Gone Girl
ianuarie 2, 2015

gg

Am luat contact cu modul de a scrie al autoarei Gillian Flynn prin intermediul cartii sale „Sharp Object”, pe care am gasit-o intamplator si pe care am citit-o in urma unei recenzii pozitive semnate de catre Stephen King. Cartea mi-a placut mult iar succesul celuilalt titlu al sau m-a facut sa fiu atent la o scriitoare care, banuiam eu, avea sa devina un nume important in aria thriller-ului contemporan.

Fara a fi vreun cunoscator al domeniului, as spune ca am nimerit la fix, pentru ca a treia carte a americancei, „Gone Girl” a intrat in atentia masinariei de vise iar asta a dus la lansarea unui film a carui valoarea transforma numele Gillian Flynn intr-o garantie pentru anii care vor urma.

„Gone Girl” pune la dispozitie tot ceea ce un cinefil isi poate dori. Actori mari si intepretare pe masura, un regizor care cocheteaza cu eticheta de „geniu” si tot ceea ce acesta poate transmite prin camera de filmat. „Gone Girl”aduce inca ceva, ceva destul de rar, anume un subiect al dracului de bine articulat. Flynn da inca o lovitura, cu o poveste incantator de complicata. Televiziunea si productiile silver screen cauta de ani de zile reteta crimei perfecte iar tipa asta din Missouri vine si o ofera pe tava !!! Fincher se poate felicita pentru inspiratia de a isi fi asumat regia unui astfel de proiect.

Film incantator.

Reclame

Argo
ianuarie 27, 2013

arg

Candva, prin 1979, intr-o luna de toamna tarzie, cand Romania isi mana catre clase elevii care tocmai prestasera pe ogoarele si in viile patriei, undeva, prin Teheran, o mana de oameni erau haituiti. Evenimentul a intrat in istorie sub numele „Criza Ostaticilor”, fiind considerat un moment de cotitura al relatiilor intre Iran si USA, moment care reverbereaza si in acest moment si o va face, cu siguranta, si de acum inainte. Acel „incident” a fost unul dintre acele momente in care echilibrul unei intregi lumi sta, metaforic vorbind, in varful unui creion, rezolvarea acestora ramanand in umbra, eroii intamplarii avand soarta celor ale caror nume nu apar niciodata scrise pe mausolee. Cu exceptia cazurilor in care intamplarile sunt … declasificate.

„Argo” este un astfel de film. Affleck a facut o treaba buna, chiar daca precedentul „The Town” mi s-a parut mai lucrat din punctul de vedere al actingului.  Filmul sau are sapte nominalizari la Oscar, insa una singura concureaza pentru un premiu principal, si as spune ca si acela fara sanse, avand in vedere ca intra in cursa cu Walz. Desi interpretarea a fost impecabila, „Argo” nu poate trimite un actor pe scena pentru simplul fapt ca nu actorii stralucesc, nu personajele, ci actiunea filmului. Iar marele merit al lui Affleck este ca a reusit sa scoata o doza importanta de tensiune fara a exagera in vreun fel o misiune de rutina a CIA, executata in conditii extrem de delicate. Au fost facute cateva modificari ale povestii, pentru a obtine tensiunea, insa cred ca altfel, filmul ar fi riscat sa plictiseasca.

Nici o scapare in felul in care producatorii au recreat atmosfera vremii, inlcuzand aici vestimantati, aspectul personajelor, interioarele dar si scenele exterioare.

Film bun de tot. Oarecum supraestimat de catre IMDB (8,1).

The Company Men
ianuarie 15, 2011

Imposibil de realizat un film mai actual, care sa reflecte mai clar decat atat situatia upper middle class, decat acest film.  Spune incomparabil mai multe lucruri despre efectele crizei actuale asupra oamenilor si a vietii lor decat „Wall Street: Money Never Sleeps”.

Este o poveste despre cei care te dau afara ACUM si despre felul in care le este schimbata chiar si lor viata. Este vorba despre prabusirea lumii din jurul tau, o lume formata din iluzii intretinute cu bani imaginari. Un castel de nisip care s-a naruit si intre ale carui ruine trebuie sa te descurci.

Oricare dintre noi poate fi unul dintre personajele din acest fil. Dintr-o tabara sau alta si, evident, pentru majoritatea dintre noi trebuie facuta o ajustare de vreo trei sau patru zerouri, in ceea ce priveste aspectul financiar.

Distributia filmului este stelara (Aflleck, Lee Jones, Maria Bello,Costner, Chris Cooper)  iar interpretarea actorilor se ridica la nivelul asteptat, in ciuda notei nedrept de mici de pe IMDB. Rotten Tomatoes pare a fi mai corect cu un film care raspunde multor dintre intrebarile care ne chinuiesc in prezent. Un film care poate deveni material de studiu la orice team building.

Pacat ca in viata reala, pentru unii problemele sfarsesc altfel decat in acest film. Finalul este singurul care deviaza de la realismul impus de scenarist. Insa, in perioada de criza, optimismul poate fi folositor … Film excelent.

The Town
decembrie 13, 2010

Affleck da lovitura pe finalul acestui an. Dupa un sezon destul de slabut pentru cinema, Benjamin Geza Affleck face un adevarat tur de forta in postura de actor principal/regizor cu ecranizarea unei carti aclamate a lui Chuck Hogan, scriitorul care lanseaza in prezent, alaturi de Guillermo del Toro, trilogia „The Strain”, despre a carei prima parte am pomenit  recent.

Pe langa talentul de scriitor al lui Hogan, care pune la dispozitie materia prima, talentul incontestabil de cineasta a lui Affleck te poarta intr-o lume violenta tinandu-te prizonier acolo, partizan al „baietilor rai”, tinandu-le pumnii si sperand ca pentru ei totul sa fie bine.

O forma de sindrom Stockholm care ascunde puterea impresionanta a povestii si pasiunea cu care regizorul si actorii o pun in scena. Alaturi de Affleck iese din nou in evidenta Jeremy Renner, exceptional in hitul de anul trecut, „The Hurt Locker”. Si nu in ultimul rand, isi aduce un aport coplesitor, desi in doze mici, ca orice esenta tare, un actor pe care eu il consider de exceptie … Pete Postlethwaite.

Filmul are o tenta contemplativa asa ca ai de-a face cu un paradox. O actiune oarecum lenta, lipsita de cascadoriile tipic blockbusterelor made in Hollywood, iti ofera unele dintre cele mai violente schimburi de focuri pe care ecranul le-a oferit in ultimul timp, exceptand filmele de razboi sau SF-urile cu bugete indecent de mari.

Excelent cotat atat pe Rotten Tomatoes cat si pe IMDB, filmul poate conta pentru Oscaruri, cum spune Marian. Este un film impresionant, si va fi considerat in timp un „must see”. Raman insa la parerea ca „Public Enemies” este un film mai bun.