The Hobbit: The Desolation of Smaug
aprilie 28, 2014

hbb

In ciuda faptului ca as avea ceva de comentat vis-a-vis de efectele speciale din final (scenele in care Smaug facea ravagii arhitecturale in adancurile muntelui Erebor), o sa ma rezum la a admite ca a doua parte a trilogiei „The Hobbit” este incantatoare. Acest al doilea proiect tolkienian al lui Jackson mi se pare lipsit de lirismul intunecat al „LOTR”, insa asta nu impiedica in nici un fel ca vraja lumii imaginate de JRR si transpuse in mod fabulos pe ecrane de acest neo zeelandez, cu siguranta reincarnarea vreunui locuitor din ceea ce atat de frumos a fost numit „The Shire”, sa isi faca efectul.  Asemenea precedentelor filme desprinse din universul Midlle Earth, „TDoS” subjuga. Cotropeste. Pentru ca nu are vicii. Nu are parti slabe. Daca ar fi fost un diamant, l-as fi etichetat „flawless”. Nu este, asa ca o sa il descris ca o senzationala calatorie. Pentru cei care mai au, undeva, ascunsa, o farama de copilarie.

 

August: Osage County
februarie 24, 2014

aoc

“August Osage County” mi-a adus aminte, pe undeva, de “Cuibul de Viespi”. Nu stiu, poate, cu o tenta mai pronuntata de cinism. O comedie in tonuri gri, cu o apetenta de nestavilit pentru adevarul spus brutal, in fata. O mostra a descatusarii emotionale in conditii de stres, o radiografie a unei stari conflictuale latente, ajunse in punctul critic. Un peisaj social care se poate aplica unui numar imens de familii. Sau fiecareia dintre acestea, la un moment dat. Diferenta este data, cred, doar de intensitatea dialogurilor si consecintele acestora.

“August Osage County” este un film musai de vazut. Nu neaparat pentru complexitatea povestii. Care nici nu prea exista. Pana la urma filmul nu este nimic altceva decat ecranizarea unei piese de teatru cu staif. Pulitzer.”August Osage County” este o disectie pe viu prin viata unei familii, oferind o perspectiva  catre anatomia acestei celule a societatii, cum iubeau comunistii a spune. Resentimente imposibil de ascuns intr-un sarcofag compus exclusiv din iubire, un aliaj straniu de compasiune, frustrare si dorinta coroziva de a evada, un labirint relational fara iesiri de urgenta. Un portret al familiei universale. Filmul poate fi interesant, sau nu, in functie, probabil, de starea de spirit sau de gradul de imersie si asociere a experientei personale cu universul profund matriarhal al familiei Weston.

Se poate spune orice despre acest film. Un lucru este, insa, cert. Calitatea incontestabila a actului artistic. Meryl Streep a iesit in evidenta pentru rolul sau, impresionant, insa, din punctul meu de vedere, Julia Roberts se intrece pe sine. Distributia, tip “ensemble”, este fabuloasa, reusind prin prestatia de Oscar a fiecaruia dintre cei implicati sa transforme “August Osage County” intr-un film memorabil.

Cinefilia : Melania, Marian, Adina, Jovi&Co, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Cine Magazin, Film Menu, Angela, Iulia, Movies as Mentors, Cinefilul de Serviciu, Edge & Back, Mind Porn, Movie Lover Type

12 Years a Slave
ianuarie 19, 2014

12y

Am privit acest film din prespectiva unei discutii avute, la birou, cu colegi care il vazusera inaintea mea. Din punctul acesta de vedere am fost oarecum surprins. Nu mi s-a parut ca filmul ar fi o critica salbatica adusa societatii americane. Filmul este doar un plonjon adanc in abisul unei realitati monstruoase care a slutit istoria unei natiuni care se pregatea sa isi revendice titlul de cea mai puternica din lume. A facut-o, purtand cu ea reminescentele rasismului sudist care exista si astazi, divizand, inca, societatea americana. Indiferent ca este vorba de rasism clasic sau „reverse racism”. „12 Years a Slave” este o senzationala fresca a unei ere pe care amercianii trebuie sa si-o asume.

O alta idee pe care am auzit-o ar fi aceea ca filmul acuza tocmai prin faptul ca este semnat de un regizor puternic implicat emotional. Nu stiu ce sa spun. In afara unei sesizabile dramatizari a reactiilor personajelor pozitive, filmul mi se pare destul de … plauzibil. Ma indoiesc ca McQueen a trebuit sa exagereze. Cred ca, mai degraba, a reflectat cat de realist posibil o serie de practici care  au fost, cu siguranta, mult mai sangeroase. Filmul loveste in conformismul privitorului. Asa cum a facut, la vremea sa, Gibson si al sau fabulos „The Passion of the Christ”, un film departe de a fi atat de brutal pe cat a fost considerat, avand in vedere, de exemplu, realitatatea imposibil de cuprins in cuvinte a ororii unei morti pe cruce, in epoca romana.

„12 Years a Slave” surprinde, as spune, prin faptul ca prezinta un fenomen destul de putin prezentat de Hollywood. In general, scenariile despre sclavi surprind povestile unor persoane care s-au nascut astfel. „Blackbirding”-ul in inima societatii americane este socant, insa aceasta oroare a fost un fenomen cotidian in viata comunitatilor minuscule ale insulelor din Pacific, de exemplu. Sau pe coasta de vest a Africii negre. Nu cred ca filmul acesta exagereaza. Nu stiu daca acuza. Cred, insa, ca avertizeaza. Sclavia, sub diferite forme, nu a fost abolita, iar o ridicare a cortinei ce acopera ceea ce a fost nu are cum sa duuneze. Cred …

Pariu castigat de Pitt, al doilea dupa excelentul „World War Z”. Distributie impresionanta si acting magistral, incepand cu Chiwetel Ejiofor si terminand cu ultimul figurant. Regie care a castigat deja, in opinia multora, Oscarul. Un film incantator in aceeasi masura in care doare. Insuportabil si inrobitor, jocul de cuvinte fiind, pur si simplu, intamplator.

8,5 ?!?! Da, da, da.