Cherimoya. Test
decembrie 4, 2010

Am mai scris despre fructul asta, intr-un „Tropical Delights„.  Informatiile culese de pe net spuneau ca „are un gust dulce si o textura asemanatoare serbetului, fiind asemanat ca gust cu bananele ori capsunile”.

Dupa ce am testat personal, pot sa confirm descrierea fizica. Seamana cu o para, dar coaja nu este perfect rotunda. Imi aminteste de o bucata de lemn cioplita prin lovituri scurte, succesive, de dalta. Are multe seminte negre (suparatoare chestie !), asemanatoare cu o combinatie intre semintele de floarea soarelui si cele de pepene. Pulpa are culoarea albusului de ou fiert si o textura asemanatoare cu a perei. Nu sunt foarte aromate, insa gustul mi se pare excelent.  Nu prea imi aduce a banane si nici a capsuni ci, mai degraba, a o combinatie de para si … frisca.

Asociez gustul cu unul care imi aduce aminte de prajituri … Cred ca atunci cand m-am apropiat prea mult de coaja (l-am scobit cu o ligurita) fructul a capatat un puternic gust de piper.

Pare-se ca Twain l-a numit la un moment dat ” fructul cel mai delicios al omenirii”. N-as putea spune acelasi lucru, insa dau in scris ca fructul acesta montan, provenit din Anzi, este mult mai bun decat alte chestii exotice pe care le-am incercat. Avand in vedere ca nu este extrem de scump, cred ca merita incercat macar o data, daca dai de el. Mie mi-a placut.