12 Years a Slave ianuarie 19, 2014

Am privit acest film din prespectiva unei discutii avute, la birou, cu colegi care il vazusera inaintea mea. Din punctul acesta de vedere am fost oarecum surprins. Nu mi s-a parut ca filmul ar fi o critica salbatica adusa societatii americane. Filmul este doar un plonjon adanc in abisul unei realitati monstruoase care a slutit istoria unei natiuni care se pregatea sa isi revendice titlul de cea mai puternica din lume. A facut-o, purtand cu ea reminescentele rasismului sudist care exista si astazi, divizand, inca, societatea americana. Indiferent ca este vorba de rasism clasic sau „reverse racism”. „12 Years a Slave” este o senzationala fresca a unei ere pe care amercianii trebuie sa si-o asume.

O alta idee pe care am auzit-o ar fi aceea ca filmul acuza tocmai prin faptul ca este semnat de un regizor puternic implicat emotional. Nu stiu ce sa spun. In afara unei sesizabile dramatizari a reactiilor personajelor pozitive, filmul mi se pare destul de … plauzibil. Ma indoiesc ca McQueen a trebuit sa exagereze. Cred ca, mai degraba, a reflectat cat de realist posibil o serie de practici care  au fost, cu siguranta, mult mai sangeroase. Filmul loveste in conformismul privitorului. Asa cum a facut, la vremea sa, Gibson si al sau fabulos „The Passion of the Christ”, un film departe de a fi atat de brutal pe cat a fost considerat, avand in vedere, de exemplu, realitatatea imposibil de cuprins in cuvinte a ororii unei morti pe cruce, in epoca romana.

„12 Years a Slave” surprinde, as spune, prin faptul ca prezinta un fenomen destul de putin prezentat de Hollywood. In general, scenariile despre sclavi surprind povestile unor persoane care s-au nascut astfel. „Blackbirding”-ul in inima societatii americane este socant, insa aceasta oroare a fost un fenomen cotidian in viata comunitatilor minuscule ale insulelor din Pacific, de exemplu. Sau pe coasta de vest a Africii negre. Nu cred ca filmul acesta exagereaza. Nu stiu daca acuza. Cred, insa, ca avertizeaza. Sclavia, sub diferite forme, nu a fost abolita, iar o ridicare a cortinei ce acopera ceea ce a fost nu are cum sa duuneze. Cred …

Pariu castigat de Pitt, al doilea dupa excelentul „World War Z”. Distributie impresionanta si acting magistral, incepand cu Chiwetel Ejiofor si terminand cu ultimul figurant. Regie care a castigat deja, in opinia multora, Oscarul. Un film incantator in aceeasi masura in care doare. Insuportabil si inrobitor, jocul de cuvinte fiind, pur si simplu, intamplator.

8,5 ?!?! Da, da, da.

Publicitate

World War Z iunie 30, 2013

Voi incerca sa fiu cat mai scurt in comentariul despre acest film. Genul „zombie” avea nevoie de asa ceva, dupa „masacrul dulce” realizat de „Warm Bodies” si pana la gura de aer din Octombrie, pe numele de scena „The Walking Dead” …

Cu asta am cam spus totul despre un film de vara, alert si spectaculos, care se adreseaza unei categorii mai largi de spectatori prin faptul ca reuseste sa duca macabrul la cote destul de soft, avand in vedere standardele genului, fara  cadea, insa, in abisul siropos al calamitatii mai sus amintite.

Imi doream de mult timp o ecranizare zombie la nivelul „I Am Legend” iar Pitt a reusit sa aduca asa ceva fanilor, chiar daca filmul produs (si) de el nu egaleaza legendarul film al lui Francis Lawrence, mult mai profund si aplecat catre aspectul coplesitor al singuratatii de dupa Apocalipsa. „World War Z” isi trage seva din insasi caderea lumii, asa cum o cunoastem, ritmul fiind mult mai alert si axat pe o serie de efecte speciale care, daca nu rescriu standardele in materie, macar isi merita banii.

Nu are rost sa discutam despre acting, filmul neavand nici o secunda intentia de a pretinde asa ceva actorilor din distributie, insa se poate observa ca nici unul dintre actori nu zgarie retina. „World War Z” este  un excelent film action, cu vagi elemente horror ceea ce il trimite, mai degraba, in aria SF, daca zombies pot fi asociati genului. Poate fi vazut si de catre spectatorii neobisnuiti cu genul, ba cred ca poate reprezenta o usa catre alte productii de gen, ceva mai hardcore.

Film excelent. Pana la toamna, cand se vor intoarce greii, fuck „Warm Bodies”, daca vrei ceva cu zombies, asta este alegerea …

ps.  „WWZ” este sansa pe care vampirii nu au avut-o dupa „Twilight”. Deh, daca Snipes se afla dupa gratii …

Cinefilia : Georgiana, Marian, Adina, Filme Carti, Piratul Cinefil, Poison Whiskey, Angela, Julia, Radu, Movies as Mentors, Ioana

Killing Them Softly ianuarie 21, 2013

Killing Them Soflty este un film deprimant. Nu imi dau seama daca senzatia asta mi-a dat-o prezenta in distributie a doi monstri sacri ai “mafiei cu staif” transformata  in cliseu de catre Hollywood. Dincolo de personajele decrepite, Gandolfini dar mai ales Liotta mi se par doi actori obositi, fara ca asta sa insemne ca ar juca prost. Dimpotriva.

Am vazut in filmul asta dementul hohot de ras al lui Liotta, exhibat in “Good Fellas”, scena iconica a filmelor cu mafioti ale timpurilor trecute. Intr-o perioada in care filmele de acelasi gen prefera scenele cu indivizi cu capul acoperit tarati de jeep-uri, inventie a cartelurilor mexicane, actualul standard al excelentei in materie de brutalitate, ranjetul lui Liotta mi s-a aprut anacranic. In consecinta deprimant. Si cred ca, prin asta, “Killing Them Softly” si-a atins scopul.

Filmul lui Andrew Dominik este o metafora care asociaza in mod subtil cataclismul economic al anului 2008 cu decaderea si turbulentele economiei subterane, exemplificate aici de universul jocurilor de noroc clandestine. O idee buna, avand in vedere ca scenariul subprime pus in scena de gigantii financiari ai lumii nu a fost nimic altceva decat un joc de carti, castigat sau pierdut, nimeni nu poate cuantifica, de indivizi precum alde Madoff.

Filmat cu talent si betonat de o prestatie peste medie a actorilor(multe nume grele), filmul poate fi catalogat drept reusit, fara a putea spune ca poate captiva. Cred ca IMDB il coteaza corect, undeva in apropiere de 7. Nu cred ca are doza de suspans care sa il ridice deasupra acestui prag, insa ramane un film solid destinat, in principiu, cinefililor.