Senzationala adaptare a legendei printesei Pocahontas, semnata in 2005 de catre legendarul Terrence Malick, este, dupa parerea mea, unul dintre cele mai nedreptatite filme ale ultimilor 20 de ani. Intr-un an in care „Crush” castiga un Oscar, la concurenta cu „Capote” sau „Munich”, as spune ca „The New World” isi gasea cu siguranta locul intre nominalizate.
Amprenta lui Malick este inconfundabila, iar primul lucru care sare in ochi este repetitivitatea obsedanta a unor momente de introspectie, tehnica folosita si in capodopera absoluta a regizorului american, uluitorul „The Thin Red Line„. Malick este un adorator al naturii, astfel nu imi pot explica importanta pe care acesta o da sunetelor lumii care il inconjoara, dincolo de spiritualitatea indoamericana puternic influentata de catre Natura personificata. Aceste sunete completate de o coloana sonora impresionanta (alta nedreptate, ignorarea totala a soundtrack-ului filmului) prioduc o atmosfera halucinanta, neavand altceva decat sa te lasi atras intr-o calatorie ireala, intr-o lume paradisiaca, infestata insa de o civilizatie indentificata mai degraba cu Moartea decat cu speranta.
Filmul povesteste despre intemeierea primei asezari permanente a colonistilor englezi in America de Nord, colonie intemeiata in Jamestown, Virginia, punand accent pe importanta tinerei Pocahontas in relatiile complicate intre englezi si triburile Powhatan. Malick a facut o treaba excelenta realismul fiind unul dintre punctele tari ale filmului. S-au folosit nativi indo-americani printre actori, in timp ce detaliile legate de costume, asezari, comportament au frizat obsesia, ajungandu-se ca razboinicii sa vorbeasca o forma a unei limbi Powhatan disparute, sub indrumarea unui profesor expert in acest domeniu. Din punct de vedere al realitatii istorice, se pare ca regizorul a preferat un mix adevar istoric-mit.
Daca Christian Bale nu exceleaza, Colin Farrell face un rol bun de tot, in rolul marii iubiri a tinerei Pocahontas, John Smith. Nimic nu scapa atentiei lui Malick, actorii fiind indrumati perfect. Ceea ce nu putea fi extrem de greu daca vorbim de un Ben Chaplin sau Christopher Plummer. Personal, mi-a facut mare placere intalnirea (deloc cronologica, dealtfel) cu August Schellenberg („Bury My Heart at Wounded Knee”) sau Raoul Trujillo, care ulterior avea sa faca un rol perfect in „Apocalypto”. La 14 ani, Q’orianka Kilcher joaca impecabil, ulterioara sa absenta de pe ecrane fiind surprinzatoare pentru mine, daca nu ascunde motive despre care eu nu am auzit. Citesc ca actrita este un activist implicat in lupta pentru drepturile omului si ecologism. Posibil ca asta sa fi avut o influenta, da …
Prima parte a filmului este fantastica, desi abordarea lui Malick poate plictisi un spectator mai grabit. Este un film lent si care invita la introspectie. A doua parte nu i s-a parut atat de atragatoare, fiind mai degraba o nuantare a unor clisee ale filmelor de epoca, adaptate povestii filmului. Probabil, si acest aspect a influentat cotatia nedreapta a filmului, IMDB vazandu-l la 6,8 iar Rotten Tomatoes la 61% freshness.
Opinia mea este ca „The New World” este un film excelent. Intentia regizorului a fost alta, altfel, avand in vedere resursele puse la dispozitie, daca Malick ar fi vrut, filmul asta putea fi unul dintre cele mai bune filme de aventuri ale deceniului sau. Asa ramane un film de dragoste extrem de elaborat.
Cinefilia : Florin, Marian, Grapefruits, Adina, Jovi&Co, Laura, Piratul, Waven