit, adica … As vrea sa merg la fata locului pentru a verifica, dar, deocamdata, nu este posibil 🙂 …

sursa imagine : Sea-Seek

Primul european care a mentionat Raraka a fost un britanic, un anume Ireland, in Octombrie 1831, sosit aici la bordul navei Adhemar. Apoi, atolul a fost vizitat de catre expeditia americana condusa de catre Charles Wilkes (US Exploring Expedition, 1838-1842). Conform insemnarilor lui Wilkes, americanii au intalnit aproximativ 40 de insulari, intre care se aflau si misionari crestini de origine polineziana. Seful acestora era ciung, acesta pierzandu-si bratul in urma unei muscaturi de rechin. Wilkes avea sa revina aici si in 1840. Atolul a fost vizitat si de Jules Dumont d’Urville, in 1838. In secolul XIX atolul devine posesiune franceza, perioada in care populatia atinsese aproximativ 100 persoane.

sursa Wikipedia

Pe urmele lui Brando … aprilie 27, 2014

Teti’aroa este un atoll care face parte din grupul Society Islands al Polineziei Franceze. Atolul este cunoscut lumii mai ales prin faptul ca cele 12 motu ale acestuia au fost cumparate in anii ’60 de catre Marlon Brando, ulterior actorul petrecandu-si aici o mare parte a timpului liber. Dupa moartea legendei hollywoodiene, in 2004, o companie tahitiana din domeniul hotelier a primit dreptul de a moderniza vechiul resort construit de Brando si de a il transforma intr-unul „eco-friendly”. De lux. Lucrarile au fost finalizate iar inaugurarea va avea loc in Iulie 2014. In plina iarna australa, dar cui i-ar pasa de asta ?

sursa Wikipedia (author : Supertoff)

sursa imagini : Spynet

Namdrik Atoll aprilie 22, 2014

Namdrik, cunoscut si sub denumirea Namorik, este un atol situat in districtul Ralik Chain, parte componenta a insulelor Marshall. Atolul se afla la 145 km VSV de Jaluit si la 117 km NV de Ebon.

sursa Wikipedia (author : Peter Minton)

Atolul este format din doua insule dens impadurite, Namorik si Madmad, a caror suprafata totala este de 2,8 kmp. Cea mai mare dintre insule, Namorik, inconjoara laguna de la SV catre NE, in timp ce Madmad inchide coltul NV al lagunei. Intre cele doua insule se afla o alta, mult mai mica. Reciful include si o laguna putin adanca,cu suprafata de 8,4 kmp. Nu exista pasaje navigabile, insa barcile pot trece de recif, la flux, intr-o zona de pe latura vestica a atolului, unde, deasemnea, vasele mari pot acosta, la aproximativ 90 metri in larg. Nu exista, insa, protectie impotriva vanturilor care bat dinspre NE iar acostarea devine periculoasa atunci cand vanturile dinspre SV agita marea, avand in vedere ca in apropierea locului de acostare reciful patrunde aproximativ 135 metri catre larg. Adancimea zonei este de aproximativ 1,2 metri iar coralii au format numeroase formatiuni stancoase. Dealtfel, doua epave pot fi zarite in zona.

sursa Wikimedia (author : NASA)

Namdrik are o populatie de aproximativ 600 persoane (sau 814, in functie de surse), fiind cel mai mic atol locuit al Insulelor Marshall. Aici se afla trei biserici si o scoala elementara cu aproximativ 200 de elevi si noua profesori. In general, printre acestia se afla si un profesor voluntar care preda engleza. Atolul dispune de o pista de aterizare unde Air Marshall Islands opereaza zboruri la fiecare doua saptamani. Deasemenea, atolul este vizitat o data sau la doua luni de un vas cu provizii. Economia atolului se bazeaza pe productia de copra, recent primind un ajutor australian pentru cumpararea unor echipamente necesare producerii de ulei de cocotier. Deasemenea, s-au facut investitii privind ferme de stridii. Majoritatea cladirilor de pe atol beneficiaza de energie solara, insa pe atol exista si cateva generatoare diesel.

sursa imagine : aici

Insulele Marshall au fost descoperite de spaniolul Alonso de Salazar in 1526, insa micronezienii locuisera aici inca din primul mileniu i.e.n. Namdrik a fost descoperit oficial de catre britanicul Henry Bond, in Decembrie 1792, acesta denumindu-l “Barring Island”. Asemenea tuturor Insulelor Marshall, Namdrik a fost posesiune germana incepand cu 1884, arhipelagul fiind cumparat de la spanioli. Dupa WWI insula a intrat sub controlul Japoniei iar dupa WWII sub control american, pentru a intra in componenta noului stat independent Marshall Islands, incepand cu 1986. Atolul nu a cunoscut lupte, in perioada WWII. Namdrik a ajuns in atentia lumii in Noiembrie 2011 cand aici au ajuns doi pescari din Kiribati, care au plutit in deriva timp de 33 de zile.

sursa Wikipedia (author : Holger Behr)

 

sursa info : Wikipedia

Vahanga aprilie 9, 2014

Vahanga este un mic atol nelocuit care face parte din grupul Acteon, subdiviziunea arhipelagului Tuamotu, din Polinezia Franceza. Atolul se afla la 9 km vest de Tenarunga si la 1.362 km sud est de Tahiti.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Vahanga are o forma circulara, cu diametrul de aproximativ 3.6 km. Suprafata totala este de 12.6 km² din care 3.6 km² il reprezinta uscatul. Nu exista pasaje catre laguna. In zona nord vestica se afla o pista de aterizare si o cladire (o biserica, dupa unele surse) si cateva locuinte in stare nu foarte buna. Vegetatia atolului include cocotieri, Portulaca lutea, Cassytha filiformis si Amaranthaceae. In 2000 si 2007 au avut loc doua incercari de a extermina sobolanul polinezian, prima incercare dovedindu-se un insucces. S-a incercat, astfel, a reface ecosistemul care permitea inmultirea unor specii de pasari amenintate de prezenta sobolanilor.

sursa Wikipedia (author : Pjminton)

Prima mentiune a atolului ii apartine navigatorului portughez Pedro Fernández de Quirós. La 5 Februarie 1606 acesta avea sa numeasca insula “Las Quatro Coronadas”. Primele debarcari certe pe atol le apartin lui Thomas Ebrill (1833) si Edward Russell (1837). Ultimul se afla la comanda navei Actaeon, care avea sa dea numele intregului grup de insule. Daca in jurul anilor 1850 insula avea o populatie de aproximativ 20 de locuitori, in 2012 era nelocuita. In 1922 pe insula functiona o plantatie de cocotieri.

sursa Wikipedia (author : L. Claudel)

sursa info : Wikipedia

Kaukura martie 29, 2014

Kaukura este un atol situat in zona estica a arhipelagului Tuamotu, din Polinezia Franceza. Cel mai apropiat atol vecin este Arutua, situat la 16 km catre est. Kaukura se afla la 58 km SV de Rangiroa si la 340 km NE de Tahiti. Geografic, atolul apartine subgrupului Palliser Islands, iar administrativ face parte din comuna Arutua, alaturi de atolul cu acelasi nume si atolul Apataki. Kaukura mai este cunoscut si sub numele Kaheko.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Kaukura are o forma ovala, alungita. Lungimea este de 46 km iar latimea maxima de 14 km. Reciful este ingust in zona nordica si se lateste considerabil in zona sudica. Atolul include un numar de 65 de insulite a caror suprafata totala este de 11km². Cea mai importanta insula se numeste Motu Panao, si este situata in zona nord vestica a atolului. Suprafata lagunei este de 436 km². Putin adanca, aceasta are un singur pasaj navigabil, Faape, situat in zona estica. Atolul este o excrescenta coraligena formata in varful unui munte vulcanic submarin care se ridica in jur de 850 metri de pe fundul oceanului.

sursa imagine : aici

Kaukura avea in 2007 o populatie de 542 locuitori, aceasta scazand in 2012 la 475 locuitori. Cel mai important sat al atolului se numeste Raitahiti si este situat in zona nord estica. Desi in mod traditional economia atolului se bazeaza pe pescuit, ale carui produse sunt destinate pietelor din Tahiti, in ultima vreme turismul a devenit principala sursa de venituri. Atolul beneficiaza de un mic aerodrom, deschis in 1994. Acesta este situat in apropierea satului Raitahiti.

sursa Wikipedia (author : EVS-Islands)

Primul european care a ajuns aici a fost olandezul Jakob Roggeveen, in 1722. Acesta conducea o expeditie finantata de catre Compania Olandeza a Indiilor de West, si se afla in cautarea miticei Terra Australis. James Cook a raportat atolul in Aprilie 1774, in cursul celei de-a doua dintre calatoriile sale in Polinezia. Fabian Gottlieb von Bellinghausen a acostat aici in Iulie 1820. Kaukura devine teritoriu francez in secolul XIX. A fost perioada de aur a productiei de ulei de cocos, catre anii 1860 exporturile ridicandu-se la aproximativ 15 tone anual. In 1903 atolul este devastat de catre un ciclon tropical.

 

sursa info : Wikipedia

Temoe februarie 6, 2014

Temoe (Te Moe, Timoe, Crescent Island) este un mic atol care face parte din grupul Gambier Islands, parte a arhipelagului Tuamotu din Polinezia Franceza. Atolul se afla in extremitatea sud estica a Tuamotu, la mai mult de 1,700 km SE de Mataiva, atol aflat in capatul  nord vestic al arhipelagului. Mangareva, cel mai apropiat atol locuit, se gaseste la 50 km NV iar Tahiti la nu mai putin de 1,640 km NV.  Temoe este , astfel, cel mai estic atol al Polineziei Franceze. Este , deasemenea, unul dintre cei mai sudici atoli ai planetei. La 25 km catre sud se gaseste un recif scufundat, Portland Reef, aflat in medie la aproximativ 10 metri sub nivelul marii.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Temoe are o forma trapezoidala si se afla pe ramasita scufundata a unui vulan cu varsta de aproximativ 15 milioane de ani, care se ridica 3,700 metri de pe fundul marii. Temoe formeaza un lant de insule cu Oeno, Henderson si Ducie, aflate in varful unor piscuri submarine formate, probabil, in urma activitatii vulcanice provenind din acelasi punct fierbinte. Reciful este continuu, neexistand pasaje navigabile catre laguna ci doar o multime de mici canale, majoritatea fiind prezente pe laturile sudica si sud vestica. Acestea sunt prea putin adanci pentru a fi navigabile, insa doua dintre canale, situate in NNV, ar putea permite trecerea anumitor ambarcatiuni pe timpul fluxului. Atolul are o lungime de aproximativ 8 km si o latime maxima de 4 km. Insulitele, 40 la numar, sunt joase si plate, suprafata totala a acestora fiind de 2.1 km². Laguna are o suprafata de 12 km², o adancime medie de 13 m, si este impanzita de numeroase capete de corali, care strapung suprafata apei.

sursa Wikimedia (author : EVS-Islands)

Insulitele sunt formate din nisip si ramasite de corali, solul fiind destul de sarac. Vegetatia include aglomerari de Triumfetta, Suriana maritima, Pandanus, Scaevola si cocotieri. Vizitatori din secolele XVIII si prima jumatate a secolului XIX nu au mentionat cocotierii, care provin, cel mai probabil, din cei plantati in a doua jumatate a secolului XIX de catre locuitori temporari, reintorsi aici din Mangareva.

IMAGINE                    IMAGINE

In prezent atolul este nelocuit dar in trecut a fost populat de catre polinezieni. Temoe prezinta o serie de dovezi arheologice printre care si structuri ceremoniale marae. Parte dintre acestea sunt vizibile si astazi. Primul cercetator care a studiat ruinele a fost Kenneth P. Emory, cu ocazia unei vizite de doua zile, in 1934. Cu ocazia unor excavari, intre 2001 si 2003, s-a estimat existenta a nu mai putin de 13  platforme ceremoniale. Pe una dintre insulite, Motu Nui Omenii, s-a descoperit un cimitir datat intre 1410 si 1650 e.n. Studiile au demonstrat posibilitatea ca locuitorii atolului sa fi practicat canibalismul.

sursa Wikipedia (author : Holger Behr)

Se presupune ca atolul a fost descoperit de catre piratul Edward Davis, in 1686, insa nu exista dovezi concrete, cu exceptia unor harti pe care insula apare sub numele “Terra de Davis”. In schimb, primul european care a ajuns cu certitudine aici a fost britanicul James Wilson, comandantul navei “Duff”, in 1797. Acesta a incercat sa acosteze, insotit de patru marinari si un tahitian, avand la ei traditionalele daruri pentru insulari. In jur de 25 de indigeni inarmati, printre care si femei, au adoptat o atitudine ostila, motiv pentru care europenii au renuntat sa debarce. Wilson nu a observat cu acea ocazie cocotieri, arbori de paine sau canoe, punandu-si intrebarea cum reuseau locuitorii sa reziste. Acesta a denumit insula “Crescent Island”. Primul occidental care a pus piciorul pe insula a fost naturalistul englez Hugh Cuming, in 6 Decembrie 1827. Si acesta a fost intampinat cu ostilitate de localnici fiind nevoit sa se retraga pe nava cu care sosise, nu inainte de a se folosi armele de foc.

Gambier Islands

Frederick Beechey a vizitat atolul in 1825. In 1838 misionarii crestini au mutat localnicii din Temoe in Mangareva. Nu este clar daca localnicii, mutati pentru a participa la construirea catedralei St. Michel din Rikitea, cunoscuta sub denumirea “Catedrala Marilor Sudice”, au fost obligati sau au plecat de bunavoie, din cauza lipsurilor. Catedrala a fost construita intre 1839 si 1841, insa, dupa finalizarea lucrarilor, insularii nu s-au mai intors iar Temoe nu a mai fost niciodata locuit permanent.

sursa info : Wikipedia

The Indispensable Reefs februarie 2, 2014

“The Indispensable Reefs” este denumirea unui lant format din trei atoli de corali, situat in Marea Coralilor. Recifurile se afla la 50 km sud de RenellIslands, de care sunt despartite de Canalul Renell. Cei trei atoli se desfasoara pe o lungime de 114 km, in timp ce latimea maxima atinge 18 km. Administrativ lantul face parte din provincia Renell & Bellona a statului insular Solomon Islands.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Aliniati in directia NV-SE, atolii sunt separati de pasaje adanci, cu latimi intre 2 si 3 km. Fiecare include cate o laguna adanca, de mari dimensiuni. Reciful nordic (North Reef) are o lungime de 18 km si o latime de 7 km, suprafata totala fiind de 100 km². Doua pasaje, situate in nord si nord vest, permit accesul in laguna. North Reef nu are insule.

Reciful mijlociu (Middle Reef) are 51 km lungime si o insula de mici dimensiuni, Little Nottingham Islet, situata in zona centrala. Middle Reef formeaza doua lagune, pe langa cea principala existand una mai mica, complet separata, situata catre nord. Suprafata totala a atolului este de 300 km². Reciful sudic (South Reef) se intinde pe o lungime de 21 km si o latime maxima de pana la 8 km. Include o laguna cu adancimi intre 18 si 35 metri. Suprafata totala este de peste 100 km².

sursa WIkipedia (author : Lencer)

Indispensable Reef intra in atentia lumii in 3 August 1868 cand nava Neptune se loveste de recifuri  si se scufunda, echipajul fiind salvat de catre nava SS Boomerang. In 7 Mai 1942, in timpul unei inclestari ramase in istorie sub numele “Batalia Marii Coralilor”, doua avioane de atac japoneze aflate in recunoastere, apartinand de forta de lupta a portavionului Shōkaku, au aterizat fortat in zona recifurilor din cauza lipsei de combustibil.  In anii ’80, guvernul Insulelor Solomon a confiscat o nava taiwaneza care bracona scoici gigant in lagunele Indispesable Reef. Zona este braconata, dealtfel si de traficantii de corali si pesti exotici.

sursa info : Wikipedia

Ahunui ianuarie 6, 2014

Ahunui este un atol situat in arhipelagul polinezian Tuamotu. Este situat la 55 km SSE de cel mai apropiat pamant, atolul Paraoa, la 120 km VSV de Vairaatea si la aproximativ 950 km SE de Tahiti. Ahanui mai este cunoscut si sub denumirea locale Nga-taumanga, iar pe unele harti aparea sub numele CockburnIsland. Din punct de vedere geologic atolul este o excrescenta coraligena situata in varful unui vulcan submarin cu o vechime intre 42 si 44 milioane de ani, care se ridica 2.640 metri de pe fundul oceanului.

sursa Wikimedia (author : NASA)

Atolul are o forma aproximativ rotunda, diametrul fiind de 6.5 km. Suprafata de uscat este de aproximativ 5.7 kmp in timp ce laguna are aproximativ 34 kmp. Aceasta din urma este complet incojurata de recif, neexistand pasaje intre ocean si laguna. Insulele sunt impadurite, in principal cu plantatii de cocotieri.

sursa Wikimedia (author : Mr Minton)

Insula nu dispune de nici un fel de infrastructura si nu este locuita fiind vizitata, doar, de culegatorii de cocos din insulele invecinate, copra fiind produsul principal al insulei alaturi de un soi de scoici perlifere rare (Pinctada maculata) care produc niste perle de mici dimensiuni numite “poe pipi”. Atolul are statut de rezervatie naturala (sanctuar pentru pasari marine).

sursa Wikimedia (author : Vriullop)

HARTA TUAMOTU          PICTURE

Primul european care a ajuns in largul insulei Ahanui este considerat britanicul Frederick William Beechey, acesta botezand insula in 1826 cu denumirea “Byam Martin”, in onoarea unui amiral al marinei britanice. Ahanui face parte din comuna franco-polineziana Hao, alaturi de insulele Nengonengo, Manuhangi si Parao (ultimile doua, deasemenea, nelocuite)

sursa info : Wikipedia

North Keeling ianuarie 4, 2014

North Keeling este un mic atol din corali situat in extremitatea nordica a teritoriul australian Cocos (Keeling) Islands, un grup de insule de corali din zona central estica a Oceanului Indian. Acest atol este oarecum izolat de celelalte insule ale grupului, fiind situat la aproximativ 25 km nord de Horsburg Island.

 sursa Wikipedia (author : CIA World Factbook)

Atolul are o suprafata totala de 1.2 kmp si include o singura insula in forma de C, aflata deasupra unui inel de corali aproape inchis, cu o singura intrare in laguna. Aceasta are o latime de aproximativ 50 metri si situata in zona estica a insulei. Sincer sa fiu, nu am reusit sa o identific in imaginea aeriana inserata in acest post. Laguna are o suprafata de aproximativ 0.5 kmp. Vegetatia este compusa in principal din cocotieri si paduri de Pisonia.

 sursa Wikipedia (author : PalawanOz)

North Keeling este nelocuit. Insula si marea inconjuratoare, pe o raza de 1.5 km, au statut de rezervatie naturala (parcul national Pulu Keeling). Aici se gaseste ultima populatie de Gallirallus philippensis andrewsi (Cocos Buff-banded Rail), o specie endemica de pasari numite “gaini de padure” de catre populatia indigena a insulelor Cocos (Cocos Malay). Aceste pasari, a caror populatie este estimata la 850-1000 de pasari, au fost odinioara raspandite si in restul arhipelagului Cocos insa ultimile cercetari au aratat ca in prezent mai pot fi intalnite doar pe North Keeling care gazduieste, dealtfel, si mari colonii de alte pasari marine.

 sursa Wikipedia (author : Peter Halasz)

In ciuda faptului ca insula este nelocuita, aceasta a fost frecvent vizitata intre cele doua razboaie mondiale, localnicii stabilind aici o asezare temporara folosita pentru a strange lemn, nuci de cocos si pasari care au fost, ulterior, duse pe insula Home. Vanatoarea de pasari a revenit in anii ‘70-’80, amploarea fenomenului avand un impact negativ asupra coloniilor de aici. In consecinta, in 1986 se semneaza un tratat intre localnicii Cocos Malay si guvernul australian prin care este limitat vanatul in North Keeling. In urma devastatorului ciclon John care a lovit arhipelagul in 1989, vanatoarea a fost interzisa pentru a se permite recuperarea coloniilor de pasari iar aceasta restrictie este inca in vigoare. Incepand cu Decembrie 1995 insula si o mica zona din marea inconjuratoare au statut de “parc national” (Pulu Keeling). Insula are o importanta deosebita prin coloniile sale de pasari si pentru locurile de inmultire ale unor specii protejate de testoase marine. Pe langa “gaina de padure” mentionata anterior, aici se gaseste o specie endemica de peste, Cocos Angelfish (Centropyge colini). Deasemnea, insula are statut de Important Bird Area pentru ca gazduieste mai mult de 1% din populatia mondiala de  Red-footed Boobies (posibil cea mai mare colonie din lume), Lesser Frigatebirds(a doua cea mai mare populatie de pe teritoriul australian) si Common Noddies.

 sursa Wikimedia (author : NASA)

IMAGINI

Primul european care a zarit insulele Cocos ar fi fost William Keeling, in 1609, acesta aflandu-se in drum catre Regatul Unit, dinspre Java. Cert este ca acesta avea sa imprumute numele sau arhipelagului. Acesta comanda o nava a Companiei Indiilor de Est. O imagine a insulei, schitata de un suedez pe nume Ekeberg, in 1749, dezvaluie o priveliste dominata de cocotieri. Atolul apare pe o harta din 1789, semnata de britanicul Alexander Dalrymple. In 1836 North Keeling este zarita si de catre Charles Darwin, aflat la bordul legendarei Beagle, comandata de Robert FitzRoy, insa expeditia nu reuseste sa debarce.

 sursa Wikipedia 

In secolul XIX insula este folosita pentru izolarea persoanelor afectate de beriberi, o boala cauzata de deficienta de vitamina B. In prezent se pot zari o serie de morminte ale acestora dar si ale victimelor unor naufragii care au avut loc aici. Insula intra in atentia presei mondiale in urma unui conflict ce a avut loc la 9 Noiembrie 1914 intre nava germana Emden si cea australiana Sydney. Germanii au atacat un avanpost australian de pe Direction Island iar in urma luptei de o ora si jumatate ce a avut loc, nava germana, puternic avariata, a naufragiat pe o plaja a insulei North Keeling. Capitanul navei germane, Karl von Müller, s-a predat, dar o parte din oamenii sai s-a ascuns pe insula, gasindu-si sfarsitul aici. In 1915 o companie japoneza a evaluat nava, in incercarea de a o recupera, insa stricaciunile erau mult prea severe. In 1919 epava era aproape complet distrusa de catre apele oceanului. Arhipelagul Cocos, inclusiv North Keeling a fost vandut guvernului australian de catre familia Clunies-Ross, descendentii lui John Clunies-Ross, un individ ajuns aici in 1827.

sursa : aici 

sursa info : Wikipedia

Matureivavao decembrie 9, 2013

Parte a grupului de insule Actaeon, Matureivavao este situat in zona sudestica a arhipelagului Tuamotu, o subdiviziune a Polineziei Franceze. Este cel mai mare atol al grupului Acteon si face parte, administrativ, de Insulele Gambier. Se afla la 16 km SE de atolul tenarunga si la 1,390 km de Tahiti.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Matureivavao are o forma ovala si este orientat pe directia NNW-SSE. Atolul se afla in varful unui vulcan submarin format in urma cu 31-38 milioane de ani, care se inalta 2,525 metri de pe fundul oceanului. Lungimea este de 6.6 km iar latimea de 4.6 km. Suprafata totala este de 18 km² din care uscatul reprezinta 2.5 km². Atolul este indeajuns de inalt pentru a fi zarit de la o departare considerabila, imaginea sa fiind tipica atolilor Tuamotu (plaje nisipoase si vegetatie tropicala luxurianta). Nu exista pasaj intre ocean si laguna. Dupa ce a fost devastata de un uragan, in 1983, toate insulitele atolului au fost reimpadurite in intregime cu cocotieri. Flora locala include si o varietate de Amaranthaceae. O particularitate fericita a atolului este aceea ca aici nu au fost introdusi niciodata sobolanii.

IMAGINE

sursa Wikipedia (author : Peter Minton)

Grupul Acteon (Wikipedia, author : Peter Minton)

Atolul este nelocuit, fiind vizitat doar de culegatorii de copra, acestia poposind in zona nord vestiva a atolului, unde se afla cateva colibe. Pe anumite harti este trecut sub numele “Melbourne Island”, “Las Cuatro Hermanas” sau „Las Anegadas”. Prima mentionare a insulei a fost facuta de portughezul Pedro Fernández de Quirós in 5 Februarie 1606. Acesta, aflat la comanda unei expeditii spaniole, a numit insula “las Cuatro Coronadas”. Quiros nu a debarcat si nici nu a cercetat in amanuntime atolul astfel ca primele cercetari serioase aveau sa le apartina lui Thomas Ebrill, in 1833, si lui Edward Russel, in 1837. Acesta din urma comanda nava Actaeon care avea sa dea numele grupului de insule din care face parte si Matureivavao.

Insulele Gambier (Wikipedia, author : Hobe / Holger Behr)

Tuamotu (Wikipedia; author : Holger Behr)

TUAMOTU

sursa info : Wikipedia

Mili Atoll decembrie 2, 2013

Mili este numele unui atol ce face parte din arhipelagul Ratak, subdiviziune a Insulelor Marshall.  Situat aproape de extremitatea sudica a grupului Marshall, la 78 km sud est de atolul Arno, Mili este format din 92 de insulite a caror suprafata totala este de 14.9 kmp, fiind, din acest punct de vedere, al doilea cel mai mare atol din Insulele Marshall, dupa Kwajalein. Laguna este, deasemenea, mai mica decat cea a atolului Kwajalein, avand o suprafata de doar 760 kmp. Mili este separat de un alt atol, Knox printr-un canal putin adanc, numit Klee Passage. Initial, in locul acestuia se afla un banc de nisip care inea Knox de Mili, insa eroziunea marii l-a imprastiat. Pasajul nu este accesibil navelor de tonaj mare.  Elevatia maxima pe Mili nu depaseste 3 metri.

IMAGINI MILI

 sursa Wikipedia (author : NASA)

In 1999 populatia din Mili era estimata la 1032 persoane, acestea apartinand grupului etnic “Marshall”. Cel mai mare sat poarta numele atolului, celelalalte asezari fiind numite  Nallu, Enejet, Lukonor, Tokewa si Wau. Distanta dintre Nallu, Enejet si Lukonwor poate fi parcursa pe jos in timpul refluxului. Doua piste de aterizare sunt disponibile, in satele Mili si Enejet, acestea fiind deservite de catre compania nationala, Air Marshall. Produsul de export al atolului este, bineinteles, copra in schimbul careia insularii primesc bani, hrana si haine occidentale dar si obiecte de uz casnic, panouri solare. O sursa de venit ar fi si turismul, atolul fiind vizitat de yacht-urile care traverseaza insulele Marshall.

 sursa : aici

Istoria recenta a atolului Mili este patata de sange. Atolul intra in atentia lumii occidentale in 1823 cand baleniera “Globe” din Nantucket este adusa aici de catre echipajul sau, in urma unei rebeliuni in care au fost implicati patru marinari imbarcati in ultimul moment in Honolulu (Silas Payne, John Oliver, William Humphries and Joseph Thomas) . Samuel B.”Bloody Sam” Comstock, capul rascoalei, ucisese capitanul navei si cei trei ofiteri ai acestuia pentru a fi ucis la randu-i de catre Silas Payne, la cateva zile dupa ce nava ancorase in laguna atolului Mili. Comstock intentiona sa intemeieze propriul sau „regat” pe Mili dar ceilalti acoliti au suspectat ca acesta intentiona sa ii ucioda si sa distruga nava (si urmele rebeliunii). Echipajul s-a divizat si sase dintre membri aveau sa dispara cu nava lasand in urma noua persoane. Acestia au ajuns in Valparaiso, in Chile. Doi ani mai tarziu, cand un vas American a venit sa ii salveze, doar doi dintre cei ramasi in urma mai traiau, restul fiind ucisi de localnicidupa ce occidentalii au incercat sa se impuna in fata acestora prin forta.

 sursa : aici (photo credits : Marshall Islands Visitors Authority)

IMAGINI MARSHALL ISLANDS

Infamul blackbirder Bully Hayes a detinut o insula aici, Tokowa, in ultima perioada a secolului XIX. Acesta a folosit-o ca baza pentru operatiunile sale prin care insela sau rapea insulari din Pacific si ii vindea ca sclavi, in special minelor peruane. Hayes a operat in Pacific in anii 1860 si 1870, pana la momentul mortii sale violente, provocate de bucatarul navei sale, Peter „Dutch Pete” Radeck.  Hayes a fost descris ca „un pirat al Marilor Sudului” sau „ultimul dintre bucanieri” cu toate ca nu exista dovezi ca ar fi practicat pirateria in sensul clasic al conceptului (preluarea prin forta a unei alte nave).

sursa Wikipedia (author : Hobe / Holger Behr)

IMAGINI MILI ATOLL

In 1870 ia fiinta prima biserica crestina de pe Mili. In 1884 atolul intra in stapanirea Germaniei. Acestia au infiintat aici un punct comerical. Dupa WWI Japonia preia atolul si instaleaza o statie radio si o statie meteorologica. In perioada WWI japonezii au fortificat insula, garnizoana locala ajungand a gazdui o baza pentru hidroavioane si o forta militara umana intre 4,300 si 5,100  de persoane. Statele unite au bombardat atolul intre 1943 si 1945. Doar jumatate dintre cei 5,000 de soldati japonezi au supravietuit razboiului, garnizaoana japoneza predindu-se la 22 August 1945. Mili este intesata de ramasite ale masinariei de razboi din perioada WWII. Legea interzice ca acestea sa fie luate de pe insula. Pot fi intalnite buncare, sine de cale ferata, piese de artileriem bombardiere, imprastiate atat in jungle de pe uscat cat si sub apele lagunei. Se mai pot vedea chiar si cratele ramase in urma bombardamentelor. Dupa WWII, insula a fost administrate de americani, devenind parte a statului independent MarshallIsland in 1986.

sursa info : Wikipedia

Faraulep noiembrie 28, 2013

Faraulep este un atol situat in zona centrala a Insulelor Caroline, in Oceanul Pacific. Din punct de vedere administrativ atolul da numele unui district al unuia dintre Statele Federative ale Micronesiei, Yap. Faraulep se afla la aproximativ 100 km sud vest de Gaferut, 150 km nord est de Woleai si 700 km est de Yap.

sursa Wikipedia (author : NASA)

Atolul include trei insule a caror suprafata totala este de doar 0.422 kmp. Elevatia maxima nu depaseste 2 metri deasupra nivelului marii. Inelul de corali inconjoara, insa, o laguna centrala adanca, cu suprafata de aproximativ 7 kmp. Laguna comunica cu oceanul printr-un singur canal situat in zona sud vestica a recifului.

sursa Wikipedia (author : Aotearoa from Poland)

In 2000 populatia atolului era estimata la 221 persoane, apartinand grupului etnic micronezian.

IMAGINE AERIANA

Primul european care a zarit Faraulep a fost Juan Rodriguez, in 1696. Acesta se afla la comanda unei nave spaniole plecata din Manila.Istoria moderna a atolulul este similara cu tuturor celorlate insule ale grupului Caroline. In 1899 a devenit posesiune germana, pierduta in favoarea Japoniei dupa WWI, pierduta de aceasta dupa WWII, cand controlul a fost preluat de catre USA. In 1979 atolul, impreuna cu intregul grup Caroline, devine parte a noului stat independent F.S.Micronesia. 

sursa Wikipedia (author : CIA)

sursa info : Wikipedia

McKean Island noiembrie 20, 2013

McKean este o insula nelocuita care face parte din grupul Phoenix ce apartine de statul insular Kiribati, din Pacific. Este una dintre insulele vestice ale grupului, fiind situata la 125 km nordest de Nikumaroro.

sursa Wikipedia (author : Hobe / Holger Behr)

Insula, cu o forma aproximativ ovala, are doar 57 de hectare, diametrul nedepasind un kilometru. Insula este inconjurata de un recif plat la marginea caruia se formeaza o plaja din resturi de corali care se ridica pana la cinci metri deasupra nivelului marii. Centru insulei este o depresiune in care se gaseste o laguna hipersalina putin adanca si in jurul careia se gasesc depozite de guano.

sursa Wikimedia (author : EVS-Islands)

sursa imagine : aici 

McKean nu are arbori dar gazduieste sapte specii de ierburi. Insula este locul de bastina al celei mai mari populatii de Fregata ariel, estimata la 85,000 de indivizi. Alte 29 de specii de pasari viziteaza insula. Fauna mai include si o specie de soparla. Acum disparut, sobolanul polinezian a trait pe insula ceea ce sugereaza ca, in trecut, insula a fost vizitatat de populatiile polineziene. In 2002 pescadorul “Chance” a naufragiat aici, ocazie cu care o populatie de sobolani asiatici a ajuns pe insula facand ravaguii intre populatiile indigene de pasari. In 2008 a avut loc o operatiune reusita de eradicare a acestora. McKean nu are surse de apa dulce.

sursa Wikipedia (author : Cameron B. Kepler)

Insula a fost descoperita in Mai 1794 de catre britanicul Henry Barber, fiind prima din grupul Phoenix care a fost raportata si denumita. Barber a numit insula “Drummond’s Island”. Mai tarziu numele i-a fost schimbat in Arthur’s Island, dupa numele navei lui Barber. Insula a mai fost vizitata in 1830 de nava Japan si in 1832 de catre un anume Worth. In 1834 o baleniera anonima i-a atribuit numele “Wigram’s Island”. Charles Wilkes a ajuns aici in August 1840, multe surse indicandu-l pe acesta ca fiind descoperitorul insulei. In Martie 1859 insual a fost revendicata de USA prin Actul Guano, extractia fosfatilor avand loc intre 1859 si 1870, in afara acestei perioade insula fiind rareori vizitata. In Iunie 1938 insula a fost declarata “sanctuar al pasarilor” fiind protejata incepand idn acel moment. In 1979 devine parte a statului independent Kiribati. In Octombrie 1989 a fost vizitata, fiind pe lista insulelor banuite a fi scena accidentului Ameliei Earhart(1937). Din 2008 insula face parte din Phoenix Islands Protected Area, cea mai mare rezervatie marina din lume si fiind inclusa in lista World Heritage Site.

sursa imagine : CIFR.it

sursa info: Wikipedia

Swains Island noiembrie 15, 2013

SwainsIsland este un atol care face parte din lantul de insule Tokelau, din Pacific. Desi este legat cultural de Tokelau, (teritoriu neo zeelandez, format din trei atoli), Swains este administrat de catre Statele Unite (Samoa Americana). Atolul a fost cunoscut de-a lungul timpului sub numele de Olosenga (denumirea samoana), Olohega Island, Quiros, Gente Hermosa sau Jennings Island.

sursa Wikipedia (author : USGC)

Suprafata atolului este de 186.5 hectare din care uscatul reprezinta aproximativ 150.8 hectare. Laguna centrala are o suprafata de 35.8 hectare. In zona estica a acesteia se afla o mica insula de 764 mp. Swains este un atol oarecum neobisnuit, avand in vedere ca este format dintr-un cerc complet de  uscat care inchide o laguna ce nu comunica cu oceanul. Apa acesteia este dulce (hipersalina, dupa alte surse) si a fost descrisa de vizitatori recenti ca fiind maloasa, un ambient perfect pentru multitudinea de tantari care infesteaza insula. In 2007 un radio amator a confirmat ca apa lagunei nu este potabila, dar poate fi folosita pentru spalat. Apa potabila este disponibila doar prin intermediul a doua rezervoare din apropierea zonei unde se produce copra.

sursa Wikipedia (author : USGC)

Atolul este detinut de catre o familie, Jennings, fiind folosit ca plantatie de cocotieri, principala activitate fiind productia de copra in care este angrenata intreaga populatie, estimata in 2005 la aproximativ 37 persoane, nativi din Tokelau. Acestia locuiau in satul Taulaga, situat pe coasta vestica a insulei. Inainte de 2005 satul era format din aproximativ 20 de fale (colibe traditionale din Tokelau), o cladire unde se producea copra, o scoala si o biserica. Dupa ce ciclonul Percy a lovit insula in 2005 doar biserica a ramas in picioare. Parte din constructii au fost reconstruite insa populatia a intrat in declin , in 2010 fiind estimata la 17 persoane. Acestea vorbesc limba din Tokelau, desi limba oficiala din Samoa Americana este engleza.

sursa Wikipedia (author : USGC)

In sud estul atolului se afla un sat abandonat, Etena. Aici se afla ruinele resedintei dinastiei Jennings, proprietarii insulei. Cladire cu patru dormitoare, aceasta a fost construita in secolul XIX. In anii ’20 un vizitator mentiona ca parte din aceasta era deja nefolosita. In perioada de glorie a acestei familii, Swains era inconjurata de un drum, Old Belt Road, care in present a ajuns la stadiul unei poteci cotropite de vegetatia tropicala.

sursa Wikipedia (author : USGC)

Primul European care a vizitat atolul a fost portughezul Pedro Fernandes de Queirós, ajuns aici in 1606.Acesta l-a botezat Isla de la Gente Hermosa. Ceva mai tarziu atolul a fost atacat de catre populatia atolului Fakaofo. Barbatii de pe Swains au fugit sau au fost ucisi in timp ce femeile au fost rapite de invadatori. Conditiile vitrege din Swains, popular legate de blestemul ultimului sef local, au facut ca cei din Fakaofo sa paraseasca atolul. In 1841 Swains a fost vizitat de catre americanul William L. Hudson. Acesta a observant erori in localizarea atribuita portughezului Queiros si a redenumit atolul dupa numele celui care pozitionase corect insula, William Chown Swain.

sursa Wikipedia (author : EVS-Islands)

Dupa vizita lui Hudson, locuitorii din Fakaofo sa-u intors pe Swain si au intemeiat o comunitate careia, pentru o perioada, i s-au alaturat trei francezi care au inceput sa faca comert cu ulei de palmier. In 1856 pe insula a debarcat americanul Eli Hutchinson Jennings, sosit impreuna cu sotia sa samoana, Malia. Acesta a pretins ca a cumparat insula de la un capitan britanic care pretindea ca o descoperise. Conform unor surse pretul pentru insula fusese de 37 shillings pe hectar, plus o stica cu gin. Incepand cu acel an, pentru o perioada de aproximativ 7 decenii, atolul a devenit proprietatea semi-independenta a familiei Jennings, care arbora, totusi, steagul american. Practic, dinastia Jennings a condus insula, independent de orice alta autoritate, intre 1856 si 1925. Insula a fost revendicata in secolul XIX de catre US Guano Company prin actul Guano, alaturi de o multitudine de alte insule din Pacific.

sursa Wikipedia (author : Aotearoa)

IMAGINE AERIANA

Familia Jennings a pus bazele unei plantatii de cocotieri insa, in afara de aceasta activitate, patriarhul familiei a colaborat cu navele peruviene care practicau “blackbirding”, ajutand la depopularea celorlalte trei insule din lantul Tokelau.  In 1925 insula a devenit parte a American Samoa, in timp ce a treia generatie Jenning (Ann si Alexandre, nepotii lui Eli Sr. si copii lui Eli. Jr)  aveau sa devina administratori/proprietari ai insulei. In acea perioada insula numara 100 de persoane. Incepand din anii ’50 s-a instaurat un “joc“ permanent privind revendicarile asupra insulei, implicand Noua Zeelanda prin posesounea sa, Tokelau, si USA.

sursa Wikipedia (author : CIA)

Ciclonul Percy a lovit atolul in Februarie 2005, distrugand satul Taulaga si proprietatea Jennings din vechiu Etena. In acel moment pe atoll se aflau doar sapte personae carora a fost nevoie sa li se parasuteze provizii. In Martie 2007 populatia numara in jur de 15 locuitori.

sursa info : Wikipedia