Shame
aprilie 30, 2012

Exista filme a caror goliciune de continut este abil camuflata sub exercitii stilistice, vizuale sau audititive, ceea ce te determina, la un moment dat, sa investesti respectiva pelicula cu o simbolistica proprie, de multe ori mult dincolo de ceea ce a vrut sa transmita cel din spatele camerei.  In fata unor astfel de filme ai de ales daca vei atribui sau nu valoare imaginilor care se scurg pe ecra, „Shame” este un astfel de film. In cazul sau, am decis sa nu o fac …

Indeajuns de lipsit de indrazneala pentru a nu o lua pe urmele derutantului „Shortbus” (alta „capodopera, in opinia mea), si indeajuns de pudic pentru a nu deveni o mostra de pornografie premium, „Shame” devoaleaza universul decadent al unui individ aparent de succes, macinat insa de demonii unei dependente de sex deviant.

Exhibarea exacerbata a intimitatii unui distrus, inconjurat de o multime de alti distrusi pe care, paradoxal, ii judeca, transmite un mesaj destul de ambiguu, greu de descifrat. In principiu, explorarea realitatii de dincolo de masca pe care fiecare individ o „vinde” societatii a oferit nenumarate capodopera cinematografice insa ma indoiesc ca fluturarea cu obstinatie a matarangii lui Fassbender pe un ecran supradimensionat ar reprezenta cine stie ce act artistic. Oricum, in nici un caz unul memorabil.

O comedie superficiala a lui Rowan Atkinson a oferit o parodiere subtila a acestui tip de film. Puteau folosi usor imagini din „Shame”, senzatia ar fi sot aceeasi.

7,6 pe IMDB si 7,4 pe Rotten Tomatoes pentru un film … Nu inteleg. Asta ca sa nu spun pe sleau ce impresie mi-a facut …

ps. Mulligan joaca, inca o data, bine.

Cinefilia : Marian, Adina, Jovi, Piratul Cinefil, Teo, Angela, Laura

Drive
octombrie 1, 2011

 

Venit parca de nicaieri, debutul american al regizorului danez Nicolas Winding Refn face senzatie. Amintind evident de straniul proiect al acestuia, „Valhalla Rising”, cel putin dpdv al manierei atipice de a filma, „Drive” isi refuza evident soarta de blockbuster alegand calea sensibilitatii indie, rezultatul fiind asemanator ca atmosfera recentului „Faster”, apreciat aici, cu ceva timp in urma.

Mizand serios pe talentul incontestabil al lui Ryan Gosling, filmul propune, insa, si altceva. In primul rand cel mai frumos suras al Hollywood-ului de la Cameron Diaz incoace, si ma refer la Carey Mulligan. Cei doi actori vor primi cu siguranta Oscarul, daca nu acum, macar in cativa ani, avand in vedere impactul lor in lumea filmului. Apoi, prezenta notabila a lui Ron Perlman dar si un Albert Brooks cu cateva scene in care aminteste de uriasul Pacino.

Coloana sonora da o patina retro filmului, aducand aminte evident pe perioada pop a anilor ’80. Este insa absolut impecabila, completand perfect imaginile de pe ecran, sunetul fiind unul dintre cele mai mari plusuri ale unui film neasteptat, dar care lasa o impresie excelenta, mai ales daca lasi la usa pretentia de a vedea un action movie. Ceea ce „Drive” nu este, remarcandu-se ca un eseu despre iubire, sange si bani.

8,5 si nr. 107 in IMDB Top 250 plus un halucinant 93% freshness pe Rotten Tomatoes pentru unul dintre filmele care par a prefigura un nou trend in cinematografia „action”. Un film pe care il vad intrat in cursa pentru Oscar 2012, sau, cel putin, asta a fost prima impresie.

ps. Pe de alta parte, sunt sigur ca vor exista contestatari.  Stilul lui Refn poate repugna tot atat de repede pe cat te poate cuceri.

Alte opinie : Piratul Cinefil

Cinefilia :  Florin, Marian, Adina, Jovi, Laura

An Education
decembrie 6, 2010

O discutie intre Adina si Marian mi-a atras atentia asupra unei productii britanice din  2009, care, in ciuda distributiei interesante, nu mi-ar fi batut vreun clopot …

Am avut astfel ocazia sa vad un film exceptional despre un vis aproape sfaramat sub greutatea ipocriziei … Un film despre inocenta si interese meschine … Un film despre minciuna care poate schimba brutal vieti …  Un film despre inteligenta sclipitoare si ignoranta, despre mercantilism si bune intentii …

„An Education” este o coming-of-age-drama plasata in anii Anglia anilor ”60,  impunand atentiei cateva prejudecati legate de conditia si rolul femeii, care , in anumite cercuri sociale sunt inca valabile.  Cu trei nominalizari la Oscar, nefructificate, filmul lasa in urma interpretarea impecabila a lui Cary Mulligan si suportul pe masura oferit de Peter Sarsgaard dar mai ales de catre Alfred Molina.

7,5 pe Imdb si 7,8 pe Rotten Tomatoes (94% freshness !!!) demonstreaza clar valoarea filmului. Argumentul suprem ar putea veni insa in urma vizionarii filmului. Ceea ce ar fi o excelenta idee …